Viata la tara

vs cea (naspa, daaaaaaa) de la oras.

Inceputul : ca sa ajungem la tara ne-au fost necesare 6 ore in cap in masina, dintre care doar 4 cu plansete (observati cum pozitivez, ca imi reproseaza prea des jumatea mai buna ca sunt negativa). Nu am circulat ecologic, caci masina era plina a crapa cu toate cele din articolul anterior, si nu, nu am uitat nimic, in afara de peria de indreptat parul, da las, ca l-am bagat dupa urechi cand era inca ud (ca nu am avut nici uscatorul, dar cum pozitivez adanc, pe asta nu il consider uitat, ca ar fi prea negativ, sa zicem ca ii lasat acasa cu un scop anume).

Ajunsi la tara, ne-am bucurat de cele 30 de grade din Bretagne/Morbihan, cum n-a mai vazt regiunea asta din ‘89 sau ‘99, ca am auzit la radio stirea si nu le prea am cu numerele in franceza, mai ales alea peste 60. Dupa desfasurarea in lung si in lat a bagajelor, am cazut lata, la 9 seara, dar intr-o atmosfera romantica, cu parfum de flori si cativa greieri care bazaiau placut la urechi prin iarba din gradina. Pe la 10 au inceput sa cante si niste pasari, mirific, se alaturau greierilor si faceau un cor suuuublim, diferit intru totul de lumestile ragete ale motoarelor de la oras. Pe la 11 am deschis fereastra ca era prea cald (faza cu descoperitul, dat jos pijamaua nu au fonctionat pe post de racitor), si am auzit din nou acordurile imbinate pasari/greieri, pot sa jur ca erau si ceva veverite care dadeau ture prin copaci. Pe la 12, la fel de cald, numa mai intuneric. Corul continua cu foc ariile, vai ce sublim, unde mai vezi/auzi asa ceva la oras. La 1 se trezeste piticul gratie corului, se vede ca nu e obisnuit cu sublimitati din astea boeme. Ii explic cum vine treaba la tara, in timp ce imi controlez tensiunea care urca urca, pe masura ce nu se potoleste suflarea artistica de afara. Pe la 2 adoarme piticul, pasarile/greierii tot canta, sa fac ceva pe ele elemente naturale, ca la mine la bloc la ora asta dormeam de mult. De cald, tot cald.

Noa, trecem peste, inarmata cu rabdare, ca e atat de fain afara. Luni am crezut ca-i duminica, marti la fel, ca nu se intampla nimic, in afara de greieri/pasari, ziua si cativa din astia cum le zice, pescarusi. Miercuri tot duminica am crezut ca ii, noroc ca s-o terminat mancarea si o trebuit sa fac alta, ca daca nu, tot in weekend ma credeam. Nici un camion de gunoi, de sticle, copii care ies de la scoala, numa greieri si pasari.

Piticu’ o fost bine, numa mai greu cu somnul in conditiile astea idilice, am dat drumul la radio ca sa poata adormi ca omu’.

Am crezut, vai mie, ca 30° is ceva fain, in virtutea amintirilor placute de pe cand eram fata la mama, si la temperaturi din astea ne balaceam in Mures si ne bronzam pe langa elemente naturale gen vaci si balegile aferente…nix, 30° doare tare capul de cald, astfe incat am scos o piscina albastra in curte si am lasat juniorul cum o fost acu 8 luni de zile cand o dat cu nasu de viata extrauterina. L-am mai si balanganit o tzar in hinta, i-o placut, n-am ce zice, am gasit si un camion de plastic pentru dansul, i-o fost cam teama, am renuntat.

In rest, numa soare si pasari si greieri, si codobaturi din astea de ocean, care tare urat fac de felul lor: nu am ramas impresionata. Am tras o friptura de pui, bunicica, pacat ca o trebuit sa dam drumul la cuptor pe caldurile alea, insa am asortat-o cu niste salata de rosii de Spania fara gust, da’ cu multa ceapa. Altu’ ce sa mai zic, berea de Bretagne e acceptabila, cam scumpa, da merge, untul ala sarat la fel, am vrut sa mergem la clatite intr-o seara, da nu ne-o iesit, am lenevit in curte, de fapt am profitat de tantari ca sa ne facem antrenamentul zilnic, si cand ne-am plictisit am urcat in camera ca sa dam de pasari si greieri, manca-le-as corzile vocale.

