Nuclear si nunti

Aducere la zi maternala: iar am facut febra din cauza de tzatze incorect golite (cu pompa de data asta), noroc cu antibioticele si ibuprofenul si crema antiinflamatoare si gheata si biberoanele pentru tanar. In rest fac oficiu de pat / veceu / sala de mese pentru tanar care nu se dezlipeste de mine.

Numa' s-o terminat umpic cu nuclearul asta si incepe cu vestile bune la teleu, nunti in Anglia alea alea. Pe toate canalele. La toate orele: filme, reportaje, temoaniaje; Toata lumea o iubeste pe Cheit asta, ca-i cenusareasa transformata in printesa, ca asta a vrut toata viata: sa se marite cu un print. Imi aduc aminte de pe cand eram tanara fata la mama ca tot un print voiam si eu sa ma ia, in al doilea rand dupa mama, care avea un nas absolut fascinant fata de al meu atat de rotund la varf, aka borcanat, deci as fi avut sanse sa am copii cu nas frumos ca a lu' mama. Noa, si care fata nu voia sa se marite fodata cu un print.

Ce ma fascineaza la evenimentul asta e ca daca se da la televizor, e ceva exceptional. Daca se da la televizor tot timpul, e evenimentul secolului, atat de exceptional e. Si vin maree de psihologi, sociologi, filozofi, bibliotecari, apropritari de butici, vanzatori de ace de siguranta si magneti de frigider si zic si ei cat de exceptional e evenimentul asta. Si se vinde sub toate formele, de la ulceluse la cuverturi de pat.

Ce curu meu ii atat de fascinant la o nunta? Ca mai incolo o sa fie urmata de un divort la fel de exceptional? Cum naiba zic astia de vorbesc despre ea non stop ca asta intretine visul fetelor de a se marita cu printi? Cred ca evenimentul asta e de 10 ori mai rar decat aia de castiga la loto. Ia sa vorbeasca de fetele care voiau sa se marite cu printi si nu s-au maritat cu asa ceva.

In umila mea opinine nunta asta e doar un alt produs scos pe piata, cu marketingul de rigoare, cu vanzarea de imagine la aia de stau in corturi pe strazi si cumpara asa ceva. Sa vad cu seriviciul post vanzare cum o sa stea. Ma irita usor si abia astept sa se termine, nu ajunge ca ieri din cauza de meci de fotbal slash bataie cu pumnii si picioarele in curtea scolii mi-au taiat 2 din alea 3 episoade de Criminal Minds. In plus de asta, ala de l-au lasat l-am mai vazut deja. In plus plus, iui cat de urat ii taxu lu' printul William.

In discoteca bunicilor

Aducere la zi maternala: despre mirificitatea naturalului. E mirific de natural sa scoti din tine un copil printr-o gaura care in mod normal si natural nu are nicidecum 10 centimetri. In mod nenatural largita de doctori si in mod (ne?)natural sa se si infecteaze. Natural e sa stai in cur pe cusatura aia infectata si sa te indopi cu antibiotice (nenaturale). Natural e sa alaptezi si natural de bine e cand tanarul doarme cate 6 ore pe noapte. Natural e ca laptele sa ii dea colici (naturale) si sa urle ca din gura de sarpe cate un numar de ceasuri. E nenatural sa nu urle si sa nu aiba colici de la lapte praf, ingrosat cu nush ce de unde rezulta schimbarea naturala a regimului sau alimentar. Tot natural e sa faci fabra cand piticul pica de somn la tzatza si nu suge decat cate 10 minute. Finca-i natural sa ai foarte mult lapte care umfla tzatzele pe care daca nu le golesti in mod nenatural sa te doara de sa te urci pe pereti. Si sa iti dea febra (naturala)

Ma uitam mai deunazi la televizor la un reportaj despre cetatenii seniori. Pe la sfarsit am crezut ca mor de ciuda ca nu m-am nascut mai repede cu o generatie, in Franta. Au mai draga tot ce le trebe, recte bani multi, ca au avut salarii bune si nu au traversat nush ce crize asa de mari.

