lundi 14 mai 2012

Ce voiam sa zic (despre nunti)

Mi-am adus aminte: am o prietena aici, nu intru in detalii de cum si cand si cat is eu de sociala de dupa 5 ani mi-am facut o prietena, de fapt doua, chiar trei, dar doua au plecat din regiune, si am ramas cu una. Mai am una la scoala, da' ii cam originala.

Si cum ziceam, am avut mereu oameni in jurul meu in functie de dispozitia mea. Nush cum se face ca spiritele universale au pus mereu de intalniri la care nu m-as fi gandit niciodata in mod normal, dar cand ma uitam in urma, imi dadeam seama ca raspundeau mai mult unor nevoi de care nu stiam, decat unor dorinte explicit formulate gen "ce pula mea nu am nici o prietena aici". Cred ca exista si o eroare logica pe undeva, pe care o presimt, dar nu o poci bunghi exact, aia cand daca te uiti in urma poti face anumite legaturi intre lucruri, care de fapt nu au nimic de-a face cu derularea insipida si nepasatoare a evenimentelor, dar care capata a anumita tusa personala atat de draga mie, determinist-emotionala in sensul ca "da, ma, uite ca chiar in 13 vineri o fost exact trej de grade afara, e clar ca treispele de pica vineri imi este favorabil".

Dar cum tot divaghez, sa raman totusi in zona subiectului. De cand cu scoala si copiii, ma simteam mai putin vinovata ca nu am trasatura de caracter esentiala dobandirii cu usurinta a unor relatii cu un sens adanc si personal. Nu cu mult, dar cu atat incat sa tin legatura cu o ex colega de la scoala de profi, ca mi se parea ca nu-i asa de franceza ca restul de primprejur. Nu generalizez in general, ci in special in legatura cu francezii pe care i-am cunoscut eu. Acu' imi dau seama ca nu foarte multi, si ca mai bine nu as fi generalizat, dar sa trecem peste. Cand ma intalnesc cu ea, povestim de toate, de parca ne stim de cand lumea, dar in afara vizitelor mensuale, nu prea tinem legatura (scoala e de vina, normal). Dar totusi ma numar printre cei care constituie cercul ei restrans de prietene, gen triunghi mai mult, eu si inca o tipa pe care o stie de ceva ani. Si m-a invitat la nunta.

I-am cerut detalii spumoase, despre cerere, oferitul inelului alea alea. A fost ceva atat de normal ca nu imi pregatisem nici o replica in afara de alea cu "iupiiiii, ce faaaain, te invidieeez si eu as fi vrut sa fi blablabla", asa ca am fost poate umpic prea non entuziasmata, dar nici ea nu parea mai cu aripi decat mine. Ei bine, au discutat despre casatorie de mai multe ori, au hotarat ca e bine sa se ia inainte de terminarea anului scolar, ca sa aiba puncte daca face cerere de mutare la anul, au ales inelul impreuna, rochia ei, costumul lui, invitatiile, tot. Am fost la primarie, ne-am trezit de la 7 dimineata, ca era prima casatorie, la 9, dupa aia am fost la un suc la braseriea de vizavi, dupa aia cu autobuzul la restaurant, am mancat 4 feluri, am dansat fix 3 dansuri, a venit tortul, si la 5 toata lumea a plecat. Pe bune. Patruj de oameni, dintre care mai mult de jumate nemti, ca hazbandul ei e neamt. De prin familia ei nu au venit toti, ca nush ce povesti de familie si pamant si case au avut de impartit si unii nu se pot vedea cu altii. Mirele a facut pe DJ-ul, mama neamtului a facut pozele, eu am facut pe traducatoarea si entertainerita de nemti (famelionul ei stie sa zica "ish kann nish... comment on dit...mince alors...Deutsch spreshen?"), si mirare, mi-am dat seama ca sa-m bag piciorul daca nu vorbesc chiar bine germana, dupa jde ani in care nu am scos o boaba pe gura. Ich bin die cea mai tare.

La primarie nu a avut flori, ca a uitat buchetul acasa. Nimeni nu i-a luat flori, ca pe aici nu se prea ofera flori, decat soacrelor cand te cheama la masa duminica. Am vrut sa ii iau un buchet de la low costul de la colt, dar dupa aia m-am gandit ca ce face cu ele, alea alea. Si prietena din triunghi mi-a zis ca s-a gandit la fel, deci o fo' fata fara o petala in mana, i le-o adus sora-sa dupa primarie, la restaurant. 

Na, asta a fost nunta.Si vizitele o data pe luna ma aranjeaza de minune.

7 commentaires:

arakelian a dit…

si banii. Zi-i cu banii, cum a fo cu strigarea:))

ca pe mine asta m-a minunat prima data cand auzii de nunta germanico-vestica: numarul zerourilor oferite.

dollo a dit…

nu că aș aprecia o nuntă mai românească, cu strigături și jucat găina, dar totuși... parcă te apucă frigul din ce povestești tu :)
întrebarea pare un pic inutilă, dar se iubesc sau îi ajută și căsătoria tot la obținut niscai puncte pe undeva?

Ioana a dit…

@arakelian: uitai de daruri, sa mor io....in general pe aici se inscriu la magazine care au tot felul de oale si ulcele pentru viitoarele familii, si iei ce vrei tu, plata cu cardul pe internet. aici o fo' la liber, o dat fiecare ce-o vrut, noi am scris un cec:)

Ioana a dit…

@dollo: nu tu, se iubesc pe bune, numai ca-s asa mai practici de felul lor. mie una mi-a placut, scurt si la obiect, ce atata tura vura si mega organizari cu un an si ceva inainte, de parca ar pregati debarcarea in irak, nu semnatul unei condici care sa ateste faptul ca de atunci incolo platesc impozitele impreuna.

arakelian a dit…

eu as adauga ca e o practica intalnita sa dai cadou de nunta o hartie de 20euro, 30 euro (cine da 50 euro,e "frimeur" :) )

Ioana a dit…

@arakelian: nush ce sa zic, noi la o nunta am uitat cu totul sa dam cadou (o verisoara de-a consortului ceva), la alta am luat niste pahare de sampanie de la magazinul indicat, maxim patruj de euro, lu' pretena-mea i-am dat un cec mai consistent. nu am dat bani cash niciodata, abar n-am:)

arakelian a dit…

eu nu am fo la nunti din astea, de la cunostinte stiu 2 tipuri de nunti: alea cu IBAN-ul scris pe invitatie, si cele cu o cutie la intrare :)
Oricum,aici nu e vazuta ca o afacere: bagam bani ca lasa ca ne ies, ci fiecare face dupa ce are in portofel.

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...