La intoarcere a fost net pozitiva experienta, plansete numai 2 ore din 6, un mic buson pe langa Paris, nici nu se compara cu pasarii si greierile zilnice din fiecare noapte, scurgerile de tevi de esapament le-am gasit mult mai familiare decat mirosul de ce-o fost pe acolo, meduze esuate si alge uscate. Abia am asteptat sa ma pun in patul meu de unde sa ma trezeasca a doua zi un scuter ambalat la maxim, chiar daca la 6 dimineata, urmat de un al doilea si dupa aia de o trupa de copii – ce turturele de ocean, las’ ca pe astia ii stiu, is de-ai mei.

Ce concluzie sa mai trag de aici, ca nu ma vedeam eu traind altfel decat in armonie cu natura si elementele ei, si uite ca ce-i langa mine e mai natural decat restul. Ni’ nu ma mai gandesc, atata timp cat mi-e bine, traiasca natura imblanzita (si inventatorii solutiilor de anihilat tantarii de la orase).

PS: i-o crescut 2 dinti, uite ce matur arata asa:

In vacanta

...mini vacanta, de fapt, o saptamana in Bretagne, de si mai fapt o mini saptamana, pana joi.

Pregatirea: biberoane, lapte praf - uitat, plecat in fuga la farmacie dupa masa, gasit, cereale - cu si fara vanilie, haine, cate 3 din fiecare fel, in caz ca sau de, nu se stie niciodata, jucarii - astea intr-un sac separat, robot de bucatarie de facut magicul piure - care nu-i prea place, adica la ala din comert, natural, care are termen de valabilitate cate 2 ani de zile (!) deschide gura ca un pui, la al meu tre' sa il amagesc cate un ceas sa deschida gura pe jumate, desert de vanilie, tot natural din comert care tine tot cate un an, da nu tre' pus in frigider (!!), chestii diverse - gel de baie, crema de cur, scutece, crema de fata, crema de barba si nitel sub barba, ca baleste mai rau ca o baba de 80 de ani si ii tat rosu, paracetamol cu capsuni, crema de dinti cu banane, lingurite, pahare de plastic, a, biberon mic pentru suc, niste fiole cu concentrat natural de fructe, valabil un an (!!!) ca nu bea apa, numa cu lingurita, curu meu, n-am rabdare sa ii dau apa cu lingurita, auz', plus ca se ineaca cu ea, nush de ce tot vrea sa o mestece si dupa aia o scuipa sau coteste catre gaura aialalta...noa, ce-am mai uitat (intrebarea asta o sterg de pe lista data viitoare ca e absurd-retorica, evident ca uitam ceva, nemaipomenit de important, si o sa ma framant in masina cele 5 ore din cauza asta, si o sa imi innebunesc jumatea mai buna din cauza asta, ca oricum e din cauza lui), a, tre' si patura, ca nu este din aia mica pe acolo, nu este nici mare, saculet de dormit, papuci, sosete, mai vad eu ce mai pun pe care nu o sa il folosesc, dar pe care daca nu il puneam imi crea o nevoie deosebita de a-l avea si asa mai departe, oare trebuia sa imi fac o lista adevarata, poate, las', data viitoare.


Pentru noi: haine, trusa mea de toaleta, care acu un an era atat de lunga cat paragraful dinainte, acu e sampon, deodorant, parfum si o punga cu chestii de machiaj, super utile la o casa de vacanta, unde activitatea principala e machiatul inainte de a iesi in curte, demachiatul inainte de a ne culca, da' o data va trebui sa mergem si in piata din fata casei, cum naiba sa ma prinda iesirea fara dunga neagra im pe ca bi si anume la de pe pleoape?! + carti si niste filme, desi nush de ce iau carti, din vinovatie, ca oricum nu citesc, numa ne uitam la filme, si cam atat.

