Logica feminina

80% din mamzelele de pe strada zilele astea: "Is 5 grade afara, o gramada de nori, parca bate si vantul, stai sa-mi pun balerinii cu sclipici, sa nu-mi fie prea frig. Si inainte sa plec, sa nu uit cele 3 kile de fular crosetat pe care sa-l infasor in jurul gatului, ca poate o sa-mi fie mai putin frig la sale, unde imi bate vantul pielea molcom, ca iar is la moda pantalonii cu cur cazut si puloverele de treij de centimetri lungime maxim. Asaaaaaa, acum sa ies afara, ce chestie, is 3 grade, nu 5, ce inspirata am fost sa-mi pun fularul!"

Intrebari ad infinitum

Cu astia micii, treaba incepe sa mearga mai bine, ca am observat o descrestere a frecventei anumitor intrebari, si a iscarii unora noi si de ce nu, mai originale. Valul de chestiuni in englezo-franceza pe parcursul unei ore, in afara chestiilor strict legate de curs, vine inspre mine in felul urmator:

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Ce-o zis, ce-o zis, ce-o zis?

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Tre' sa completam regula?

- Daca ati scris cu rosu si cu verde, tre' sa scriem si noi cu rosu si cu verde?

- Nu am liniar, cineva poate sa imi imprumute un liniar sa trag o linie foarte importanta si mega dreapta sub fix 3 litere? A, asta ii liniarul meu de fapt, unde l-ai gasit? Nuuu, iti promit ca-i al meau, uite are un semn aici, l-am pierdut cand am pierdut si sacul cu echipamentul de sport...Madam, nu ati gasit un sac cu echipament de sport, sunt sigur/a ca l-am lasat in clasa asta...

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Scriem ce-i pe tabla? Toooooooooot?!?

- A, acum nu scriem?!? Acum vorbim?...A, da...

- A, acum nu vorbim?!? Acum scriem?...A, da...

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Sarim o linie? (asta m-am plictisit sa le-o zic, ca de la inceputul anului le-o zic de cate 10 ori inainte sa inceapa sa scrie, ca sa aiba loc sa puna pronuntia, si tot nu o fac, deci de fo saptamana nu le ma zic, inca mai intreaba si tot nu fac...)

- Lipim foaia?

- Pot sa scriu cu creion? (NUUUUUU)

- Pot sa scriu cu albastru?

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Pot sa scriu cu negru?

- Pot sa scriu cu pixul?

- Nu mi-ati vazut esarfa/caciula/sacul de sport/caietul de nush ce?

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Acum copiem lectia?

- Care-i lectia?

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Copiem vocabularul?

- Care-i vocabularul?

- Copiem structurile?

- Care-s structurile?

- Alea-s temele pe data viitoare? (nu, asa imi place mie sa decorez tabla cu un text care seamana izbitor cu "devoirs pour le xx/xx")

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

- Pot sa inchid geamul?

- Pot sa deschid geamul?

- Pot sa ma duc sa arunc hartia asta la gunoi?

 

Toate astea inmultite cu 5 per curs, cu mici variatii in ordine si intensitate. Si totusi is adorabili :)

Feedback profesional

Imi aduc aminte de pe cand eram fata la mama (nu chiar asa de mult de fapt), si meream de doua ori pe an in biroul sefului sa imi zica ce fac bine si mai putin bine si sa semnam o hartie cum ca suntem de acord cu faptele.

 

E, acele timpuri is de mult apuse (nu chiar asa de mult, de fapt), si azi imi iau inca o data portia de feedback de la elevi. Vine in clasa o eleva de anul trecut, nu chiar cea mai nesuferita, dar nici prea departe, cu care am avut meciuri nenumarate pe cand ne vedeam de trei ori pe saptamana si asistam neputincioasa la sedintele de machiaj si schimbat de barfe cu camarazii, si imi zice pe un ton suparat ca de ce nu i-am mai luat anul asta pe ei, ca lor le place de mine. Se tot invarte in jurul biroului, ca nu avea loc de mai multe de zis, din cauza a doi din cealalta clasa care venisera sa imi ceara o favoare. Unul din ei e indragostit de mine, dar incepe sa se vindece, ca nu mai vine sa ma vada singur, ci cu back-up.

 

Ne punem la lucru, ca voia sa schimbe ceva la o prezentare power point. Ma cert cu backup-ul, ca crede ca chiar nu stiu ce-i aia document facut cu apple si schimbat in word office pachetul ala gratuit si de baza (nu stiu, dar ma prefac destul de bine), corectez ceva in spaniola, adaug o terminatie amuzanta la nush ce, ne distram ca vai ce-o sa zica profa, ii zici ca eu am zis si te lasa in pace.

