jeudi 18 octobre 2012

Sa invatam limbi straine

Cum am invatat eu: o ora vocabular, una citit cu glas tare un text si tradus, una raspuns la intrebari, una facut gramatica, alta facut exercitii in plus, alta lucrare de control. In afara de cititul tare nu imi aduc aminte sa fi facut alt oral la liceu si scoala generala. Ce dialoguri, ce prezentari de nu stiu ce, ce evaluare punct cu punct a nu stiu ce. Nici nu imi aduc aminte sa fi ascultat vreodata ceva, in afara de radio acasa si mai pe urma un walkman amarat cu 2 baterii AAA care tineau cate o juma' de caseta. 

Nu zic ca ce fac acum nu-i bine sau ma rog alte judecati de valoare, dar ma intreb daca nu exagereaza umpic cu chestiile astea comunicativo-actionale. Tot citesc cadrul european pentru limbi de fo 2 luni, si inteleg cuvant cu cuvant ce vor sa zica, dar pe global is la fel de neluminata ca inaintea inceperii lecturii. Daca cineva mi-ar punce cadrul asta in brate si mi-ar zice sa fac cursuri dupa el fara alte explicatii, cred ca as reusi zero sau sub zero. Ma simt ca si cand m-as ineca si vine unu care in loc sa-mi arunce o sfoara imi tine o prelegere despre cum sa armonizez datul din maini cu ala din picioare, inspiratul cu expiratul si sa imi mentin o gandire pozitiva. Si ma incurajeaza si sa admir natura inconjuratoare.

Daca vorbesc cu profesorii, mai toti fac chestii diferite, in afara de faptul ca au un "final task" pe care il fac in loc de control de sfarsit de secventa banuiesc, si cateodata e la oral. Ce aspect pragmatic, socio-cultural, lingvistic si nu numai. Evaluare pozitiva cu descriptori exacti si criterii de otel. Evaluare continua a cunostintelor deja acumulate in raport cu noile cunostinte. Integrarea noilor cunostinte cu ajutorul unor strategii diferite in functie de elev. Pedagogie diferentiata.

Eu de exemplu, m-am apucat sa invat italiana, fo doua luni acasa, pe cand aveam o viata normala, si timp de invatat limbi straine. Strategie: merg la Fnac si iau cartea cea mai ieftina de italiana. Mai iau si o gramatica pura, gen Bescherelle, sau cum naiba s-o scrie, mi-i lene sa dau pe google acu. Ma uit la de cate feluri is verbele, cum se formeaza timpurile, ma antrenez sa conjug verbe, unele nici nu inteleg ce inseamna. Dau de porcaria aia de conditional, imi storc creierii cam o juma de ora in jurul ei, o inteleg, ma apuc sa studiez dialogurile. Pronunt in cap, cateodata tare. Fac exercitii de gramatica, invat cuvinte noi, aplicand strategia scrie dracu' tot ce apuci la coada caietului si repeta cam de 2 ori pe zi. 2 luni deci am aplicat metoda, cam de 2-3 ori pe saptamana, maxim 2 ore, ca mai mult nu am gasit strategie de depasit plictisul. 

Ma duc sa ma inscriu la centrul cultural italian, dau examen, imi vorbeste ala in italiana, ii rapund, scriu ceva, imi zice ca is nivel B1 (adica "première" la astia la liceu, dupa 6 ani de studiu de prima limba), ma apuc de cursuri. Aceeasi strategie cunoscuta si rascunoscuta de pe la scolile din Romania si la cursuri acolo: citim cu glas tare, traducem, raspundem la intrebari, din cand in cand ascultam cate ceva, mai mult pe profa ca suferea de o limbutie infernala, a reusit sa ne povesteasca toata viata ei, plus alte 2-3 anterioare intr-un an de zile in ritm de 2 ore jumate pe saptamana. Dupa aia am trecut la B2.

