Instant mi-am revenit la sentimente mai bune, dupa ce am despartit lupta pe telecomenzi si pe care canal sa vizioneze desenele de miercuri. Si m-am pus pe asteptat momentul X, ala bun.
Nu a venit la 9, cum ma asteptam, desi eram gata sa plec. Mai aveam de spalat dintii tinerilor, de machiat, de schimbat hainele mele a treia oara, ca nu se potriveau culorile in mod natural, si gata, plecam sa depunem cerere de pasaport si sa il inscriu pe Lali la gradinita. Nu a venit nici la 10 fara un sfert, cand am fost aproximativ mai gata de plecare decat la 9, ca Lali a facut caca, asa ca dezbracarea de palton, cizme, pantaloni si la schimbat scutecul.
Autobuzul ne-a plecat de sub nas, am asteptat 8 minute dupa urmatorul, desi al doilea venea in 3 minute dupa al nostru, dar de fapt au sosit impreuna, macar am avut de unde alege in care din ele sa ne urcam. Ajunsi la primarie, ma duc la "accueil", unde mi-am cerut scuze instant in cap ca am deranjat-o pe madam care trebuia sa ne dea informatii, probabil nu se astepta la asa intrare intempestiva in spatiul ei personal. Se stramba la mine, ca cum n-am stiut ca tre' sa completez nush ce document, pe care sa il duc inapoi personal, NU sa-l trimit prin posta, si dupa aia sa astept sa ne sune ca sa imi fixeze un randevu ca sa il inscriu. Am mormait incet in fular ca acu' doi ani nu a fost asa pentru primul tanar, se face ca nu ma aude, ma fac ca nu am zis nimic. Imi da hartia, si ii zic sa ma indrume la pasapoarte, dar judecand dupa supararea pe care am pricinuit-o si cu cererea asta, probabil ca ar fi trebuit sa stiu dinainte ca ii la etajul unu, iar nu mi-am facut temele, vai mie.
Mergem la unu, Vic gaseste untr-un colt niste jucarii, Lali se descalta, il incalt, se descalta, il las descult, urla ca vrea papucii, si-i da jos, il lasa asa sa urle. Ma asez la birou, unde stau doua madame, una, ma cutremur, e "en formation". Am avut dreptate sa ma cutremur. Incepem circul scoaterii si verificarii documentelor, si se apuca sa lipeasca timbrele fiscale si pozele pe un formular. Imi ziceam in cap ca o sa il completeze tot ea, ca e cam riscant sa lipesti toate alea si dupa aia sa gresesc eu ceva cand completez, de unde naiba ii mai dau poze si timbre. M-am inselat, ma pune sa scriu eu. Imi tremurau dejtele, acu' daca gresesc, sa vezi cum se uita formatoarea care si asa se uita destul de urat la mine, cu nici o ocazie in particular.
Am ajuns la 10 si 10 la primarie, am plecat la 11. Intre timp, madam "en formation" a facut toate actiunile in triplu exemplar, ca din prima nu ii iesea niciodata. Computerul era super lent, imprimanta nu imprima bine, xeroxurile dupa cartile de identitate nu ii ieseau, a uitat sa completeze numarul meu de telefon cand a completat nush ce, a redeschis programul, a pierdut copia cererii, a refacut copia cererii, a introdus numarul de telefon, a gresit adresa, a corectat adresa, a salvat operatia, care era foarte greu de salvat, 5 minute gen. Mi-a dat sa semnez in mod oficial si m-a instiintat si prin viu grai ca daca in 3 luni de cand e gata pasaportul nu ma duc sa il iau, il trimit la subprefectura sa il distruga. Mi-a subliniat pasajul ala pe hartie, am semnat, patrunsa de semnificatia si solemnitatea momentului, si mi-a cerut sa verific pe ecranul ei ca datele tanarului sunt bune. Erau bune, si acum salveaza inca o data ceva, care e lent, dar m-a incurajat (zambind) ca asa e sistemul, si ca o sa fie gata imediat. A fost gata in tot circa cateva minute, timp in care Lali si-a aruncat papucii nush pe unde, a chelit planta de langa birou de cel putin 2 ramuri cu frunze si a aruncat un pumn de bile din ghiveci primprejur. M-am facut ca nu vad, am multumit, am luat papucii in geanta si am dat sa plec sa completez formularul pentru gradinita. Din prima l-am bagat la loc, ca imi trebuia un numar de nush ce, pe care nu il aveam.
Tot asteptam momentul X, cand Vic are ideea geniala sa mergem la McDonalds, aprob instant, ca simteam o lene maxima la gandul de a face de mancare. Ajungem, suntem primii, ne ia comanda, ne da totul, in afara de hamburgerul lui Vic. Ma duc intre timp sa il instalez pe Lali in scaun si ii dau un balon, ca azi era zi cu baloane, Vic ia altul, si ma intorc sa astept hamburgerul. Intre timp s-a umplut de lume, toti isi luau meniurile linistiti, Vic a dezumflat 3 baloane, Lali si-a prins un picior in scaun, ca a vrut sa se extraga si nu a putut, a inceput sa urle. Se umplea din ce in ce mai tare, toti plecau dupa cateva minute cu hamburgeri, io nimic. Ma ratoiesc la madam sa-mi dea o cuite de nuggets, ca nu mai astept dupa cacatul ala care probabil era de import din comuna vecina si se blocase la vama sau ceva, se uita urat la mine, ma uit si mai urat la ea, ii multumesc si plec. Tinerii au mancat per total 4 nuggets si vreo 10 cartofi cu cele 6 plicuri de ketchup, plus deserturile si sucul, ceea ce era acceptabil, si dam sa plecam, cu alte baloane proaspete si umflate.
Pe strada Lali pierde balonul, nu urla, culmea, si ajungem in sfarsit acasa, dupa ce evit discutiile interminabile ca cine aprinde lumina in holul blocului, cine apasa pe butonul liftului afara si cine inauntru, cine apasa pe sonerie etc, le-am facut eu pe toate.
Deocamdata momentul X e ca toti cu care am intrat in contact azi is vii si nevatamati, sa vedem cum o sa fie dupa-masa, incerc un tur de manej si o ciocolata calda la Starbucks, cu amandoi, bineinteles.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire