La Multi Ani

 ...perfecti si multi, plini de dragoste si toate ielea, celor care vin pe aici!

Times Gone By

Should old acquaintances be forgotten,
And never brought to mind?
Should old acquaintances be forgotten,
And days of long ago!

Chorus:
For times gone by, my dear
For times gone by,
We will take a cup of kindness yet
For times gone by. 

We two have run about the hillsides
And pulled the daisies fine,
But we have wandered many a weary foot
For times gone by.

We two have paddled (waded) in the stream
From noon until dinner time,
But seas between us broad have roared
Since times gone by.

And there is a hand, my trusty friend,
And give us a hand of yours,
And we will take a goodwill drink (of ale)
For times gone by!

And surely you will pay for your pint,
And surely I will pay for mine!
And we will take a cup of kindness yet
For times gone by!

Povestea cozonacilor

Ultima data cand am facut cozonaci cu mama, au iesit niste bombe turtite si tari (ca niste bombe), asta acu' fo cativa ani buni. Anul asta am zis sa iau reteta de la Dollo. Sa va povestesc cum a decurs treaba.

Am inceput ca orice gospodina cu chef de facut cozonaci, cu o cafea si dupa aia o dunga trasa cu grija cu creionul maro pe la ochi. Si un pic de fard de obraji, normal. Mi-am pus si pe pleoape, peste creion, sa fie ton pe ton, si dupa aia am dat si cu anticearcan. Am tascuit doi-trei stropi de Sicily de la D&G, si am pornit inspre bucatarie, unde mama, contrar retetei unde tre'ia puse galbenusurile in aluat, le amestecase deja cu zahar intr-un castron. Am zis las' ca nu-i bai, tot aia-i. Tot aia o fost. Pana ea freca la ele, am inceput o partida de Spy Mouse. Ne-am scuipat in san, 'mnea-ajuta, sa creasca, sa le placa la noi in cuptor, sa fie buni. Drojdia a dospit foarte repede in vailing, asa ca am trecut la framantat (eu) si la tinut recipientul (mama). Am inceput la 8h37 si ma gandeam ca daca bag tare, pana la 9 si un sfert ar trebui sa fie gata. Dupa 5 minute de framantat, dialogam cu mama:

- Tu, nu mai bine luam o briosa de la bulanjerie? Din aia cu stafide si zahar, ii ca un cozonac plat, nu alta!

- Da ce-i draga, deja nu mai poti? Ca mosi-tu framanta la ei de-i cadea transpiratia de pe nas in lighean (mit: asta e semn ca incepe sa fie gata framantatul)

Dupa alte 5 minute:

- Ioana, un panetone cu fructe uscate ar fi fost bun si ala!

- No, mersi, acu' imi spui?!

- Hai intoarce coca...nu asa se face (mit: se framanta intr-un anume fel, pe care daca nu-l respecti, nu iasa nimic)...impinge tare.. lipeste mainile sa nu se ia coca in palme (mit: nu trebuie sa se ia coca pe palme, ca e semn de rea gospodina)... invarte... trage... intoarce ligheanul si pe parte aialalta...vai, ce emotii am, sper sa iasa!

- Ma, mama, maaaaa, mai lasa-i in pastele ma-sii, daca nu iasa, nu iasa si gata, mancam mandarine la desert!

Framant dupa modelul masajului cardiac vazut la "Allô, Docteur" de pe 5, lasat cu putere in lighean toata greutatea partii superioare, neindoit coatele, nici incheieturile, ca sa nu fac febra musculara.Simt aluatul cam vartos la mana, incearca mama: "mda, cam tare". Pune niste lapte in castronul unde au fost galbenusurile si-l toarna inauntru (mit: coca se ajusteaza dupa ureche, nimeni din cei care fac cozonac extra bun nu stie sa iti spuna cantitatile exacte). Tot vartos ii, mai baga niste lapte, ne certam ca nu-i cald, eu stiu ca tre' sa fie cald, urca tonul, ca nu tre' sa intrerup framantatul ca nu iasa (mit: framantatul nu se intrerupe nici o secunda, asistentul la tinut ligheanul sterge sudoarea de pe fruntea framantatorului, ca daca nu, NU IASA).

Dupa 20 de minute:

- Faaaai, ce ma doare spatele (mama) de stat asa adunata peste lighean! Trage si cu ochiul la cana de cafea de pe masa.

Inteleg aluzia, dau strigare:

- Luuuuuuuuuuuc, treci la treaba. Apare ca o boare hazbandul, in halat de casa si cu ochii cat cepele, plus Lili dupa halatul lui, plus Vic dupa curul lui Lili.

- Lasa mai tribul la desene si hai tine de lighean. Te rog. Nu tine bine ligheanul, se misca, ma enerveaza, mai sunt 15 minute de framantat. Cine naiba m-o pus sa fac cozonacii maicii ma-sii. Imi curg sudorile intre tzatze, mama zice ca alea nu se pun, musai sa fie de pe frunte pe varful nasului si in lighean.  

Terminam intr-un final cestiunea, ma intind stoarsa, continui partida de Spy Mouse, o termin, ma face sa o repet iar, ca cica nu am terminat bine nivelul. Iar ma inervez. Ma duc in bucatarie sa vad ce face mama: pusese tavile in cuptor fara sa mute gratarul mai jos, de unde rezulta o crusta maro inchis catre cacaniu pe ei, dupa nici 10 minute la caldura. Ca ea nu-i la ea acasa, si nu se pricepe.

- Pai mai mujer, tu nu vezi ca is taman pe rezistentele de grill de sus?!N-ai putut sa dai gratarul ala mai jos?

- Pai nu.

Ajustam temperatura, tot dupa ureche, am pornit de la 180° si am terminat cu ei la 150°. Intr-un final ii scoatem, nu-s chiar asa negri cum ma asteptam, puteau sa fie mai dulci, da' am pus multa nuca si rahat, na, sa fie. Nu-s nici pe departe ca ai bunicii mele, dar sunt mult mai buni decat aia de ultima data. Nu ca m-as mai apuca vreodata de facut cozonaci cat timp nu vine sfarsitul lumii si inca se gasesc briose si panetoni la tot pasul.

Estetico muieresti

Am inceput sa dau o atentie mai mare produselor pe care le cumpar, sa fiu un consumator gandit si cu scaun la cap (glumesc, normal). Din ce cauza mi s-a ridicat reizing auernesul: de cand cu nasterile pe cale naturala 98% (nenaturalul de 2% au fost epiziotomiile facute cu un bisturiu pe care mama natura nu l-a prevazut la purtatorul datator de viata) nu mai pot purta chiloti tip ata-n cur, ca sa pice bine pantalonii stramti, spre multumirea si satisfactia celor pe care nu-i cunosc dar care se uita dupa curul meu pe strada. Am incercat niste chiloti de la H&M ca dintr-un fel de matase, tot intrau in cur, desi erau tip boxer. Am incercat un pachet de ei (10) din bumbac bio, de la Auchan, tot aia. Mai aveau in comun chilotii astia ca au fost destul de ieftini (aia 10 au costat cam 11 euro). 

Dintr-o data m-am iluminat la gandire cand am vazut niste chiloti de la Dim, 3 perechi cu 11 euro. Am calculat repede cat de scumpi is fata de aia de la Auchan si de la H&M pe care i-am aruncat dupa cateva purtari, rationalul invinge irationalul "e ieftin deci il cumpar", si ii iau pe aia 3. Is sublimi. Rasfat total pentru partile intime, ghinion pentru necunoscutii care se uita dupa curul meu pe strada si vad o dunga putin estetica pe buci. 

Alta: eram la cumparaturi la centrul comercial (un mini mall unde stau asistentele maternale cu copiii cand ploua, pensionarii la o cafea si scolarii cand chiulesc de la ore) si ma ia o gagica la intrebari ca ce creion de ochi folosesc. Ii zic ca unu maro de la Yves Rocher (nu-i zic si ca il am de cel putin 3 ani), si ma imbie sa incerc noul creion semi-permanent de la firma ei, care nu se duce daca pica apa pe el. Mi-a placut chestia, il iau, mai pun si doua lacuri de unchii pe langa sa faca 15 euro in total. Ma dau cu creionul magic care nu se stergea de pe mana ei, dar pleca imediat de pe pleoape. Dupa 3 daturi, nici nu mai mergea, tre'ia sa apas pana imi dadeau lacrimile ca sa fac o dunga. Oja albastra se-ntinde ca curu', aia verde are pensula indoita, nu se-ntinde deloc.

Aveam asadar mare nevoie de creion de pleoape si de oja noua (nu mai stiu ce culoare sa folosesc din alea dooj si ceva de sticlute din colectia mea), ma duc la raionul SCUMP de la centrul comercial (da, mi-am calcat pe principii si in loc sa iau o duzina de cacaturi ieftine si proaste, m-am hotarat ca ar fi mai bine sa-mi iau mai putine cacaturi scumpe si mai bune). Iau L'Oréal - 3 lacuri, un creion maro si de la Maybelline un fard de obraz. Ma, cand pun ala rosu pe unghii (numarul 403, 5 euro si ceva), zici ca-i perfectiunea lacurilor nu alta: pensula destul de lata sa acopere toata unghia, se intinde impecabil, ii moale si matasos la intins, se usca repede si ii o nuanta asa intre rosu inchis si rosu deschis. 

Fardul de obraz e si ala superb (10 euro) si creionul de pleoape maro (6 euro) nici nu tre' sa-l pun pe limba ca sa-mi fac dunga, ii atat de moale ca face treaba in mod impecabil asa, de la mama lui. Nu stiu daca se duce sau nu cand da de apa, probabil ca da, desi scrie semi-permanent si pe asta. 

Acu' ma gandesc serios sa nu-mi mai iau prostii de bijuterii de 3 euro kilul si sa investesc in argint exclusiv: am extrem de mare si urgenta nevoie de un lant asa mai lat care sa stea fix pe gat si un inel tot mare. Mai am la fel de mare nevoie de o rochie (ma gandesc sa-mi fac una, acu' ca-i mama la mine si ne putem consulta), ca am vazut fo' doi centimetri patrati de spatiu gol intre cele 7 rochii (de iarna) deja existente. Intre alea 5 de vara nu mai este loc.

Answer to "A girl's message" on youtube

This is an answer to that girl's message (though the title stated it fairly well, I want to make sure you're with me on this, just in case) on Zergu's blog. You have the girl's lines in bold and my answers in something else than bold. I'm sorry I can't post (and/or record) a video like hers, it is something I will of course be able to do in 10-15 years, when my kids understand that mom is not only someone who builds train tracks, changes the batteries of the engine, plays in the Ikea tent and tunnel, tidies up their room, so that they can safely go to the toilet without stepping on a bridge, the tent or the tunnel. But let's not get caught up in family history and get the message rolling:

Hey there

Hey there

I'm Emanuella

I’m Ioana, pronounce /yo'ah nah/

I’m a Christian

I used to be a Christian

I have been a good Christian all my life

I have tried to be good all my life, being a Christian was something like "being a good pupil/student"

It was my identity

Being a Christian was somehow part of my identity, though I would not have thought of answering the "Who are you" question by saying first "I'm a Christian" 

I used to like to tell people how good I was, how I kept all the commandments

I didn't use to tell people how good I was (probably because I didn't consider myself a role model), and the commandments were not all THAT difficult to keep

I thought that was good

I thought that was good (and enough) 

Then I realized something

Then I realized something: a guy on a blog, patiently and non-judgementally, made me realize that the God I believed in wasn't there

 

I failed

I moved on

Christian was just a name I wore

Christian was just a name I wore

Kind of like a pretty coat over a dirty body

Kind of like "a good student" or "a friendly girl" or "likes shopping kinda girl"

And I can't take it anymore

And I think it wasn't such a big deal

I wasn’t interested in being your friend

I wasn't interested in being your friend

I just wanted to change you

On second thoughts, I could have been your friend, had we been able to find enough things in common. I didn't want to change you. 

I thought that was my job

It wasn't a job job, but more like wanting to get to know you

Christianity is being like Christ, isn’t it?

Christianity is being like Christ, isn’t it?

Jesus loved everyone first

They say Jesus loved everyone first

 

If they didn’t accept what he said, he still loved them

If they didn’t accept what he said, he still loved them

It’s not my job to change you

It’s not my job to change you

I can’t

I can’t

But it is my job to love you

But it is my job to love you (well, at least not jump at your throat, trying to challenge your beliefs the second I meet you)

That I can

That I can (have a nice conversation about something other that your religious beliefs, like the weather, shopping or how annoying it is that Dexter season is finished) 

So, this is an appeal to my Christian brothers and sisters

So, this is an appeal to everyone

Not all, but some

EVERYONE

Stop the damnation

Stop the criticism, the I-know-better-and-you-should-absolutely-mind-my-advice attitude

Stop the judgement

DO stop the judgement

Stop the religism – google it

Stop the religism – google it (I haven't, sounds like something about how badly religion makes you act and think)

That’s not our business

That’s not our business

It doesn’t matter how well you can preach

It doesn’t matter how well you can defend your point of view, bring correct and logic-friendly arguments

How many bible verses you’ve memorized

How many bible verses you’ve memorized

Or how any people think you’re “all that”

Or how any people think you’re “all that”

If you don’t have love, you’re nothing

If you don’t have love, you’re nothing (just what exactly IS "love" to you?)

Love is not a chore

Love is definitely not a chore and not a war of arguments

It’s a revelation

It’s a revelation

The Christ you serve revealed in its purest form

The [insert whatever figure of science you choose to follow] you serve revealed in its purest form

Ghandi said “I like your Christ, but I don’t like your Christians”

Ghandi said “I like your Christ, but I don’t like your Christians”, well, at least some of them

Don’t be one of “those”

Don’t be one of “those”

This is an invintation

This is an inviTAtion

Start the love

Start the love

Join the movement

Join the movement

Avantajele de a fi adult

Uno: é&"çà_'(çà_èç_²&é"ç_ç(_)$à²)=éààé_'"çàè(çè(_eu_'è(-à&*$^ù*ù. H^àç"_'((è)=&çéà'=à)"ç'(àç !!!(uau), )é&"è'(='(-*'"à-(('ç_-çè=&é)"à'ç=é")'à)à). Eeeeeextraodrinaaaaaaaaaar!!!!!!!!!!!!!

Secundo: ù$*^$é'(à'"_-çè&"ç==)à(ù**ùù*^$$à)')ç"à()_çèà&é_=&)à=&=== !!!!!!!!!!! ^é"_ç'("'-_èé"à='_ç)çà&é=)"çàà_(*ù$^$ùù*^$)à'(ç-_à=_)&==. Iiiiiiiiiiincreeeeeeeeeeeedibiiiiiiil!!!!!!!!!!!!!!

Terzo: nici nu stiu ce as mai putea adauga dupa primele doua, atata is de fabuloextraormirifice, dar iata:

- nu te mai obliga profii sa faci teme: te obliga seful sa indeplinesti planul. Daca nu indeplinesti planul, nu mai ai note proaste, ai taiere de salar.

- nu te mai obliga mama sa mananci ce nu-ti place: te uiti in jurul tau si cand ai hotarat ca esti cu 500 de grame mai gras decat )é"_'($')ç-$éà('-=à)=éà) nu mai mananci nimic.

- poti sa fii in somaaaaaaaaaaaaaj!!!!!!

- poti sa iti faci tu insuti/insati copii, ca sa te bucuri pe deplin si integral de cele 10 minute de liniste pe zi cand sau se pisa, sau  ^=é"_'è'()&(ù$^*ù$^$^$$&é"''*ù sau distrug cartile in biblioteca. Nu-i asa ca mori de nerabdare sa ai 10 minute de liniste?!?!? Imi zici tu mie ca nu-i fain sa ai copii!!!!!!!!!

Mai sunt evident o gramada de ele, printre care urmatoarele, care erau dar vise cu cai verzi pe pereti cand nu eram adult; lasati asadar copiii sa vina la mine pe blog:

- poti sa mananci bomboane seara (acu' mananc una), si dupa (tadada dadam paaaaaam paaaaaaam), POTI sa nu te speli pe dinti!!!!!!!!!!!!

- poti sa iti colorezi parul in ce culoare vrei (daca esti gata sa infrunti privirile dezaprobatoare ale mamei)

Sa visati, copii, la cand o sa fiti mari, ca nici nu se compara!

