Amintiri din China

Pana cand trece durerea de spate si lenea si iarna, m-am gandit sa notez cate una alta de prin preumblarile noastre, sa ramaie ceva si pentru posteritate.

Prima parte e din China. Cum is o gramada de povestit, mai bine zic mai putine si esentiale, desi nu bag mana in foc ca nu ma apuc de discutat pe coclauri intre punctele astea cele mai cele.

1. Impresie generala: luna iunie la Shanghai, luna celor o mie de cuptoare, la fel si iulie, august, septembrie si juma din octombrie. Cuptoare care functioneaza cu vapori fierbinti de apa, care se lipesc definitiv de tine imediat ce iesi din casa. Multi chinezi pe strada, asa de multi ca la un moment dat nici nu ii mai observam. In fiecare zi, la orice ora, sambata si duminica mai dihai decat in restul saptamanii, plin de ei ei metrouri, autobuze, magazine. 2-3 chinezi la un loc produc un volum de zgomot egal cu un picamer, in grup mai creste cu ceva mii de decibeli.

2. Orasul: fain, mare, curat-murdar, cu zgarie nori à la New York si si mai si, imprastiati printre strazi de cocioabe cu acoperisuri din saci de plastic. Is de toate: magazine de super lux si piete unde vand mancare pe jos, biciclete de 2 bani si masini de sute de mii de euro. Nici un moment de liniste, niciodata.

3. Limba: noroc cu mainile. Pana la plecare am apucat sa invat sa negociez preturile la piata, am facut sa rada o gramada de chinezi cu pronuntia mea, am inteles ce-i aia sa se inteleaga mutu' cu surdu'. Stratagema de supravietuire: sa fiu atenta la ce-i in jur si sa arat cu dejtu ca aia vreau - valabil de la restaurante la baruri la saloane de coafura si restul. Detaliile nu mai conteaza, important era sa obtinem macar 20% din ce voiam. De unde cand am cerut carne de pui in Muntii Galbeni ne-am trezit cu un lighean cu zama de spalatoare si un pui intreg in el, am mai primit si un lighean de tofu cu ciuperci da' nu mai stiu ce am cerut samd. Nimeni nu vorbeste engleza, si oricum daca dau impresia ca vorbesc nu inteleg de fapt nimic, te aproba doar ca sa "save face".

4. Mancare: e de toate. Am inceput cand nu aveam stratagema de supravietuire de la 3 intr-un restaurant Sichuan, cu meniu in chineza exclusiv si poze. Dupa ce am mancat 3 bucati de carne innecata in ce am deliberat dupa ca era un sos de piper si ardei iute, nu mi-am mai simtit cavitatea bucala o zi intreaga. Cele mai faine: "all you cand eat and drink" sushi, cu 17 euro de persoana: stai pana la 2 dimineata si tot comanzi de toate, loc preferat pentru petrecerile de zile de nastere. Printre favorite: gambas in sare la restaurantul Hong Kong, orez cu lapte de cocos de la thailandez, hot pot de pe strada, galuste cu legume de pe strada, creveti vii de la shanghaiez, rata à la Beijing. Pe ultimele locuri: dulciurile care nu erau din orez lipicios cu sos de soia sau fasole rosie, prajiturile ca niste bureti, inghetata facuta cu apa colorata. Dubitative: crenvursti cu porumb, oua fierte in ceai.

5. Oamenii: nu poti sa ii cunosti daca nu vorbesti limba. M-am imprietenit cu profa mea de chineza, care plangea la filme, ma tine de brat pe strada, abia astepta sa se marite ca sa il aduca pe taica-so din provincie sa stea cu ea, purta sandale cu sosete vara si avea cel mai superb par lung si negru si intins pe care l-am vazut vreodata. Facea un master in lingvistica engleza, copia de pe unde apuca, eu ii corectam ce scria in engleza, se pregatea de un doctorat in acelasi fel ca masterul, ca la ei nu exista copyright, numai plagiat.

Colegii de la universitate: cei mai super. Toti veniti acolo in gap year sau altceva asemanator, iesiri la baruri cel putin o data pe saptamana, tinut curs cu cate 50 de chinezi cand vreunul nu se trezea din mahmureala. Dupa nici 5 minute de stat de vorba cu un american, am aflat de tunsoarea pubiana a prietenei lui si ca ii place de mine, si ca daca vreodata raman single sa il caut neaparat. Dupa 10 minute de povesti cu o australianca, am aflat despre toti fratii si surorile ei, cumnati, cumnate, parinti, catei, pisici, nepoti, nepoate. Facea baby sitting la directorul de studii, care cel putin o data pe luna ne aduna la el la pizza. De unde prostul obicei de a crede ca la lucru te poti intelege fain cu toti colegii, inclusiv sefii.

6. Cumparaturile: cu japca, faceam triajul acasa. O pereche de papuci pe saptamana, haine purtate de cel mult 2-3 ori, de unde alt prost obicei de a-mi lua chestii ieftine si multe in loc de scumpe si de calitate. Mancarea "normala" de la supermarketul de import, da' nu aveam de ales, nu puteam sa ma duc cu ulceluta cu orez dupa mine la scoala cum faceau colegii mei chinezi.

7. Altele: nici o sala de curs nu avea incalzire iarna / clima vara, purtam palton si scriam cu manusi, studentii nu aveau apa calda nici caldura in dormitoare, pentru aia nu i-am auzit mai mult decat constatand faptul si incalzindu-se cu sticle de ceai. Toti invatau pe rupte, in clasa nu vorbeau de loc neintrebati, ba chiar si intrebati era greu sa scoti ceva de la ei. De unde impresia ca scoala e un loc unde in general te produci ca sa inveti. Impresie iremediabil schimbata in Franta.

Conceptul de "saving face": nu stiu inca daca ader la el 100%. Practic nu trebuie sa jignesti pe nimeni in fata, mai ales daca sunt si altii prezenti, si e valabil si in sensul de "give face" - sa zici ceva de bine despre interlocutor, sa ii dai satisfactie. Era aplicat de toata lumea, inclusiv de profesori studentilor: sa certi un student in fata clasei e oroarea maxima pentru ala certat. Nu am auzit de asemenea cazuri cat am stat acolo. Incet, incet se cam toceste simtul critic dar si nevoia de a baga de vina prea repede.

Cand aveam autobuz la 7 ca sa ajung in campusul meu, trebuia sa fiu in statie la 7 fara un sfert, ca la fara 10 pleca. Peste tot trebuia sa fii mai repede cu un sfert de ora decat ora anuntata.

Barbatii scapa de barba cu penseta, femeile nu se rad la subrat nici pe picioare (dar nimeni nu miroase a transpiratie, ciudat), toate au umbrela vara ca sa nu se bronzeze. Pot dormi in picioare in autobuz, in metrou, oricunde, oricand, in orice conditii. Ca sa te urci in metrou sau autobuz tre' sa dai viguros din coate, urcarea si coborarea se fac in acelasi timp, castiga cei mai puternici.

Nu stiu sa stea la coada, prima replica invatata in chineza a fost" stai la coada", repetata de zeci de ori, de la un moment dat era chiar ciudat daca nu strigam la vreunul "pai dui le!!".

Da' a fost fain, m-as intoarce oricand, mai ales cu piticul, i-ar placea, sunt sigura...