vendredi 7 septembre 2012

Noi inceputuri

Noile inceputuri is mereu mai faine decat vechile inceputuri, si numai prin faptul ca-s noi, adica uiti de inceputurile de acu' o saptamana si crezi ca alea de saptamana asta is mai jmekere. Si speri ca, fiind mai jmekere, sa dureze cat mai mult, sub forma de continuare.

Victoriosul a urlat azi numai o ora la gradi, educatorul (ca vinerea au un nene) parea mult mai putin socat decat madam directoarea cand l-a avut marti. Si mi-a zis ca-i place, si ca s-a jucat cu copiii. Drept urmare l-am adus acasa in brate, drept urmare ma doare si spatele, nu numai picioarele din cauza dealului scolii. I-a scazut si febra, sa aiba 39-40 cu ceva timp de o zi si-o noapte nu-i usor de vazut, ieri l-am dus totusi la doctorul de familie, care a constatat o angina si i-a dat antibiotice pana la urma. Zice ca poate sa fie si un streptococ, care are nush ce bubite de la febra pe corp, nu prea imi dau eu seama cum poata sa ghiceasca streptococul numai dupa uitat cu lanterna in gat, fara exudat sau cum ii zice. O cred pe cuvant. 

Laura ii mai bine si ea, azi a fost o zi aproape normala, toata lumea la lucru. Azi am facut turul claselor, am 3 in total, nu prea incarcate, ca 2 sunt grupe care-au ramas dupa sectia europeana, deci ai mai cacaciosi elevi, eufemistic vorbind. Grupul de a 4a e OK, aia mai micii sunt intotdeauna mai OK. In grupul de a 3a sunt 3-4 smecherasi care fac ambianta vesela si sonora, unul care cred ca scoate maxim trei vorbe pe saptamana, in cazul in care e absolut fortat sa o faca, unul care repeta anul si care creca deja se simte ca acasa la el, ii lipseste o canapea si o masa pe care sa-si puna picioarele, doua fete care au o gramada de lucruri de impartit si povestit si pe care din pacate le tot deranjez cand le pun intrebari (creca de aia nu le prea place de mine). Azi l-am mutat pe unul dintre ei in mod sonor in ultimul rand, i-am luat lucrurile si le-am pus pe masa, trantindu-le atat cat sa dau o nota dramatica, dar sa nu ii sperii pe restul, fara sa ma intrerup din dialogul pe care il aveam cu unul din putinii elevi normali din clasa aia. Imi zice ca a inteles, Nu a mai miscat in front pana la sfarsit. Fata vesela si baiatul vesel care au ramas in fata, au tacut dupa ce le-am luat carnetele, si i-am tinut la sfarsitul orei (nu-mi place sa fac morala cand sunt toti in clasa, abia asteapta sa se simta bagati in seama), am facut un MCQ: "de cate ori pe ora crezi ca ai dreptul sa razi ca o zanatica? o data, de doua ori, tot timpul". Mi-a raspuns evident ca de doua ori, am zis ca nu-i bun raspunsul, mi-a zis ca a priceput, gagiul la fel, le-am urat un weekend fain si pofta mare, tot zambind dar nu foarte generos, asa, ca sa inteleaga. Is curioasa cum o sa decurga lucrurile, sunt super provcatori, nu rai, imi testeaza doar limitele. Dar eu, vorba tutoresei de anul trecut, o sa fiu ca data cu ceara: nu o sa le arat ca ma deranjeaza personal, ci doar fiindca ii deranjeaza pe ceilalti, si ca daca nu respecta clasa, trecem la aplicarea regulamentului intern. Fara nici o suparare, de la un curs la altul o sa "uit" ce s-a intamplat, si o iau senina de la capat. Veselul pe care l-am mutat in spate o sa ramana in spate totusi.

Clasa de a patra care nu-s adunati de prin altele is OK, am si un englez acolo, dar are ceva probleme, e scolarizat separat in restul materiilor, numai in engleza e cu noi. Super dragut, scrie doar de doua ori mai incet decat restul, care scriu ca niste melci in hibernare. Astia is 30 de ei, dar is doar copiluti, am luat-o de la capat cu "nu lipi cacatul ala de fisa pana nu termini de copiat de pe tabla, da poti sa faci un cerc si nu un patrat ca mine, da tre' sa subliniezi cu rosu ce am subliniat eu cu rosu, DAAAAAA, poti sa tragi linie cu mana si nu cu liniarul, NUUUUUUUU, nu-i problema daca ai scris data in stanga si nu in dreapta, NUUUUUU, nu rupe pagina din cauza asta te roooooooooog".

Mi se par un pic mai curajosi in ceea ce priveste limba decat cei pe care i-am avut anul trecut, indraznesc sa vorbeasca chiar daca au un accent bizar (ca tot francezii), si mi se par si mai respectuosi putin. Putin zic. Probabil e din cauza scolii, e mai mica decat aialalta, sunt numai 450 si nu 650 in total.
Imi place ca dupa curs toti ma intreaba daca sunt din Londra. Dupa ce am vorbit un pic in engleza cu englezul, se uitau la mine gen "sa-m fut una, asta chiar vorbeste engleza", mi-a placut. Inceputul e surazator, sa vedem in ce stare e continuarea

3 commentaires:

Adi a dit…

Bizara faza cu streptococul. A mea o avut odata un virus, god knows which one, deci avea febra, plus bubitele aferente, iar doctorul mi-a spus ca-s reactie la febra. Dar n-avea angina, deci o trecut asa cum o venit. Dar exudat cred ca nu se prea face aici, al meu doctor nu face niciodata, în timp ce un tinerel remplaçant i-a facut (am fost mega încîntata, ca nu stiam daca-i virus sau bacterian si nu tineam deloc sa-i dau antibiotice). Si eu am carat-o pe a mea pîn-acasa, deci ma doare spatele, dar macar ma compatimeste si ma pupa :) Tot mai bine cu poussette. Bon courage à l'école, foarte misto ce faci, eu am renuntat la predat desi luasem capesul de engleza, am luat concursul de functionar în MAE si am ales sa ramîna aici. Mais je suis nostalgique si mor dupa copkii.

Anonyme a dit…

LA MULTI ANI, Vic! Stam cu o BR in fata si ne gandim la tine!

Nashii

arakelian a dit…

Cu streptococii, cica sunt niste benzi care in cateva minute se stie daca e strepto sau nu. Pe de alta parte, doftorii o zic si din hexperienta. Daca in ultimile 3 zile au vazut 10 streptococizati, canf vede inca un gat cu acelasi axpect, prespunun ca e acelasi Strepto cu o noua gazda.
Insanatosire grabnica, boala e cacacioasa, si vezi ca se ia. Ultimul streptococ adus de fiica mea, m-a tinut o zi ep mine acasa, o zi pe sotul, iar soacra nu mai putea sa mearga nici 50m. In timp ce...copilul sarea pe pat.

Cu scoala, te felicit inca o data pt ce faci. E o meserie frumoasa, solicitanta. cu atat ca esti in alta tara. Vaz ca ai gasit solutii si cheitze si portitze la copii, pt asta des chapeaux.

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...