Maine dimineata ne certam ca cine ce face si oricum e din cauza lui, in masina nu o sa am loc nici sa respir de plase, plasute, plasici, rucsaci, genti, girafe, lei, catei si alte exemplare de menajerie, da macar nu am uitat nimic, zic eu, si hai pa, ma intorc joi.

De lins pe dejte

Sa se noteze ca jobul de mamica nu consta numai in momente de linistire a pruncului, schimbat scutece si cumparat jucarii, ci ma implica si latura inaltatoare de a bucatari (de facut curat nici nu pomenesc, ca o sa ma topesc de fericire).

M-am gandit la voi, cei care, ca si mine, considerati timpul petrecut langa oale si cratiti un privilegiu, si va dau un motiv in plus pentru asta. Se cheama Hachis Parmentier. Cine e Hachis si ce face: e un fel de varza à la Cluj (francezilor le explic ca varza à la Cluj e un hachis parmentier), de 2 straturi numai, varza am inlocuit-o cu un piure mai tare, ca asa e versiunea originala, stim cu totii ca francezii au inventat totul si ei au ultimul cuvant.

Principiile hachis-ului astuia sunt total ochiometrice si subiectiv-gustative, sunteti liberi sa il imbunatatiti cum vreti, da sa nu ii spuneti Hachis Parmentier, conform ideii ca un croissant care are ciocolata in el nu mai e croissant, ci Pain au Chocolat. Primul DECI, ce va zic eu e varianta Hachis Parmentier à la Ioana, verificat si aprobat de francezul meu, al doilea DECI, nu e chiar asa de rau.

Sa vedem de ce aveti nevoie pentru asta: calculat numarul de persoane care se vor infrupta din el, si ales un vas de iena sub forma de tava care sa mearga la cuptor. Juma din vas se va umple cu carnea tocata, si restul pana la marginea de sus, cu piure. A se calcula cu de la sine putere si stiinta de cata carne aveti nevoie si de cat piure. Eu pentru 2-3 portii pun cam 700 de grame de ambele, plus 2 morcovi rasi, sau 3 daca e prea putina carne si nu am vazut asta cand faceam cumparaturile.

Carnea: jumate de vita (tocata), jumate de porc (tocata) + 2-3 morcovi rasi, care conteaza in cele 5 fructe si legume zilnice, si inlocuiesc cu succes o parte din carne, rezulta ca e si mai ieftin, deci numa' bine
Piure: normal, o tzar mai tare, sa nu se amestece cu carnea, nici un secret de fabricatie aici, in afara de un pic de praf de nucsoara adaugat face sa miroasa exotic, a nu se exagera, ca ii destul de tare la gust. Pentru mine normal e cu lapte, sare, unt si o tzar de smantana, asta cand il faceam in varianta clasica, varianta frantuzeasca e: iau plicul cu fulgi, il vars intr-un bol, pun lapte, il bag la microunde 5 minute, si gata...

Proces: o ceapa normala catre faina se face bucatele mici (sau pestisori, conform imaginatiei fiecaruia), se prajeste in ulei incins, impreuna cu morcovii rasi. Cat timp se prajesc astea de obicei, la mine e relativ, adica pana ma plictisesc sa le amestec. Cand va plictisiti/considerati ca e gata, puneti carnea tocata (ambele), si mestecati. In loc de sare si piper eu pun praf pentru friptura (de il import din Romania, deci se gaseste) - dupa gust. Mai pun niscai Tabasco (pentru amatorii de gusturi salbatice) si bulion, totul sa se lege armonios, fara sa fie prea lichid, nici vartos-vartos. Ultima data am pus la sfarsit in carne niste patrunjel tocat, ca mai aveam prin frigider, super bun gust i-a dat. Cand carnea e prajita, mai gust o data, sa fiu sigura ca nu e ocna de sare sau ceva, si mai atenuez/imbunatatesc aromele dupa inspiratia de moment.

Pun amestecul in recipientul care merge la cuptor, si pe deasupra piureul. Cam doua dejte de carne, doua de piure. Cand am chef si nu uit, rad niste cascaval pe deasupra, sa se intinda fain cand se topeste.

Pun la cuptor, vreo 30-40 de minute, ca sa se imbine gusturile numai, ca totul e deja facut, pe la 180-200 de grade, nu mai stiu cat e asta la cuptor cu gaz, da zic ca nu tre' sa fie prea tare focul, am incredere ca gasiti combinatia castigatoare. Ma mai uit la el din cand in cand, ca al meu cuptor arde in fund, si ajustez pozitia recipientului in functie de.

Il mancam cu salata verde. Foarte foarte bun bun, economic si rapid de executat, cele 3 conditii sine qua non ca sa ma produc in bucatarie.

Nu am poze, ca tocma' am facut unul saptamana trecuta, da daca va aventurati si faceti poze, sa imi trimiteti si mie sa vaz ce-o iesit (promit laude pozitive exclusiv).

Papuci, castel, piata

Asta as fost ordinea activitatilor din super weekendul asta lung din Francia, sa incepem cu inceputul asadar.

Papucii: din nevoie mare de pantofi cu toc/talon compensat de cel putin 10 centimetri plus un scaunel pentru pitic, sa manance si el ca oamenii la masa, am plecat la cumparaturi, la un fel de mall de pe langa Paree. Odata ajunsi, am cautat mai intai scaunelul - check si cumparat, plus niste lingurite de plastig - check, cumparat, uitat la magazin prin grija consortului, dupa aia repede repede la papuci.

De toate felurile, culorile, formele, in special sandale, cu toc si fara, talon compensat sau nu, da tot sandale...problema, ca la ale nostre 9 grade Celsius si ploaie, nu le prea vedeam rostul, da nici in cizme nu m-as fi bagat. Am parcurs vreo 5 buticuri, aceleasi chestii, cand dintr-o data, un sunet cunoscut: oaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoa dadadadadadadaaa oaoaoaoaoa, opaaaa, piticu' se plictiseste. Nu-i nimc, luat in brate, primul act se termina in liniste, mai parcurg 2-3 buticuri, nimic, adica da, multe sandale. oaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoao, am o conversatie cu el in capul meu, pe care nu indraznesc sa o reproduc aici, il luam si plecam acasa, ca oricum incepuse sa ploua, in locul papucilor, ii iau o jucarie de 50 de euro (da, ati citit bine, cinj deuro), si sper sa se joace cu ea, ca ii din aia cu cauza-efect si multa muzica.

Am ajuns acasa, nu se joaca cu jucaria, continua sa scuture cutiuta in care i-am pus niste fasole, ii foarte multumit, la fel si noi (cinj deuro, dooooaaaaare).

In continuarea programului, am avut vizita la castel, a doua zi, am fost la Chantilly, foarte faine gradini, nu foarte multa lume, OK pe drum. Incantat nevoie mare ca a vazut 3 gagici faine, incantare scurta, caci incepe actul 2, la aria de ieri, deci oaoaoaoaoaoaoaooa. Halta la buticul din gradini, dat biberon + iaurt, continuat oaoaoaoaoaooaoaaooaoaoaoaoaoaoaoaoa. Am mers sa vedem niste canguri, care erau mai mult wallabees, adica niste iepuri mai mari, maro inchis, care stateau. Actul 3, sau 4, ca le pierd randul destul de usor: oaoaoaoaaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoao, in inchidere luam masina si ne retragem, desi NU ploua, era chiar acceptabil, mi-am dat jos haina chiar, am ramas in maieu+bluza+pulover (nu foarte gros).

A treia zi, duminica, consortul a hotarat ca piticul ar fi interesat sa mearga cu mine la piata, mda, nu am vazut nici un interes in ochii lui (nici macar cand ii puneam jucaria de cinj deuro in fata, mai bine zis cinshcinci...na, ca sa vedeti ca nu-s zgarcita), da ma gandeam ca interesul vine plimbandu-ne, asa ca plecarea. La intrarea in piata: surpriza, uite papuci cu toc din ala de-l voiam eu, 5 euro (da, CINCI), incerc, perfect, adjudecat, continuat drumul spre marele aprozar dinauntru. Oare ce se aude, zic eu in capul meu? Aha, da, am inteles, oaoaoaoaoaoaoaoaoa, repede repede, legumele, fructele, uitat fructele la taraba, intors cu viteza maxima sa le recuperez, actul asta o fost cel mai lung (ati crezut ca actul 4 e ultimul, no? ei bine, va inselati...), cu speranta in suflet ca memoria ma tine si nu am uitat nimic, ne intoarcem acasa, oaoaoaoaoaoao (n-am uitat nimic, usurare).

A, ca sa se vada ca stie si alte genuri muzicale, mai calme, dupa piata am fost in parc, unde ne-a incantat cu zambete (in liniste) si un pic un pic de razvratire mai galagioasa, da' o adormit in carucior, si am putut sa stam pe terasa O ORA (intreaga). O inceput sa oaoaoaooaoaoaoaoaoaoaoaoaoo cand am miscat vehicolul sa ne retragem la cuibusor.

Voilà, vorba frantuzului, weekendul nostru. In rest va recomand Fii si Amanti, de D. H. Lawrence, daca va apucati de ea sa imi ziceti si mie ce si cum, ca ii foarte interesanta, da la ritmul de 2 pagini pe saptamana, pana la ultimul capitol, le uit pe primele.

Nu stiu daca v-am zis ca NU se joaca cu jucaria de cinshcinci de euro, acu scutura un cerc cu niste bilute inauntru...

Jurnal de duminica plus luni

Duminica: o inceput cu ploaie, multa, deasa, si frigul sau. Din cand in cand se mai oprea: prima data am zis ca plecam pe undeva, dupa aia o plouat. Cand o stat, m-am pregatit de plecare: schimbat doua randuri de haine, asortat accesoriile, machiat im pe ca bi si anume l, facut bagajul pentru Tzo, nici macar n-am mancat ca am zis sa profitam la maxim de gaura de soare numarul doi a zilei si sa o taiem...la padure.

Am ajuns la padure, am gasit loc de parcare (!), da de fapt nu eram noi norocosi, ci cam ametiti de cap sa iesim la padure cu masina, cu copil pe vremea aia. Am pus piticul in carucior, l-am astupat bine cu plasticul ala din dotare, si am purces pe carare. Foarte faina, am vazut si o tipa care fugea pe acolo, sau tip, ca era neclar din cauza ploii si pozitiei umbrelei (noastre), si a vantului, si am inaintat. Cand o inceput sa dea gheata, am facut stanga-mprejur si am repurces catre masina. Piticu' racnea de numa', ca i se aburise plasticul pe dinauntru si nu reusea sa isi dea gluga jos, desi tragea de ea de numa (las ca nu tre' sa inteleaga asa de repede ca gluga se da jos tragand in spate, nu in fata). Si am ajuns acasa. Si ploua. Si am dormit.

Luni: trezirea brusca la 7 din cauza de discutii aprinse cu catelu' venind din camera tanarului. Nu ii dau micul dejun la 7, ca dupa aia se decaleaza totul si nu mai apuc sa frec menta si sa tai frunza la caini in ordinea in care vreau eu. Astept pana la 8, se mai linisteste intre timp, isi bea biberonul cu spor. Ma uit la emisiunea de pe 5 unde ne invata cum sa ne crestem copiii, notez concluzii, ma intreb de ce plange atata asta micu. Ma ocup exclusiv de el, intre timp oaoaoaoooaooaoaoao, lacrimi pana in gat. Nu inteleg. O dau cu ''ohei bughibughi, o hei bughiba etc'' da' nu intelege, oaoaoaoaoaoooaoaoaoooaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaooaoaoaoaooaoaoaoaoaooaoo pana pe la 11 jumate, cu mici interludii intre acte, unde apuc sa ii citesc cartea care fosneste, aia de chitaie si sa ii arat vaca (creca se plictiseste de menajeria din dotare, da nu ii mai iau altele, de cand am vazut ca de la jucarii apreciaza cel mai mult ambalajul: ii dau direct cate o punga sau o sticla de plastic cu fasole). Dupa aia, papa si somn, inainte de somn oaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoa actul III parca. O ora de somn, dupa aia oaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoaoao, papa, somn pana la 8 seara, sculat, baie, biberon, somn. Pentru toata lumea.

De luni incoace: astept cu nerabdare restul zilelor saptamanii.