samedi 17 juillet 2010

Despre familie

Mai demult: era ceva care asa se cuvenea sa fie, doi oameni intr-o fotografie veche care miroase a trecut, cu greutati, pamant la tara, animale, copii, vise, case. Din ei au mai ramas povestile bunicii despre barbatul ei, caruia ii scaparau ochii dupa fete si cartile de gramatica ale mosului, acum nu mai stiu unde sunt, erau batrane tare, de pe cand se scria cu A cu caciulita peste tot.

Mai incoace: a ramas bunica, cu spaimele ei, mama ca sa o linisteasca, sora sa ne zapaceasca pe toti, tatii care au plecat catre alte familii, fetele mamei care si ele au plecat catre familiile lor. Goana dupa medicamente, telefoanele, vacantele cu mama.

Si mai incoace: eu si el si asta micu', el - lucrator harnic, care citeste ziarul, face poze si se joaca pe internet. Avem poze electronice, in culori, nu mai miros a nimic. Mergem la restaurante, cumparam scutece 4+ (nu 4maxi, dragule, de cate ori nu ti-am mai spus asta), discutam aprins si mai caldut, mergem in vacante, ne intoarcem intotdeauna acasa.

Imi place familia mea.

3 commentaires:

Dan Vaideanu a dit…

Si din când în când îl mai întrebi: "de când nu mi-ai mai spus ca ma iubesti?"

Ioana a dit…

A, si asta :) si era sa uit: cand ii cer pe ocolite partea mea de flori, mi le aduce a doua zi :)

Anonyme a dit…

Aveti si poze pe hartie, tot in culori, care vor mirosi tare frumos peste cateva zeci de ani...
Ultimul "si mai incoace" e cel mai reusit si optimist. Sunteti tare, tare frumosi. Imi place familia voastra:)

Cris

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...