lundi 31 janvier 2011

Cea mai perfecta lume posibila

Incercam cu totii sa facem una-alta ca sa ne simtim mai bine, in primul rand umila-ne persoana si apoi, daca nu am obosit prea tare, restul. Vrem sa ne simtim bine unii cu altii, asa cum ne simtim cand ne uitam in oglinda, daca nu mai bine. Uitatul in oglinda e o arta, un gest subiectiv, o interpretare poetica a liniilor, curbelor si formelor care ne invaluie: aproape ca nu avem nevoie de ochi sa o facem, si poate si oglinda e in plus in unele cazuri. De fapt, stim ca nu suntem scunzi, ci hainele s-ar putea sa fie prea lungi, nu avem un gram peste greutatea pe care ne-am dorit-o dintotdeauna, trebuie doar sa ne sucim rotunjimile in asa fel incat sa prinda lumina cea mai favorabila si umbrele sa puna in valoare cantitatea exacta de carne, grasimi si piele (eventual oase), joc de uite-o nu e care sa faca pe oricine sa exclame cu ochii cat cepele 'vai tu, ce bine arati'. In oglinda nu se vad cearcane, ci urme de trairi intense, de preferinta cat mai repede trecatoare.

Atat. Asta vrem de la oglinda, asta vrem de la ceilalti, suntem siguri pentru ca si ceilalti au oglinzi acasa si explicatii care sa estompeze orice colturosenie sau rotunjime care nu cedeaza de buna voie privirii artistice. Si am dat un nume acestei atitudini menite sa ne faca sa ne simtim bine in masa, sa stearga orice detaliu care nu-si are locul printre oamenii lumii asteia intru a carei imbuntatire simtitoare lucram in fiecare clipa: "political correctness". Sa nu suparam pe nimeni. Niciodata. Sa ne punem manusi de catifea si ciunga mentolata si sa ne transformam in oglinzi vorbitoare pentru semeni. Umpic de control a ceea ce emitem la adresa celorlati nu a stricat niciodata, ba cu cat mai mult, cu atat oglinzile care suntem devin mai limpezi si mai clare.

Sa dam asadar dovada de finete si sensibilitate si nu in ultimul rand, empatie, si sa nu ne mai tratam semenii cu "vorbesti numai prostii!", ci "daca intr-adevar crezi ce spui, eu nu am nimic de zis". Sa inlocuim degraba pe "vai, tu, ce te-ai ingrasat" cu "noile rotunjimi de pe solduri le fac mult mai planturoase, da-mi si mie reteta, te rog" si pe "cum naiba ai putut sa iesi din casa imbracata in halul asta" cu "clar e la moda combinatia asta de rosu cu verde si floricele colorate, o adooooooor".

Tema de meditat, pentru dezvoltarea armonioasa a competentelor lingvistice necesare exprimarii in limbaj "politically corect" si crearea unei lumi mult mai bune, imaginile 1, 2 si 3:

1.

2.
3.

3 commentaires:

Dan a dit…

Intâmplator rosu cu verde îmi place si se pare ca place si altora. Mai departe "sa nu suparam pe nimeni", asta trebuie sa fie ceva recurent, nici altul sa nu ne supere. E cam ca libertatea: ai voie sa faci orice nu îngradeste libertatea altuia. Pentru ca altfel putem ajunge la limita sa traim într-o lume a noastra si sa ne miram ca nu seamana deloc cu cea reala.

Ioana a dit…

Na, nu te poti ... in gustul omului :) problema mi-am pus-o cand ma gandeam unde tragem linia intre sinceritate si ipocrizie, lins in cur si zis pe sleau ce ne framanta si de ce preferam sa nu ne suparam decat sa auzim adevarul.

Dan a dit…

Cred ca se pot scrie carti despre linia asta. E vorba de un post

http://iliuta.blogspot.com/

la care am comentat si la care mi s-a raspuns... ma abtin sa spun cum. M-am abtinut si atunci si am scris si eu un post pe care l-ai citit si comentat. Sunt pozitiv dar nu suport ipocrizia, mârlania si pupatul în c.., chiar daca eu as avea 30 si el 60, aici e ceva mai... de niste ani de-acasa, care ma fac sa o respect (enorm!!) pe Andreea, fata mea.

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...