 

In drum spre iesire, imbulzindu-se in colega care a renuntat sa ma mai certe pare-se, imi arunca "Madam, va ador pentru ce faceti pentru mine".

 

Si nu am semnat nici un document, nu mi-a crescut salariul cu 0,3%, nu am nici un plan pentru urmatoarele sase luni de care sa depinda urmatoare marire de 0,2%. Imi creste numai inima.

Sa revizam asadar

Am terminat de corectat niste evaluari la astia micii, nu am luat decat 2 calmante. Nu au invatat nimic. Aveau de revazut there is / are, posesivul cu 's his / her si ceva vocabular pentru descrierea fizica. Pentru fiecare din astea am facut cate 2 cursuri, plus teme. Au facut un cacat, parca nu s-au itat in caietele alea niciodata, desi explicatiile is ca la armata, cu regula completata de ei, cu deducere de regula alea alea.

 

I-am luat "tare", cum au invtat temerarii care au luat 1 si 3 din 20. Pai am "revizat". Cum? Am deschis caietul si am citit de cateva ori. Si cum stii ca ai retinut? Pai nu stiu. De cate ori ai scris cuvintele noi, cu traducere cu tot? Niciodata. De cate ori ai recopiat regula? Niciodata. Bon. Incep cu metodologie de invatat engleza, in franceza, sa fie clar pentru toata lumea. Cand ajung acasa, ma asez la masa, deschid caietul, iau un creion si recopiez lectia si vocabularul cu traducere cu tot. Citesc de cel putin 5 ori, inchid caietul, recit, daca iese bine, inseamna ca am retinut ceva. Mai tarziu mai deschid o data caietul, mai citesc o data, inchid caietul, daca pot sa reproduc fara nici o greseala, am retinut. La sfarsitul caietului notez inca o data vocabularul si regulile de gramatica, si inainte de evaluari il recopiez inca o data pe o foaie. "Pai eu asa am facut" zice unul. Dau sa vad, maica-sa ii scrises tot, el completa nush ce pe ici pe colo. "Nu mama iti copiaza ce tre' sa inveti tu, daca ea copiaza, ea invata. Tu copiezi tot, ai inteles?". O inteles. Nu pot sa cred ca copiii astia nu stiu sa invete, nu imi aduc aminte ca mama sa fi facut teme cu mine dupa clasa a doua, cand aveam ceva de invatat pana nu stiam pe de rost fara nici o greseala nu ma sculam de la birou, la fel faceau si colegii mei. Astia deschid cartile sau caietele, citesc o data, au o idee vaga despre ce e vorba, si gata, au invatat.

 

Lectia de azi a fost in franceza, tema e sa o recopieze si sa o invete, plus sa faca corectia evaluarii, cine nu o face pentru maine, o face de doua ori pentru luni, daca nu e luni, e marti de 3 ori, daca nu e marti, e o ora de detentie de 5 ori.

 

Mi-a iesit bine, mai ales ca i-am impresionat cu supararea maxima si dezamagirea pentru rezultatele de cacat.

 

Umflandu-ma asa in pene, am trecut la aia mari, cu care trebuia sa fac un video despre Londra, si nu mi-am dat seama ca nu imi ajungea timpul sa il vada de 2 ori, deci nu am terminat cum voiam. Da' is destepti si fac singuri acasa. Nu ma mai autoflagelez, ca am fost prea impresionanta cu aia micii. Nu pot sa le fac chiar pe toate asa de bine.

Functionari si cetateni

Azi am avut drum pana la primarie, ca trebuia sa depun niste acte sa calculeze nu stiu ce pentru anul asta. Plec in genul bine stiut: fug dupa Philippe sa-i pun cizmele, pana iau haina de pe cuier, pleaca in camera, fug dupa el, isi da jos o cizma, ii pun haina, urla, il pun in carucior, isi da jos si aialalta cizma, i le pun inapoi, urla, caciula nu vrea sa si-o lase, durata povestii cam 10 minute.

