Deja o trebuit sa caut "inadvertenta" in dictionar, ca nu eram sigura ca imi aduc aminte exact ce inseamna. Ok, ok, nu stiam ce inseamna deloc. dar aveam o idee, ca de aia m-am gandit la el acuma, in legatura cu asta ce voiam sa zic. L-am gasit, este ceea ce ma gandeam ce este, voilà, noroc ca am vocabular pasiv la purtator.
Asadar ma gandeam eu la inadvertenta si daca e potrivit cu ce urmeaza. Dupa aia la un fel de determinism de tip "inchid ochii, vad io ce urmeaza", m-am trezit de ceva timp ca tot insistand cu tocurile si parul nu stiu cum, si unghiile, ca sunt un fel de decor, per totalul persoanei mele. Nu ma gandeam vreodata ca pot sa apar in rolul asta, asa ca nu am nici un fel de reactie la constientizarea faptului implinit. E ok, trecem mai departe. Nu inainte de a da ceva exemple, evident. Ma gandeam sa ma fac blonda, suvite macar, nu au iesit chiar blonde blonde, mai degraba un fel de auriu-roscatel, dar in degrade, si cand e parul cret, e chiar aproape asa cum voiam sa fie. Cand nu e cret, e mai degraba niste varfuri blondicele de pe la jumate si restul mai inchis, nu conteaza. Imi mai pun tocuri din cand in cand, potrivite dealurilor pe care tre' sa le urc catre scoala, si sa le cobor. Si acum, ca e vara si cald, imi pun rochiile pe care le port de 3 ori pe an cand ma duc la Timisoara, ca in rest aici is pantaloni si daca insist, cizme, din mai pana in mai. Sunt un pic scurte. Nu scurte scurte, dar nu lungi. Rochiile.
Si cum ma invart eu asa printre functionarii statului francez, tot vede unu' si altul ca ba unghiile, ba parul, ba, vai, tocurile. Bizu bizu la cei mai simpatici, proful de istorie a constatat azi ca is un fel de rahat de trandafiri. Nu a zis chiar "rahat" dar asta e ideea dindaratul "locum à la rose", dupa ce m-am dat cu parfumul din dotare, ca transpirasem si ma gandeam sa astup macar mirosul, daca nu pot altceva la chiuveta din baia unisex, cu usa care sta deschisa non stop. Mi-o mai zis si altele pe parcurs, pe care ma prefaceam ca nu la inteleg sau le dezamorsam cu glume. "La reine" il retin si ma folosesc de el cand il servesc cu cafeaua facuta de el.
Cand am fost cu bibilii la campionatul de handbal interclase, am hotarat eu, cu de la mine putere, ca is numai de decor in zona, si ca nu am chef sa fac pe arbitrul, cu tocurile din dotare, nici sa fug nush pe unde. Proful de sport a zis ca e de acord, dupa doua, trei glumite despre nu mai stiu ce cafea tare, dar amara.
Toate fetele de la scoala stiu de unghiile mele, si am auzit ca ma imbrac bine, nu numai cu ce imi cade sub maini dimineata la cascatul ochilor. Am mai auzit ca sunt ok blonda, si ca tin la silueta mea.
Nu pot sa ii contrazic, mai ales ca dupa ce stau cu mine in pauza, pe tabla apar tot felul de mesaje de cat is de asa si pe dincolo, si ca ma iubesc in engleza si franceza, cu un minim de greseli de ortografie.
Oftez adanc de fiecare data cand vad mesajele, si astept sa imi ceara autografe, dar nu le dau decat in zilele cand sunt mega multumita de unghii, sa avem toti aminitiri placute. Si de par.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire