jeudi 18 novembre 2010

Din Normandia, cu ploaie

Cum p-acisilea venii iarna cu geruri napraznice (azi au fost chiar +10°C), m-am incalzit la maini si interior cu un croissant au beurre (nush cum pot unii trai in tari unde nu exista asa ceva...sau foie gras...brrrrr), am zis sa ma ocup si cu rememorarea weekendului trecut. Umpic mai greu de pus in practica, gratie status quo-ului meu de la inceputul blogului, si anume nu am habar cum sa pun pozele unde vreau in text. Toate se pun la inceput si eu le trag-scap pe unde pot, da-i laborios tare. Lamuririle de rigoare is mai pe la sfarsitul carnatului imagistic, care beneficiaza pas cu pas de alte lamuriri, tot de rigoare.

Coulda, shoulda, woulda...

Ce se vede din gradina

Ce se vede de pe drum


Intre barbati

Who's in daaaa hoooood?!

Vaci normande (sper ca nu de carne, ca le cam atarna pielea pe oase)


Vaca normanda, prim plan (are oaresce farmec, zic eu, pe tanar l-a cucerit cat ai zice mu)


Ce-a mai ramas din padure


Bijuterii bio


Ce sa mai asteptam zile mai bune, am pierdut speranta ca om mai vedea o raza de soare pana la anul in iulie, insa am dobandit incredere maxima in tanti de la meteo care anunta lipsa de anticiclon peste lipsa de anticiclon. Si ploaie.


Am indesat juma de casa in masina, ca de obicei, si am purces la drum (scurt) pana in Haute Normandie. Unde am constatat o schimbare radicala de pozitie, de la canapea + teleu la fotoliu (sau scaun, dupa noroc) + semineu. Increderea in informatiile meteo nu ne-a fost stirbita, caci dupa multa ploaie am avut parte de si mai multa ploaie. Si vant.

Totul e bine insa cand avem la dispozitie tripla baby sitter pentru tanar, trupa de 2 verisoare + 1 var cu 25 de ani mai mici decat consortul (deh, gaura intre generatii foarte adanca dar nu nefolositoare in contextul potrivit), si ne-am ocupat cu ce se ocupa oamenii la sat cand ploua, normal. Am citit ziarul, din care am aflat ca noul avion de servici al lui musiu le prezident costa 49 de milioane de euro pe an (intretinerea), ala vechi doar 4, io ma gandesc cum se prezenta pana acum la intruniri intre capii lumii cu un avion asa de bagatelos si total de neinvidiat. Am facut mamaliga care a avut un oarecare succes la adulti si m-am rugat sa inventeze cineva o gena pentru mancat altceva decat crenvusti cu piure pe care sa o instaleze la copii, ca pana atunci friptura de pui, tocana de cartofi, spaghetele à la carbonara au avut aceeasi soarta ingrata, mamaliga nu a fost o exceptie.


Cel mai important insa e ca duminica nu a plouat asa de mult, am tras o plimbare in josul drumului de unde pozele de mai sus si de unde a trebuit sa ne intoarcem infruntand panta, da' am vazut niscai vaci si un vanator cu un caine obez.


Seara am avut parte de o mare coproductie franco-franceza, "Le dîner des cons" - unde prima impresie ca francejii cu maruuuunte exceptii nu stiu sa faca filme s-a confirmat (ce urasc sa imi zic "stiam eu"), is ceva de n-am cuvinte sa descriu, cu scenariile lor de copii de gradinita si "umorul" specific frantuzesc, pe scurt, caca-maca. Io m-am dus sa citesc o carte de un rus, Bulgakov, care dupa 2 romane citite mi-a facut o impresie nu proasta, da' asta cu Garda Alba parca m-a adormit instant dupa o juma de ora, mai ales ca din cele 30 de pagini citite in diagonala mare nu intelesesem cine si cum a murit, daca a murit, si cum vine treaba cu aia cu nume din cate 3 cuvinte care-s si mai lungi cand le scrii in fraceza.



Voilà marea aventura, de cateva zile suntem la Paree unde nu a plouat azi (inca), dar sa nu pierdem increderea in absolut mirifica madam de la meteo, care anunta cod portocaliu. Si ploaie.

Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...