 

Plecam linistiti asadar, ajungem la primarie, cald, fain, trei persoane inaintea mea, ma asez, mai vine o madam si un mesio cu o privire medie spre stoarsa. Nici n-am terminat bine de gandit ca asta ma intreaba ceva, cand se si lanseaza: "Cine-i ultima persoana". Scurt si eficient. Ii zic ca madam de langa mine. "Nu, nu, cine-i ultima persoana". I-o arat cu degetul pe respectiva, simt cum mi se urca tensiunea la loc, ca dupa plecarea linistita de acasa. "Nu, ca eu am fost aici inainte". Hai sictir, inaintea cui? Si atunci de de ma mai intrebi cine-i ultimul si nu ma crezi? O las balta, ca deveneam nepoliticoasa daca mai insistam cu cine-i ultimul inaintea cui si unde era el cand eu eram acolo si el nu era de fapt.

 

Intre timp vine o madam functionara la mine, imi verifica hartiile, le am pe toate bune, merge la madam urmatoare, si ascult cu toate intentia conversatia care a urmat:

- Nu aveti impozitul pe locuinta, e nevoie de toate actele.

- Pai (nu inteleg exact, desi eram foarte atenta) blabla pot sa il aduc dupa aia.

- Imi pare rau, dar nu pot sa iau dosarul fara hartia aia, mai bine mergeti si le aduceti pe toate odata

- Blablabla (vorbea cam incet) dar pot sa il aduc mai tarziu, adica numai ma duc pana acasa si il aduc.

- Va rog sa intelegeti ca nu pot sa iau dosarul asa, o sa reveniti cu toate hartiile peste o ora, nu e asa de multa lume, nu-i nici o problema.

- Blablabla dar pot sa il aduc mai tarziu, imediat vin inapoi.

 

Intre timp ma duc la ghiseu (inaintea aluia care era inaintea mea dar nu era de fapt), verifica actele, imi da nush ce hartie sa semnez, dau sa ies.

- Blablabla, dar va promit, pot sa il aduc mai tarziu...

- Madam, va rog sa intelegeti ca...

 

Ies.

Cateodata castigi, alta data, inveti

Azi am pornit bine cu aia micii, activitate de recapitulare, vocabular si structuri, ca maine au evaluare. Verific lectia, destul de multi au invatat destul de bine, alea alea, facem activitatea de vocabular, cauta si gasesc intrusul in cateva liste de cuvine si mai si explica de ce, in engleza, desi le-am zis ca in franceza e destul. Bravo lor. Mai fac si o corectie de greseli, le subliniaza si explica de ce e gresit. Chestia e ca atunci cand ma grabesc (corolar la citatul motivational de mai sus), iasa un cacat (mai mic sau mai mare, in functie de cat de tare ma grabesc). Am uitat sa ii fac sa repete cuvintele din listele alea, desi au destul de mult dificultati cu "daughter", "husband" si d-alde astea, dar na, imi zic ca le-am facut deja de doua ori, probabil ca nu au pierdut atat ca nu le-am mai repetat o data azi. Ma grabeam ca voiam sa fac un cantec cu ei, "Its a big, big world", si ii trebuia cam un sfert de ceas, sa asculte prima data, sa sublinieze cuvintele pe care le-au auzit din cate un minimal pair si dupa aia sa mai si cante de doua ori, ca eram sigura ca le place. Cantecele le fac ca sa se mai destinda un pic si sa mai castige ceva vocabular, ca nu pot inca sa le analizeze si sa vorbeasca despre ele ca niste profesionisti. Mai draga, si canta aia linistitii de numa', si fete si baieti, totul merge bine, au ascultat cam de 4 ori, nu mai ieseau din clasa, nu alta. Ceilalti s-au distrat mai mult, ca la sfarsit i-am intrebat de ce e fata aia trista si mi-au zis "fiindca e grasa". Mda. Aici am castigat azi, cu uitatul ala cu tot.

 

Vin aia marii, am vrut sa fac cu ei un cantec de Placebo, ca era destul de usor si puteau sa asculte o data ca sa zica daca e un cantec de "first date" sau "a break-up", si dupa aia sa noteze ce au inteles, mai ales ca repeta de destul de multe ori versurile si le zicea si incet. Am ascultat inca o data cantecul inainte sa vina, si mi-am zis ca perfect, i-am dat gata. Plus ca la sfarsit trebuia sa reformuleze niste versuri, ca asta tre' sa faca la final task. Na, incepem cu verificatul lectiei, primul pe care il ascult balbaie ca un incepator de a sasea. Mai balbaie si dupa ce il asculta colegii, ma enervez, le arat ca nu-mi place si le zic sa scoata o foaie si sa scrie rezumatul (istoria Angliei, in date mari). Inainte sa termine, suna alarma de incendiu. Mirific. Adun ce pot din foi si iesim, nu inainte sa-l calmez pe unul dinrte ei, care nu stiu de ce se enervase pe mine si pe viata in general si nu voia sa iasa din clasa, nici sa-mi dea foaia. Iesim pana la urma, si intram inapoi dupa 10 minute. Le dau foile inapoi, ca i-am auzit zicand ca nu au avut 10 minute cat le promisesem la inceput. Termina de scris, ala enervatul pe viata mi-o da cu 3 minute de intarzaiere, incepem cantecul. Jumatea din spate a clasei nu intelegea nimic. F$*&. Na, schimb cantarea, cu aia originala, se aude mai bine, dar nu de tot. Cacu-ma in el youtube si cantari care nu se aud cu volumul la maxim. Na, facem numai o strofa, inteleg totusi destul de bine cand o opresc din cand in cand, scriu pe tabla, mi se termina cacatul ala de carioca neagra de tabla alba, se ia curentul, nimeni nu mai vede nimic din ce scrisesem. Mai erau 10 minute pana la sfarsit, incerc sa ii fac sa reformuleze ce era pe tabla, incearca, le iese destul de bine, dar apuc sa fac fix un cacat din ce mi-am propus. Vine curentul, se termina cursul, au scris 2 strofe si 4 fraze de reformulari.

 

Oribil. Inspaimantator. Is zero. Am invatat ca nu tre' sa am incredere in youtube, si ca totusi daca le dau o hartie cu ceva versuri ca sa compelteze ei e mai bine dacat sa contez pe ei ca-s destepti si inteleg tot fara nici un ajutor. Am invatat.

D-ale scolii, aia "mari"

A, cu aia "mari" e alta poveste, anul asta am un fabulos grup de 32 de ei, nu mai e loc nici sa respiri in clasa, dar sunt cei mai buni la engleza si in general, ce mai, la crème de la crème. Iar ma apuca pe mine gandurile ca ce am pregatit e foarte usor pentru ei, mai ales ca nu le vorbesc decat in engleza, si baga tare, cu literatura, citit, ascultat fara fise alea alea. Ii vad ca tin pasul cum trebe, deci ma felicit, pentru prima oara tintesc drept si oblu si reusesc sa ii interesez si sa mai si plusez cu ceva.

 

Vad ca de fapt nu am tintit drept si oblu cand cativa elevi ma iau la sfarsitul unei ore si imi zic ca chestiile de care ziceam eu ca-s dificile li s-au parut usoare, si vice versa. Am renuntat sa mai tintesc de orice fel, fac ce am planificat sa fac si basta.

 

Sunt genul de elevi carora le zici o data ceva si tin minte pana la sfarsitul anului, trebile decurg normal, e perfect ce mai. Am cinci ore cu ei, din care 3 martea, din care doua de la 3 jumate la 5 jumate, cand ultima ora is atat de epuizati ca doua eleve la sfarsit plangeau de oboseala. Am schimbat placa, si martea ii litaratura si ultima ora filmul despre care citisem inainte. Am apucat sa fac cu ei Animal Farm, 1984, ceva fragment din Conan Doyle despre Sherlock Holmes, le-am dat strategii de lectura si le zic de fiecare data ca cititul intr-o limba straina se face la mai multe nivele, nu o sa inteleaga acum la fel de bine ca atunci cand citesc in franceza, dar tot sunt care se streseaza ca niste stresati ca nu inteleg fiecare cuvant. Le zic chestia asta la fiecare curs.

 

Sunt si inteligenti natural pe deasupra, ca atunci cand citesc tre' sa determine cine, ce, cand, unde, pozitia naratorului si ce iese in evidenta si eventual mesajul textului per ansamblu. Le-am zis ca atunci cand citesc si interpreteaza fiecare are alta opinie, si e normal, nu e chestie de bine sau rau in interpretare, si tine de cultura lor generala si de feelingul vizavi de text. Si scoate mai draga unul o chestie la care desteapta de mine nu se gandise nicidecum, in legatura cu Animal Farm, fragmentul cand noii lideri le expun regulile de la ferma. Na, vedem toate animalele cu nume cu tot, ce inseamna, porcii, ca sunt populatia care nu stie ce vrea, oile behaie in gura mare si nimeni nu mai intelege nimic si cainii tin locul politiailor. Si zice destepul asta ca oile sunt ca jurnalistii. Mai, si ma gandesc eu cum are dreptate si cum i-am zis ca ii destept si cum o sa ii iert cam multe dupa faza asta, ca e cam agitat el de felul lui si glumet. Creca i-o picat bine, ca de atunci parca s-a mai si calmat.

 

Mai este unul care atat de bine vede chestiile din texte ca ma sperie. Are niste interpretari super originale si inteligente, desi e cam discret in rest. Tace si face. Altul vorbeste o engleza cu un accent englezesc de ma da pe spate, a stat nush cati ani in Anglia, dar e cam lenes. I-am bagat pe gat Life of Pi, si a citit dragul de el totusi cinci capitole pe care mi le-a rezumat pe o foaie. Fain. Mai e o fata care si-a luxat glezna intr-o zi, si mi-a zis ca nu se duce la doctor ca tre' sa lipseasca de la scoala si nu vrea. Am tot insistat ca daca o lasa asa, o sa trebuiasca sa lipseasca probabil si mai mult, si a doua zi nu a fost de dimineata la ore, chestie pentru care s-a scuzat vreo 5 minute. Is nebuni unii, adorabili, dar nebuni.

 

Martea le duc biscuiti cand avem orele alea doua una dupa alta, facem o pauza de 5 minute si luam "goûter", abia asteapta, si ei, si eu.

 

Mai vin sa ma vada ex aia de a patra, simpaticii super agitati, dar cu care ma intelegeam asa de bine, ca madam, anul asta nu e ca si cu dumneavoastra, ca facem numai exercitii alea alea. Le zic ca fiecare profesor are stilul lui, si ca au ce invata de la fiecare. Nu-i treaba mea ce fac altii. La intalnirea individuala cu parintii astora mari, patru dintre ei mi-au zis ca le plac cursurile mele, patru din 25 cati am vazut e destul de bine, ma asteptam la remarca asta de la unul, maxim doi. Se mai intrebau si daca nu e prea greu, le-am explicat inca o data cum sta treaba cu contactul cu limba sraina la mai multe nivele, ca pot sa dau un text de-al lor alora mici si daca gasesc cine, cand, ce, unde si doua-trei detalii, inseamna ca pot sa citeasca textul la nivel A2 si ca eu sunt multumita.

 

Am observat o chestie care ma ajuta destul de mult (nu de fiecare data, dar de cele mai multe ori functioneaza impecabil), cand le zic sa se linisteasca sau sa taca, le multumesc dupa aia. De exemplu cand intra in clasa, nu le zic nimic, astept sa se calmeze, cand toti is linistiti le zic "thank you", si numai dupa aia "good morning/afternoon". Merge bine si individual, mai ales cu aia micii, lor le zic in franceza sa se calmeze, si le zic "merci" si prenumele. Se linistesc mai mult de 3 minute, si dupa aia ajunge sa ma uit la individul respectiv si se calmeaza fara sa mai zic nimic. Sunt a do ra bili.

D-ale scolii

Dupa doua luni si ceva, ma trezesc in sfarsit mai linistita dimineata, ca nu o sa le stric ziua piticilor cu lipsa mea de experienta si ca pot sa ii invat de fapt o limba straina. Ca in ultimele doua zile de vacanta am dormit fix nimic, gandindu-ma ca o sa fie iar ca anul trecut, eu in fata a 30 de zburdalnici care numa' de engleza nu au chef.
 

Piticii de a sasea (11 ani, dar primul an dupa scoala primara) is anul asta 30 in clasa, de obicei erau cate 25. Norocul meu ca nu stiu ce-i aia sa lucrez cu doojcinci, ca tot aud profesorii plangandu-se ca 30 ii cam mult. Problema mea e ca mereu ma gandesc ca ce fac cu ei ii prea simplu, desi stiu ca niciodata nu e simplu, deci hai sa rezolvam dilema cu inca ceva nopti nedormite si activitati de recapitulare de data, ani, numerale ordinale, anotimpuri etc. Pe care le rezolva destul de bine per global. La sedinta cu parintii de inceput (profesorii care anunta continutul si felul de a lucra) se ridica ceva glasuri cand iau cuvantul si imi zic ca ai lor nu au facut nimic in primara. Hai sictir. Noroc ca nu ma impresionez asa de repede la auzul vestilor proaste si contez pe minunata mea prezenta de spirit: "Is destepti si motivati, o sa poata sa faca tot ce le cer. Alte intrebari?" Nu.