Figuri geometrice parentale

Dixit pedopsihiatra ca la noi nu e un triunghi parental, parintii in varf si copii in rest, ca cica seamana mai mult cu un paralelipiped: hazbandu' cu Victor, eu cu Philippe. Nu am facut in mod constient si super voit schimbarea de figuri geometrice, dar cand era Lili mai mic, era mai usor sa stau eu mai mult dupa curul lui, cu alaptatul si biberonatul si restul, mai ales ca eram acasa. Si un bebe e mult mai mult pui de maimuta agatat de ma-sa decat unul cu un an jumate mai mare. Si asa a ramas: eu il culc pe Lili, ii dau sa manance, Vic mananca singur, il culca taxu, el il duce la scoala, mananca micul dejun cu el, eu sunt plecata la ora cand se scoala.

Si cum Vic are reactii monstruoase cand e vorba de schimbare, nici macar nu am incercat sa il culc eu, sau sa ii dau eu medicamentele de seara, de frica urletelor si a stricarii micului moment de liniste inainte de culcare. Dar nu-i bine. Nu-i bine pentru Vic, pentru ca el "decide" ca-i taxu care il culca, el ii duce pe amandoi cu gunoiul, la cumparaturi alea alea. Azi dimineata am schimbat. Dupa un pranz copios dar nu prea gustos la socrii, hazbandu' a cazut brusc la pat, cu o lipsa acuta de energie si chef de orice. L-am decretat bolnav. Nu si Victor. A hotarat ca vrea sa stea in pat cu el, si sa nu vina la cumparaturi cu mine. Il iau pe sus cu haina si papucii in plasa, ca tre' totusi sa vina sa-l lase pe taxu sa respire. Na, urla pana la parter, cand ma gandesc ca nu pot pleca cu el in halul ala, si ma urc inapoi cu ei, il pun in camera lui si ii zic ca nu are desene 2 zile pentru magariile pe care le-a facut. Cand ma intorc nici nu il bag in seama, freaca doua-trei jucarii in salon si adorme pe canapea. Cand se trezeste vine si se miortaie la mine ca vrea mar, eu mancam un mar. 

- Astept sa iti ceri scuze pentru ce-ai facut azi dimineata.

- Pardon, mama.

- Pardon pentru ce?

Se duce inapoi in canapea. Vine taxu in salon, are ordin clar sa nu vorbeasca cu el pana nu zice pentru ce isi cere scuze. Incepe sa vorbeasca

- Pardon, mama

- Pentru ce "pardon"?

- Pentru plans

- Si de ce ai plans?

- Fost magar.

- De ce ai fost magar? Cand ti-am zis ca dada ii bolnav si vrea sa il lasi linistit, l-ai lasat?

- Nu.

- Si cand ti-am zis sa vii cu mine si cu Lili, ai venit?

- Nu.

- Si ii cuminte ce-ai facut?

- Nu cumit.

- De-aia iti ceri scuze. Cand mama si dada iti zic ceva, tu faci ce iti zicem noi, e clar?

- Clar.

- Cine hotaraste atunci, Vic sau mama si dada?

- Mamadada.

Set si meci.

Cu ocazia baii, reincep urlete. Meciul doi. Se juca cu dusul, taxu i-a zis sa nu se mai joace, ca iasa din cada, a continuat sa se joace, a iesit. Ca nu vrea sa se imbrace cu mine. Ete fleosc. Ii zic sa vina in salon sa urle in curul gol cat vrea el. Nu vine, sta la el in camera si urla incetisor. Ma duc cu taxu la el, ii mai explicam o data cum sta treaba cu cine hotaraste, il imbrac, termina cu urletele, ii zic sa isi ceara iar scuze, cu accent pe ultima parte, mama si dada care hotarasc, nu el. Intind coarda: "si daca am chef in seara asta, eu te culc, nu dada, ii clar"? Cica ii clar.

Cand vine ora de culcare, vreau sa il iau eu, nu, ca vrea dada. Ii fac un teatru mic cu Tedi peste canapea, o luam in gluma, hihihihahaha,Tedi ii obosit si vrea sa ii citeasca mama o poveste. Il iau in brate cu Tedi cu tot, si mergem in camera, il pupa pe dada, si il culc in conditii ideale, deci normale. 

Nu imi vine sa cred, chiar functioneaza! Cand ii zic ca poate sa urle cat vrea el, se linisteste repede de tot, cand suntem si eu si taxu uniti in fata lui, cedeaza, cand ii cer sa imi explice de ce isi cere scuze, o face. Aici cu scuzele ii fac un MCQ, conform sfaturilor tutoresei de anul trecut, ca pe elevi tre' sa ii ajuti sa inteleaga, nu sa ii testezei tot timpul. Nu ii intrebi "ce document este asta de incercati sa il cititi (dar nu puteti fiindca va jucati cu lipiciul/creioanele/musca din clasa - dar sa nu intram in detalii extratematice)" ci "documentul este a) o poezie b) o biografie c) un interviu". Si cei mai slabi elevi reusesc sa aleaga raspunsul bun, si Victor reuseste sa zica de ce nu-i bine sa planga ca un magar pentru niste prostii. Ma rog, chestia asta functioneaza la copilul meu, nu am pretentii de gaselnite universal-valabile.

Am reusit sa restabilim o figura geometrica familiala mai oabla de cand cu crizele recente, sper sa gasesc la fel de repede solutii adaptate cand astea de acum nu o sa mai functioneze (am vazut ca solutiile la o problema au o viata destul de scurtuta de felul lor, tre' sa fiu mereu pe faza sa gasesc altele, cam o data la doua saptamanai daca am noroc, daca nu, in fiecare zi).

Mos sau nu Mos?

Mos: cand eram eu mica, asteptam cu a mai mare bucurie si nerabdare sa vina Mosul cu exact cadourile pe care i le comandasem cu grija prin mama sau bunica. Era o ocazie care depasea puterile mele de intelegere, intr-un mod atat de minunat, atat de "exact ceea ce imi trebuia in momentul respectiv", incat ma simteam una cu fiecare bucatica de lume care ma inconjura. Eram fericita.

Nu Mos: dezamagirea resimtita cand am aflat ca nu este Mos, si nici macar iepuras de Paste. Dezamagirea ca de fapt mama si bunica sunt Mosul si iepurasul, ca nimic mai presus de bucatile de lume pe care le puteam explora prin puterile proprii nu exista de fapt

Mos: cineva nush pe unde stie cum te simti, ce-ti doresti, ce visezi, de acel cineva nu ti-i rusine sau frica, e pur si simplu acolo nush pe unde pentru tine.

Nu Mos: lant de minciunele care ma fac sa ma simt ciudat cand le povestesc tanarului. Teama ca la anul o sa trebuiasca sa le intaresc cu alte minciunele mai complicate, ca o sa le uit, ca o sa ma prinda. 

Mos: nu pot (ma rog, pot, dar nu pot) sa ii zic ca nu exista Mos cand ne strangem toti la bunici si verii lui, cinci la numar, il asteapta toti pe Mosul si se bucura de cadourile de la el. O sa para un ciudat daca le zice ca nu exista Mos.

Nu Mos: o sa para un ciudat in fata verilor, dar eu o sa par mai putin ciudata mai tarziu zicandu-i adevarul acum.

Mos: si ce daca cineva pare ciudat la un moment dat?

Nu Mos: ciudat, ciudat, dar parintii nu trebuie sa minta copiii

Mos: daca ma gandesc bine, nu mi s-a parut asa ciudat cand am inteles de ce mama "m-a mintit" cu Mosul. Nici nu mi-am pierdut increderea in ea mai tarziu, pe principiul "la 6 ani m-a mintit ca exista Mos, acu' o fi tot minciuna cand imi zice sa ma duc la scoala ca asa-i mai bine"?

Nu Mos: hai scuteste-ma cu toate povestile astea, Craciunul e o ocazie materialisto-capitalista care induce un comportament de turma prin dusul excesiv la cumparaturi. Si mancat. Mai bine luam o jucarie impreuna de la magazin si reciclam impreuna plasticul din care am mancat o felie de sunca bio.

Mos: Surpriza. Placerea de a descoperi cadouri aparute in mod miraculos sub brad. Placerea de a nu sti exact de unde vin. Minunare. Ochi mari deschisi spre ceva care pare de neinteles la un moment dat si care poate ramane de neinteles o viata intreaga. Placerea de a nu intelege totul, de a lasa totul sa ti se descopere. De-a v-ati ascunselea cu viata.

Nu Mos: Mos.

Iarna in Franta

In ceea ce priveste cacatul de caini de pe troutuare: cum inca nu-i iarna-iarna, mai sunt ceva frunze galbene, amintiri de pe cand era toamna-toamna, vreme pe cand, fata la mama fiind, umblam prin ele ca fosneau asa de fain, si ni le aruncam in cap, si faceam tot felul de castele si tuneluri in ele. Regula de aur in faimosul oras al luminilor: pas de balet pe trotuare, piruete gratioase, orice pas de dans face afacerea, numai sa nu calci in frunze. Apropitarii faimosilor catei de apartament cu buda in strada lasa frunzele sa acopere in mod natural si biodegradabil excrementele gingasilor canini. Le regasesti cu placere in casa, cam o data la doua zile, cand te dor bataturile si nu ai chef special de piruete printre frunze.

In ceea ce priveste moda strada-iarna, vine vremea balerinilor fara sosete, a conversilor de panza-panza, a fularelor de o tona cu vizor pentru o juma de ochi. Salele gagicilor sunt la fel de goale ca si in anii trecuti. Paltoanele sunt marfa rara, de aia probabil dintr-unul de un metru doojsiceva se fac trei geci de cate dooj de centi, ca intra mult la tiv. Asta o data cu prima zapada si cu primele temperaturi negative, ca pana la momentul respectiv purtau cizme din ale gen trunchi de copac, caciuli si manusi.

Despre subiectul zapada (urasc zapada, frigul, iarna): o cazut primii floci albi zilele trecute, si s-or intins ca un cacat alb pe masini, ca pe strada si trotuare arata ca un cacat maroniu, fleoscait, rece si ud. Cand ma scol eu cu ochii impaienjeniti la ore imposibile, sapte gen, vecinii de peste drum isi scosesera cei trei plozi pe balcon, in pijama, sa vada flocii respectivi de pe masini.

Incepe perioada straturilor-straturi: strimfi, sosete, maieu, helanca, pulover, pantaloni/fuste, cizme, fular, gluga sau caciula. Adaug 5 minute la sculatul de dimineata ca sa le pun pe toate pe mine, plus timp adecvat alocat injuraturilor de sexi mama ce sunt in incotosmaneala aia. Seara, inainte sa adorm pe canapea, ma mut in camera sa practic ritualul la fel de sexi al descotosmanelii care este mama ei de viata cu iarna ei cu tot. 

Victor aduce virusi de la scoala cu generozitate: el tuseste doua trei zile, una sta acasa cu febra, io ma duc la scoala ca magaru fara voce, cu dureri de spate, de gat, de maini, de dejte, de cap, de ochi, cu tuse, cu muci, cu 5 pachete de servetele in geanta si altele in fiecare buzunar cam doua saptamani dupa. 

Autobuzul care ma urca ceva din panta (nu cea mai penibila, dar cea mai lunga) vine ca un cacat de melc de repede; era unu' la opt si trei, cand ajung la opt fara cinci in statie e anuntat in cate opspce minute, si o iau pe jos, pe vant, ploaie, zapada, alunecus, cu maduva transformata temporar in turture de gheata. De doua saptamani urc pe jos, cobor pe jos. Tre' sa schimb umbrela, ca asta mi-o intors-o pe dos de cateva ori, nu mai stau oable spitele, ma picura-n gluga. 

Care ma, ii place iarna, ca io-l manc?!

Cum sa rezolvi o problema in ostazecemii de timpi

1. Lucrezi in China la universitate ca profesoara de engleza un an si trei luni, dooj de ore pe saptamana
2. Vii in Franta si auzi ca ministerul afacerilor externe valideaza experienta in strainatate ca sa avansezi in grad
3. Stii ca prietena ta a lucrat in State ca profa, si cei de la scoala (aia pentru profi, care acum nu mai exista) i-au dat ceva acte de completat pe care tot ei le-au trimis ministerului, care a transmis un aviz favorabil rectoratului care i-a marit gradul
4. Prietena nu-si mai aminteste ce documente a completat
5. La rectorat nimeni nu stie ce documente tre' completate
6. Scoala aia de profi s-a restructurat, nimeni nu stie ce documente tre' sa completez, imi zic sa sun la minister
7. Sun la minister (in august) - nu raspunde nimeni
8. Sun la minister (in septembrie) - raspunde gagica de la informatii, ma pune in legatura cu cineva care nu raspunde
9. Sun la minister mai tarziu in septembrie (vezi 8)
10. Dau de cineva de la minister in octombrie, care imi zice sa sun la Nantes, ca acolo se ocupa de trebi administrative
11. Sun la Nantes, stau cu cineva de vorba nush cat despre universitatea de la Shanghai, cauta ceva pe comp, timp indelungat, imi zice ca nu gaseste liceul SILC, ii zic ca nu-i liceu, ci universitate, asa cum i-am spus si la inceput, a, isi cere scuze, nu stie ce tre' sa faca daca e vorba de universitate. Imi da un numar de telefon de-al unuia care ar trebui sa stie
12. Il sun pe ala de-ar trebui sa stie, nu stie, cauta ceva intr-o lista pe comp, nu gaseste, imi zice sa-i trimit certificatul de lucru pe mail sa vada ce rezolva, il trimit
13. Astept cateva zile
14. Mai astept cateva zile
15. Trimit aluia un mail, nu raspunde
16. Mai trimit un mail, nu raspunde
17. Il sun, e in sedinta
18. Il sun iar, si-a terminat programul, a plecat
19. Sun la oricine de la biroul de la Nantes, explic pentru a zecea mia oara povestea unei madame, nu stiu ce sa faca, ei se ocupa de fapt de altceva, nu de reclasari
20. Sun iar la Paris, la receptionera de la minister, imi zice sa trimit certificatul de lucru la Nantes totusi, la una din cele doua adrese postale
21. Trimit o copie acolo, cu posta, recomandata cu aviz de receptie
22. Sun dupa cateva zile sa vad daca l-au primit, nu l-au primit
23. Mai sun o data, verific adresa, imi zice ca de fapt eu sun la biroul de la aialalta adresa, nu unde am trimis plicul.
24. Imi bag pula, mai sun si la aialalti, nu l-au primit nici aia. Cine pula mea o fi semnat pe avizul ala de receptie?
25. Mai sun in disperare la Nantes, la un alt numar de telefon, luat de pe net, imi raspunde una, zice sa trimit un mail la o adresa generala gen birou@incurumeudeministerdeafaceriexterne
26. Trimit mail la adresa respectiva, cineva RASPUNDE de la Nantes, eu eram in copie, andrisantul era cineva de la Paris, zicandu-i ca uite cerere de validare va rog validati
27. Dupa cateva zile primesc aviz favorabil, pe un an in China, lucrat cu 12 ore pe saptamana
28. Trimit mailul la rectorat, imi zic ca asteapta rectificativul pe un an si trei luni si dooj de ore pe saptamana
29. Trimit mail la aia de mi-a trimis avizul ca sa corecteze
30. Nu raspunde
31. Retrimit mail
32. Nu raspunde
33. Retrimit mail la adresa aia de birou, ca sa ii trimita aleia de mi-a trimis avizul ca sa il rectifice.
34. Primesc mail de le birou, eu in copie, tanti aia in andrisant principal, cu cerere de rectificare
35. Primesc mail de la madam respectiva ca sa ii zic unde is alea 20 de ore pe saptamana
36. Ii zic in pula mea ca nu aia e asa de important, ci sa schimbe durata de un an intr-un an si trei luni
37. Nu mai zice nimic
38. Ma suna vineri la scoala de trei ori, lasa mesaj la directoarea adjuncta, la gardian, la directoarea principala, ca sa o sun de urgenta
39. O sun cand ajung acasa, imi cere document sa vada ea unde is alea 20 de ore
40.@-'çéç&_à'^p'(à=&"é'ù*!*^p'ç(-"éàç(é^"_ç'$)&éà=)op$ù=$$*ù!:;)àç*
41. ...............................................................................................................................
42. Ii zic ca nu pot sa cac un scan vineri dupa masa, imi zice ca poate sa faca si fara scan atunci
43. Luni primesc avizul rectificativ, cu un an si trei luni si dooj de ore pe saptamana
44. Il trimit la rectorat, ii trimit si aleia un scan dupa contract ca sa vada ea alea dooj de ore pe saptamana
45. Astept acceptarea validarii rectificate din partea rectoratului si cresterea in grad.
46. Astept.

Fix patru luni si ceva maruntis a durat toata povestea.