Ei sunt clientii preferati ai agentiilor de turism, ai agentiilor imobiliare si ai vanzatorilor de masini (scumpe). Pentru ei au inceput sa inventeze calculatoare speciale, telefoane usor de utilizat (dar care sa nu le dea impresia ca sunt mai prosti decat generatia mai noua de prin licee). Pentru ei se deschid baruri si cluburi selecte care isi numara membrii pe dejte si care incaseaza nush cat de taxe de participare. Si stau mai draga buncii nostri prin cluburile astea ziua-n amiaza mare, ca le face atmosfera de disco in toata regula, si danseaza si se simt bine. Cica o sa traiasca mult si bine, ca mananca mai sanatos decat tinerii (chiar, nu prea am vazut purtatoare de Chanel n°5 asortat cu colier de perle veritabile prin fast food-uri), ei sunt si clientii cei mai grei ai magazinelor bio, ai saloanelor de estetica (pe bune!) si cred ca in curand o sa umple salile de fitness.

Toate bune si faine, da parca lipseste ceva din peisajul asta de coperta de revista mondena: ma, astia nu mai au nepoti! Nici copii pare-mi-se, is independenti de numa, fac ce le taie capul. Nu tu sculat oracaitori si trimis la scoli, nu tu dat cu sapa in gradina, plivit, de cules cucuruz si grumpeni ce sa mai zic, nimic mai draga, viata de boier. Cum ii invidiam eu asadar in gandul meu, sar de cur in sus ca vai cade tanarul de pe banca pe care iar se urcase in picioare (desi am avut grija sa ii repet de shpe mii de ori ca "pe banca/scaun/canapea se sta pe fesele proprii"), cand colo il prinde in zbor o bunica. Romanca. De la Iasi. Si ma, ii face o teorie cum ar trebui o bunica sa ii faca, ii misca degetul aratator amenintator pe subt nas, ii sterge mucii cu servetelul din dotare si il pupa de fo 3 ori pe bucle, cum numai o bunica stie sa faca, de daca a scapat intreg din inclestarea dragastoasa, imi zic ca pot sa il fac jucator de rugby ca are un fizic bine format.

Bunica asta sigur nu stie ca exista discoteci pentru ea, nici calculatoare, nici telefoane fara fir si nu prea cred ca o invidiaza nimeni din lumea noastra. Bunica asta s-a coborat taman din basme.

Panaceu universal

- Pentru probleme tipic femeiesti -

Se stie din negura timpurilor ca oglinda e dusmanul cel mai iubit al femeii. Relatia se reinnoieste in fiecare zi dis de dimineata, in drum spre buda cand trec prin fata baii de unde ma priveste innegurata, fara a-mi arata inca cearcanele si coafura valvoaie. E doar acalmia dinaintea furtunii iscate de lumina orbitoare din bucatarie, reflectata in oglinda de pe masa, neaparat fata care mareste: uite-un cos pe care nu-l aveam ieri, si sprancenela iar au crescut ca nebunele, ni si suvita asta care nu vrea sa stea sub agrafa, parca a mai aparut un rid pe la ochi - dragostea nu-i neconditionata intre noi, de aia relatia incepe sa se strice pe aici pe undeva.

In continuare asist la o degradare a ei, cand ma mut in fata consoartei ei din dormitor in care ma vad din cap pana-n picioare. Tre' asadar sa imi schimb hainele, primul rand a fost ales in mod complet neinspirat, la fel si al doilea. Ma uit cu groaza la colaceii care apar pe deasupra marginii nadragilor, decolteul arata prea multe sau prea putine, si mi se pare mie sau mi s-au ingrosat gleznele? Fundul umpic cam generos pe gusturile mele, parul nu sade bine dupa urechi, sa las centura sau sa o pun pe aia cu fluturi, "prietena" mea nu ma mai ajuta deloc, ma despart de ea de-a dreptul enervata.

In aia de la baie vad ca de fapt nu mi-am pus bine rujul, am si o urma pe dinti - sterg repede, sunt aproape multumita de rezultat, fuga inca o data in dormitor pentru un ultim eventual retus, se face, sunt gata, ne impacam im mod temporar si tranzitoriu.

Ei bine, la toata povestea asta exista un leac, facut cu "mana"-mi proprie inca, in mod artizanal: se ia un bebe de preferinta foarte proaspat si cu dureri de burta care sa se manifeste exclusiv noaptea. Ziua sa doarma cate 3 ceasuri unu' dupa altu. Se imbogateste cu o urma de greutati in a ragai si a se partzai, se adauga o propensitate pentru vomitatul la orice ora din zi si din noapte si o placere intensa de a sta cu tzatza in gura, chiar daca nu manca nimic. Daca nu vrea sa doarma in pat ci doar pe progenitoarea-i, e si mai bine, puterea panaceului creste exponential.

Si uite asa relatia antagonica eu-oglinda dispare nush pe unde, inlocuita fiind rapidos cu aia eu-pat. Ma simt acceptata si iubita cand ma intind (acu reusesc si pe burta) in asternuturi, cand iau perna in brate si ma cracanez de piciorul drept pana la marginea aialalta a patului. Momente intense si scurte, caci tanarul respectiv e in complet dezacord cu bratele mele in jurul pernei. Data fiind scurtimea momentelor, le pot gasi si in relatia eu-canapea, eu-zombiit prin casa, eu-scaun, eu-oriunde pot inchide ochii 2 minute. E cel mai leac bun impotriva cosurilor, suvitelor rebele, sprancenelor neepilate si restul. Orice femeie cu capul pe umeri ar trebui sa il incerce, zau asa.

Pohte si pohte

Acu' ca am absolvit capitolul inmultire ca sa aiba cine sa-mi plateasca pensia (nu, nu vreau sa fiu SI "intretinuta" de copii, ma gandesc serios si deja la un azil decent unde sa-mi petrec batranetile), am trecut la ganduri si activitati mai placute in sine. In sine zic, caci fondul e dupa cum urmeaza: tata noaptea, in afara de 2 ore imprastiate pe ici pe colo, cand tzatzarul face ce stie mai bine, adica atarna de tzatza. In timp ce asadar e activ nevoie mare, eu la fel cu-ale mele si anume: cu ce sa incep sarbatorirea absolvirii asteia.

Cum de multisor nu am mai pus gura nici batul pe un sushi, ma gandesc la un platou cu ele, si sashimi evident, aranjate pe cate doua din cat mai multe feluri, creca de data asta iau si cu foie gras pe langa somon lucios, ton rosu ca sangele si altii. Stropite cu umpicut de sos de soia si o urma de wasabi, numa cat sa gadile placut papilele si sa am de ce sa fac totul sa alunece mai repede in compania unei guri de saké cald.

Porma o sa desfac o cutie de foie gras, sa rimeze cu paragraful de mai sus, si o sa pun gentil cate o bucatica pe pita alba data fix un minut la prajitor, peste care aranjez delicat un strop de dulceata de smochine. Cu un pahar de vin alb si fructos, violent de zaharos, galben catre portocaliu, care sa lase dare pe pahar, numai bune de adunat cu dejtele.

Inca porma ma gandesc serios la o excursie la restaurantul ala scump si snob unde sa degust in liniste si la masa un steak in sange cu un sos de piper si niscai cartofi pierduti printre fasole verde. Cu un varf de mustar iute pe fiecare imbucatura, nu inainte de a o plimba prin amestecul din blid in mod generos si iremediabil. Bucatura o sa aiba onoarea de a fi insotita catre jos de un pahar de vin rosu (scump), fara graba, ci tihnit si in deplina cunostinta de cauza ca am fi putut sta acasa si manca bani la preturile alea.

Alta pohta e una de slana cu ceapa verde si rosii, taiate pe un fund de lemn, intr-o amiaza de duminica insorita si lenesa, cand cratitele si oalele se hodinesc prin dulapuri.

