lundi 24 février 2014

Martinica

Cum toata lumea pleaca la schi in jurul nostru, ne-am hotarat si noi sa plecam in Caraibe, tot un fel de schi si acolo.
 
Program de vacanta, 7 zile pline: dimineata - mic dejun, plaja, pranz - apéro, mancat, plaja, seara - apéro, mancat, stat pe langa bar, ascultat muzica pana pe la 9 jumate, ca dupa aia numai adultii mai stateau pana la miezul noptii. Am luptat cu decalajul orar 5 zile (culcat pe la 10 fara un sfert, trezit la 5), ultimele doua zile au fost mai usoare, culcat la 10, trezit la 7.
 
Partile mai putin placute:
- hazbandul nu inceta sa ma intrebe in fiecare zi ce facem, de unde mi-am manufacturat privirea specifica "ce curu meu crezi ca vreau sa fac azi, ca ieri si ca alaltaieri si ca de cand am ajuns aici", de unde s-a implicat singur si personal in activitati gen plimbare activa, plonjon, volei pe plaja
- a treia zi musiu care avea sezlongul sub ciuperca de plaja langa care ma puneam eu, s-a mutat de acolo, de unde o usoare senzatie de neliniste si anchietudine, care m-a parasit a patra zi, cand a revenit cu fiu-su la locul stiut
- din cand in cand nu gaseam sezlongul pe care il foloseam de obicei, de unde aceeasi senzatie de neliniste si anchietudine, si ma puneam direct pe nisip
- gasitul cu greu a unei pozitii placute fizic pe sezlong, care sa nu implice mai mult de trei intoarceri burta-spate-burta
- obositul bratelor in apa, cand dadeam trei ture prin fata palmierului, de unde am redus numarul turelor la doua, eventual doua jumate, dar doua, ca jumatea aia ma anchieta in mod neplacut
- pierdutul cartii pe care am inceput-o in prima zi la plaja, cautatul unei alteia (deci plimbat pana la receptie dupa ea, intretinut conversatii cu receptionerii alea alea), terminat cartea de imprumut, destul de interesanta, de plaja specifica, care puteam sa sar linistita doua pagini, ca tot intelgeam ce se intampla. Am inceput o alta in ultima zi, dar m-am anchietat in mod neplacut cand a trebuit sa o dau inapoi citita pe jumate. C'est la vie.
- o arsura de soare drept pe buci si spate in ultima zi (azi dimineata cum ar veni), desi am stat doar la umbra, si 10 minute in plus fata de timpul regulamentar impus de mine mie insami. O sa-mi aduc aminte inca cel putin 3 zile de vacanta asta in mod neplacut, cand vreau sa stau pe sus-amintitele buci si nu o sa pot. Noroc ca arsura de pe burta a inceput sa se duca, deci am pozitie, nu-i vorba.
 
Partile absolut placute
- inceputul lecturii "Idiotului" a lui Dostoievski, superba arta de a povesti, mai putin superba arta de a aduce in scena cam 10 personaje pe capitol cu cel putin 3 nume de cel putin 5 silabe, deci pierdutul sirului povestirii si al personajelor pe la capitolul 5, dar dupa cateva pagini adormeam instantaneu, de aia am pus-o pe lista lucrurilor bune
- intalnirea cu personaje interesante, cu care am avut nenumarate lucruri a impartasi, Mojito si Déborah. Mojito - clasic, cu pai, menta si rom, Déborah o madam de varsta mea, cu la fel de multe opinii si un fel destul de enervant de a le prezenta, deci am ajuns la concluzia ca nu-s eu cea ma unic enervanta si sacaitoare din lume, deci madam e adorabila, deci o ador
- trecutul de la statultul de milf (pe care nici nu l-am simtit de altfel intr-un mod de care sa-mi aduc aminte acum, de exemplu) la ala de cougar, impreuna cu Déborah, concluzia amandurora e ca de la o anumita varsta "je sais ce que je veux, je sais ce que je vaut, et je m'en fous du reste". Ea venise singura la Club Med, isi lasase hazbandul cu odraslele, si a profitat de activitatile nenumarate oferite in satul de vacanta exact ca mine in primul paragraf. Ne-am legat de un animator de acolo, pe care l-am facut sa se rusineze ca un copil de dooj de ani ce era, zicandu-i cat ii de fain si in genere' producandu-i o senzatie probabil anchietanta, dar pana la urma i-a placut, ca a acceptat sa se ia in poza cu noi si a venit sa ne faca bisous inainte de plecare. Am concluzionat ca niste cougars adevarate ca nu il sacaim cu schimbat de adrese de mail alea alea, da' ca era fain de tot, da' ca avea numai dooj de ani.
 
Si poze drept dovada:
 
Cu prietenul mojito:

Vedere cu ocazia activitatii celei mai practicate, din cand in cand ma mai uitam in stanga si in dreapta, in functie de numarul miscarii pe sezlong la care ma aflam:


Sezlongurile noastre (al meu ai al madamei):

Sezlongul lui musiu, l-am luat in poza sa i-l arat in caz ca il greseste iar si ma anchieteaza in mod neplacut:


Restaurantul satului de vacanta:

Eu, cougar style, aratam destul de obosita, creca era deja 9 seara:


Déborah, tanarul absolut superb si moa:

Tot noi:
 
Voilà, ma pregatesc deci intensiv sa planific urmatoarea iesire la Martinica, in acelasi sat, cu aceleasi activitati la program, de la anul.

2 commentaires:

arakelian a dit…

sa iti fie de bine!!!
Mai zi de tanarul ala...:)

Ioana a dit…

@arakelian: mersi! :) tanarul a rams cu tinerele de varsta lui, carora o sa le povesteasca ce tare ca doua (semi)babe s-au dat la el :) da' n-am gusturi proaste, no?

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...