 

Am petrecut asadar prima luna mai mult decat multumita de piticoti, si am rezolvat probleme importante pentru cursul de limba engleza, gen cum sa lipim foaia de lucru in mai putin de 5 minute in caiet si cum sa sarim o linie ca sa poata pune pronuntia si sa sublinieze silabele accentuate. O LU NA. Si azi mai sunt printre ei care lipesc foaia aia in 5 minute. Nu folosesc manualul lor, ca e de pe vremuri innegurat de indepartate, ci le fac eu cursurile de la cap la coada. Plus ca e plin de exercitii de gramatica si poze urate.

 

Au inteles destul de repede cum lucram, cu "final task" care pentru prima secventa era sa scrie o scrisoare unui englez cu care sa devina pen-pals, deci am tot stat o luna la prezentari, ce le place sa faca, ce stiu sa faca etc. Au citit scrisori si au scris mesaje pe foi albe, cu o foaie cu patratele dedesubt, ca sa arata totusi frumos. S-au descurcat destul de bine, au inteles cum se deruleaza cursurile (ne salutam, au doua minute sa repete lectia, doi-trei o prezinta la oral, iau note - bune, in general-, intreaba clasa de data, de vreme si cum se simt, facem preparation time structuri si vocabular si trecem la lectia propriu zisa: iau cuvantul sa prezinte ceva, sau citesc si fac un rezumat, sau asculta si fac un rezumat, sau scriu ceva) desi tot o luna i-am tot antrenat ca atunci cand vorbesc, nu tre' sa tina caietul deschis, nu tre' sa scrie, nu tre sa se joace cu penarele. Activitatile le fac pe fisa de lucru, si cand se termina lectia, au 10 minute sa o lipeasca si sa copieze ce-i pe tabla in caiete. Majoritatea au inteles, deci ii bine.

 

Cand am facut final task, aia cu scrisoarea pentru Robert, le-am dat bomboane (cica destreseaza si ii fac mai creativi) si am pus muzica. Am vazut relaxare instant pe fetele multora, care tremurau ca niste frunze cand au intrat in clasa. Scrisoarea a fost mai mult decat impresionanta, 70-80 de cuvinte, pentru elevi care au inceput engleza cu o luna in urma e destul de bine zic eu, majoritatea se indreapta vertiginos catre nivelul A2.

 

Ce e interesant e cum functioneaza clasele astea doua. Intr-una sunt mai multi baieti, destul de agitati, cam smecherasi, dar nu ca aia mari de anul trecut, care cand vad o musca zburand in clasa pot sa comenteze evenimentul cel putin 10 minute daca ii las. Cealalta clasa are o gramada de fete, desi cei mai buni elevi sint baieti, care pricep mult mai repede ce tre' sa faca, lucreaza super bine in grup (i-am asezat in grupe de cate 4), nu mai conteaza atat pe ajutorul meu. Cand termina lectia la oral (de exemplu ultima data le-am zis ca au ajuns intr-o tabara in Anglia si parte din ritualul de prezentare e sa isi prezinte cea mai buna prietena, le-am data vocabularul necesar pentru asta, si adjectivele posesive pentru structuri), dupa ce au luat cuvantul cel putin 6-7 elevi, le zic sa deschida caietele, sa lipeasca foaia si sa scrie pe curat, cu pronuntie cu tot. Asta e momentul linistit de la sfarsitul cursului, moment de care profit sa le pun muzica. Clasa linistita nu mai zice un cuvant, noteaza tot, mai dau din cap in ritmul muzicii, si termina totul la timp, isi fac bagajele si pleaca. Aialalti, cu care lucrez exact la fel in rest, incep sa vorbeasaca, sa comenteze cine stie ce, sa caute tuburi cu lipici, stilouri, pana cand inchid muzica. De multe ori nu termina de copiat in caiete ce trebe, temele nu-s notate in agenda si cand pleaca ii ca dupa furtuna. Ma rog.

 

La sfarsitul cursului cu linistitii, vine o fatuca de care imi place de numa si imi pune cate o inima pe tabla, eu ii pun doua langa, ne facem tzoc-tzoc din buze si iese fericita. E impresionant cat de putin le trebuie sa se simta bine. A, plus ca atunci cand iau cuvantul le dau cate un smiley, si la 3 smiley au cate un "mérite et progrès" in caietul de scoala, pe care le scriu diferit de la unul la altul, sa nu spuna ca ii mereu la fel. Clar ca abia astept sa ii vad in fiecare zi, si pe unii, si pe altii, te mai uiti ca de doua ori pe saptamana ma trezesc de la 6 ca sa fiu la scoala la 7 ca incep de la opt :)