Mergem in Italia, reusesc sa ma descurc admirabil as zice, la hotel, restaurante, intrebat drumul, la alea. Nu citesc in italiana, nu facea parte din obiectivele mele (elaborate, normal, gen "ce plm ii conditionalu' ala si cum se foloseste", "ce plm e si subjonctivul si la ce au nevoie de 4 feluri de el"), dar urmaresc fara prea mari probleme emisiuni la teleu. Voilà. Nu mi-a vorbit nimeni de proiecte, de alte metode decat alea care implica un organ reproducator masculin adjonctionat la unul din timpurile alea bizare plus notat cuvinte la curul caietului. Plus ca nu beneficiez nici de o inteligenta iesita din comun, inca nu am facut nici un test serios de IQ, dar asa, in ghiz de caracterizare generala, nu reusesc sa fac singura un sudoku nivelul 3 in mai putin de o saptamana pe buda.

Cand o sa recapat o urma de viata mai putin palpitanta decat cea curenta, o sa ma apuc de portugheza. Cu lipsa ajutorului cadrului european, certo.

9 commentaires:

blo a dit…

:D eu ma zbat inca in meandrele limbii germane. mai am un pic pana la B1, dupa care o sa fac exact ce-ai facut tu, si-o sa dau examen de B2 si mai departe oi vedea.

Ioana a dit…

ma, cu germana e mai greu, ca articole cacalau alea alea, mai departe decat pe de rost nu vad cum poti sa inveti. eu am facut gradinita si scoala generala in germana si tot mi-i greu cu articolele si gramatica, dar in rest ii ok.

ai noroc ca esti acolo si poti sa asculti pe strada, eu asa am invatat franceza intr-o luna, dupa 3 ani de ea in generala.

bafta la scoli carevasazica:)

Dan a dit…

Imi aduc aminte, la institutul unde lucram în Bucuresti înainte de a ajunge aici, a fost odata o serata cu ocazia terminarii unui proiect important Phare. Invitati, portugheji, italieni, frantuji, mâncare, bautura (din fondurile proiectului, evident!), glume, discutii...
A doua zi spre prânz, când am ajuns la "serviciu" ma întreaba secretara: "Unde naiba ai învatat sa vorbesti asa bine italiana, ca si italianu' era mirat, el nu vorbise cu tine cât a durat proiectul decât în franceza?".
Nu stiu daca am raspuns la întrebarea ta...

O femeie a dit…

metodele tale sunt magnifice, dar pe mine ori nu ma duce capul la limbi, ori tre sa mucnesc mai mult.
Cu metoda asta sunt in stare sa citesc carti in limbi straine, dar nu pot lega 2 vorbe fara zecei de greseli, si mai rau, cand incep sa scriu in limba respectiva, sunt ca si batuta...

Ioana a dit…

@Dan: de care intrebare vorbesti?:)

te-o fi simtit italianul ca vorbesti bine italiana dupa cum vorbesti de bine franceza:)

Ioana a dit…

@arakelian: e normal la inceput (si nu numai) sa faci greseli, eu nici nu ma gandesc la ele. cand tre' sa zic ceva zic, si in functie de reactia interlocutorului imi dau seama daca a inteles sau nu, si daca nu, reformulez cu datul din maini.

de exemplu cand am fost in italia, la hotel mergea aerul conditionat una-ntr-una, m-am dus sa le zic, nu am inteles ce imi zicea, ca ii turuia gura de numa, pe mine ma interesa CAND vine sa-l inchida, am insistat de fo' doua trei ori, o sunat dupa unu care o venit cu mine sus si l-o inchis. pentru mine aia o fost o conversatie cu succes.

O femeie a dit…

a, cred ca sunt eu prea atenta la ce zic. Abia dupa 1 an am inceput sa mai zic ca asa imi suna bine, si sanu mai analziez acorduri.
Si de dat din miini, dau continuu :)

Ioana a dit…

pai ce sa zic, conteaza pe cat de impresionati is strainii cand te chinui sa vorbesti limba lor:) eu am facut interviuri pentru job la o luna dupa ce am ajuns in franta si de fiecare data mi-au zis ca ce bine vorbesc, desi aveam impresia ca nu ma descurc de loc, tot chestie de acorduri, de timpuri alea alea, au fost super draguti, n-am ce le reprosa

O femeie a dit…

ioana, mie mi s-au parut unii exagerat de politicosi, pana la falsitate, cu asemenea complimente.

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...