Si inca una e de o rochie faina de vara, neaparat de dantela bej cu ceva negru, neaparat marimea 38 cel mult, asortata cu un sutien musai 85B - cine ar fi crezut ca o sa imi lipseasca atat de mult non-tzatzele dinainte de inmultire...si pantofi ascutiti cu toc semi-inalt catre 10 centimetri.

Si cine ar fi crezut ca daca imi zic ca nu mi-i somn, nu mi-i somn, in ritm de juma' de litru de cafea pe zi, e drept, da' bine ca merge. Bine ca vine si vara.

Sfertul de ora fatidic

Cum stateam eu asa pe canapea duminica si ma uitam la o emisiune foarte intelectuala despre inceputul lumii cu Big Bang si alea alea, numa ce simt asa ca o durere prin burta. Ma uit la ceas si timp de un sfert de ora, nimic. Dupa, iara, durerea aia, care tot asa de fo 4 ori la cate un sfert de ora, hai 12-20 de minute.

Sun la consort care era la masa la maica-sa, ca alimentele mele inghetate bio-organice pare-se ca ii ajunsesera pentru ceva timp si hai acasa ca uite, de 4 sferturi de ora alea alea. Vine intr-un sfert de ora + fo 10 minute, hai la maternitate ca nu se stie niciodata. Luam bagajul si plecam. In masina la un sfert de ora plus maruntisuri iar durere de burta. Deschiz geamul sa ma ventilez.

Ajungem la maternitate, imi vara un termometru in ureche, imi ia tensiunea, asteptati un sfert de ora minus cateva minute, ca vine moasa. Astept pe scaun in hol, vine moasa, hai inapoi in salon. Iui, egzista o dilatare de 5 centimentri, stati in hol un sfert de ora minus-plus cateva minute sa vad nush ce. Stam. Dupa timpul fatidic, ca unde-i testul de sange despre coagulare. Il cauta un sfert de ora minus fo 10 minute, nu-i. Hai sa facem unu, ii gata in cam 4 sferturi de ora, fara el nu putem face anestezia. Mergeti in sala de nasteri, las' nadragii asa in vine, ne stim cu totii pe aici, profit de sfertul de ora minus 12 minute sa-mi injur ginecologul ca a uitat sa il prescrie la timp.

Odata instalata in patul ala, ma uit la ceas, dureri tot din sfert in sfert de ora minus 10 minute. Ceva-ceva nu-i bine, nu am timp sa termin de parcurs tot repertoriul de injuraturi dirijate catre cheliosul de doctor, si le urlu politicos sa grabeasca cele 4 sferturi de ora, ca imi iau bagajele in 2 minute si ma car de acolo daca nu fac ceva. Zice ca grabeste laboratorul, rezultatele vin intr-un sfert de ora. Vin. E ok, tre' sa cheme anestezistul, vine intr-un sfert de ora. Nu vine. Le mai urlu politicos intre 2 dureri (un sfert de ora minus 14 minute) ca unde mama ma-sii ii cacatul ala de anestezist, vai, dar e cel mai rapid din spital, umbra lui Speedy Gonzales nu alta. Vine repede repede (cred ca in mai putin de un sfert de ora), pune anestezia, vai nu miscati, vai manca-mi-ai curu stai tu linistit in locul meu. Cat timp ia pana sa isi faca efectul, un sfert de ora madam.

Va consult acu, sa vedem cand vine tanarul, vai e aici, instalati-o repede, impingeti, hai inca o data, nu mai urlati NU SERVESTE LA NIMIC, futu-va si dregu-va de cretini, imi serveste MIE sa nu va sar la gat, prefer mai bine sa imi maltratez coardele vocale proprii, am voie? Dupa un sfert de ora minus 5 minute tanarul era la mine pe piept. Isi face si anestezia efectul dupa un sfert de ora plus fo 5-10 minute.

Dupa 6 sferturi de ora plus minus cateva minute, ne-am inmultit asadar exponential, sau liniar, sau cum i-o zice, uite si exponentul sau liniarul, sau cum ii zice, jos-numitul Philippe Henri Simon: