dimanche 6 novembre 2011

Mama vitrega a cartilor

Ce-mi placea mie sa ma duc la biblioteca. Era una mica la Alba, avea salile un pic mai mai decat sufrageria noastra, dar mirosea asa de fain a carti, de as fi stat acolo zi de vara pana-n seara. La sala de lectura nici nu indrazneam sa visez: tin minte ca am cautat nush cat timp o carte pe care sa o cer "la sala", ca sa stau pe scaunele alea cu spatar inalt si sa o rasfoiesc pe mesele lungi, acoperite cu catifea rosu inchis, mai gaurita pe ici pe colo pe la colturi. Nu voiam sa le dezamagesc pe bibliotecare, cerand ceva "slabut", sau "nu de nasul meu", ca aveau niste priviri infioratoare, mai ceva decat secretarele de la scoli. Nici nu stiam cum se tine o carte in mana cand citesti la masa, eu citeam in pat, sau in cur, cu ea pe o perna. Ii mai si indoiam colturile paginilor in semn de oprire temporara. La sala am luat o gentuta cu mine in care varasem un caiet, ca sa notez pagina unde ramasesem. Am citit "Arta Conversatiei" de Ileana Vulpescu. Atat de impresionata am ramas de "sala" aia ca, spre rusinea mea, am uitat cu totul despre ce era vorba in carte. La biblioteca am avut prima data revelatia faptului ca ii fain sa alegi ce vrei tu si sa ai de unde alege.

Aici am fost la François Mitterand cand pregateam concursul: au o tona de sali de lectura, cu mese de lemn, neacoperite de nimic si lampi verzi, ca alea de biliard. Au si niste leduri care se aprind cand iti vin cartile, pe care poti sa le comanzi inainte, pe internet (dar nu merge) sau cand ajungi, si te pui sa le astepti. In genere, ti le aduc destul de repede. Nu am fost chiar asa de impresionata ca de aia de la Alba, poate un pic mai speriata de vigilii de la usi care te controlau ca la aeroport, si de scarile rulante de cel putin un kilometru. Pe jos aveau mocheta visinie, si toata lumea vorbea in soapta. Dupa vreo 5 vizite am indraznit sa caut si eu carti in "libre service", dupa ce-am meditat profund la unde naiba sa le caut dupa cote. Mi-am dat seama ca sistemul e perfect logic (te trimitea exact la cartea ta), dar atat de alambicat, ca acu' n-as mai putea sa o iau de la capat fara o repriza de meditate inainte.

Cu astea-n cap, ma uitam eu mai deunazi la teleu la o emisiune despre biblioteca Sainte Geneviève: am stat si m-am uitat cu rasuflarea taiata. Toate detaliile dinauntru au fost gandite pentru cititori. Arhitectonic, structura vorbeste fara ascunzisuri despre intentia "parintilor" ei, nici un material nu-i rusinos, desi ziceau ca prea multe elemente de fier te fac sa te crezi intr-o gara. Detaliile sunt infricosator de...detaliate, chiar daca la zeci de metri de la sol, unde nu le vede nimeni cu ochiul liber. Bibliotecarii au niste scarite minuscule in spirala, unde incap doar daca isi pastreaza o silueta de invidiat. Tot ce nu e carte, e ascuns in spatele paravanelor, tot ce nu e cititor, se plimba prin spatele lor. Scaunele au spatarul destul de scurt, ca sa "taie" spatele, dupa ceasuri intregi de stat cocosat pe mese. "Stiinta la indemana tuturor" (ma rog, mai intai la a barbatilor, dupa aia la a femeilor - studente straine, ca sa nu poate intretine relatii "nedemne" de o biblioteca in incinta ei).

Povestesc toate detaliile astea tehnice ca sa ascund o anumita neindemanare in a descrie starea pe care am avut-o cand ma uitam la ce faina chestie e biblioteca asta. Admiratie e putin spus, mai mult o mutenie si o dorinta de a intra si eu acolo, printre bibliotecarii in halate gri si cititorii de toate felurile, si sa ating mesele alea, si coloanele de piatra, sa simt cum miroase si care-i "sentimentul". Sunt putine locuri unde m-am simtit bine in viata mea, bibliotecile sunt cred pe primul loc (si garile...cred). Nu ca as fi profitat eu din plin de stiinta aia la indemana mea, dar imi place sa ma simt covarsita de ceva mai mare decat mine, care nu e nici amenintator, nici nu te judeca, ci asteapta cu rabdare sa fie descoperit, daca vrei, bineinteles. Daca nu, ea tot acolo sta, cu o demnitate amabila as zice, si sunt sigura ca daca ar putea executa o actiune vreodata, primul lucru ar fi sa zambeasca, asa, nonsalant si atotintelegator, dintr-un "colt al gurii".




7 commentaires:

arakelian a dit…

ce impozante arata salile de lectura... nu cred ca as reusi sa citesc ceva prima ora :). de emotie si de cascat gura pe pereti.

dollo a dit…

Catedrale, frate! De mântuire adevărată a neamurilor ;)
Apropos de Arta conversației, deși știu că mi-a plăcut mult și era chiar la modă să o citești pe vremea lui Ceaușescu, să mor dacă-mi amintesc despre ce era. Deci, o fi ceva cu cartea, mă gândesc :)

Ioana a dit…

@arakelian: si totusi nu arata asa la inceput, era mai mica si mai putin impresionanta, au tot marit-o pe parcurs. Eu prima data m-as duce numai sa o vizitez, dupa aia sa citesc, daca ma mai tine sa mai trec un examen pe aici, ca vorba ta, prima vizita e belire de ochi la decor.

Ioana a dit…

@Dollo: parca-i o gaura neagra cartea aia, si mi se pare ca am mai citit ceva de Vulpeasca, da' nu-mi mai aduc aminte nici titlul:)

blomamaind a dit…

wow! cum poate sa arate!!!
eu imi aduc aminte cu drag de biblioteca Sadoveanu din centru. mirosea a parchet frecat cu motorina si a carti. dupa vreo 2 ani de frecventat biblioteca, tin minte ca mi-am facut curaj sa intru in sala de lectura. :)) mi-a fost rusine sa iau o carte la intamplare, asa ca am cautat una inteligenta, era ceva despre psihologie, carte pe care m-am chinuit sa o citesc cu atentie, asezata pe marginea scaunului :))

Ioana a dit…

las' ca ma duc si personal pe acolo, sa vad daca mai e ceva de adaugat.

deci nu-s singura care nu indraznea sa intre in sala de lectura a bibliotecilor:) ce-o fi fost cu salile alea de ni se pareau asa de impresionante...

naru a dit…

Am fost eu la biblioteca ceea si nu m-a impresionat. De fapt, ba, m-a impresionat cantitatea de studenti existenta acolo. Nu cred ca era vreun loc liber.
Mersesem anul trecut, aveam nevoie de o carte ce nu se mai editeaza si dupa 15 minute petrecute cu un tip de la receptie ce-mi facea curte...uh, cardul, am mai stat 15 minute pana mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o pe bibliotecara. A fost extrem de amabila si de draguta.

Era teribil de cald inauntru, era o atmosfera apasatoare si un zumzait, era greu de crezut ca sala e plina de studenti.
Mi-a placut grilajul, mi-a placut ideea aia, dar nu m-am simtit tocmai bine acolo. Probabil din cauza populatiei.

La bnf, cum ai incercat sa rezervi carti? Erau in rez de jardin? ca acolo ai nevoie de card special, de fapt. Acolo o sa ma duc joi cu putin noroc, sperand ca pot rezerva cartile de care am nevoie.

Mie imi place Bnf, chiar daca au un site care ma enerveaza. Imi place cum au impartit salile, desi la psiho e cam aiurea.
E mai urat sa ajungi acolo, la ce vant vate pe pasarela aia, ma ia cu friguri numai cand ma gandesc. Si inauntru, desi e cald la inceput, ma ia cu friguri dupa o ora, doua.

Cred ca doar bibliotecile astea le-am vazut, plus cea de la facultate si cea a Sorbonei (de la centrul Malsherbes, care desi e pentru Litere, nu au carti in engleza, rusine). Si imi plac.
Pastrez si eu o amintire impozanta a bibliotecii judetene din Brasov, mi se parea asa de mare!

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...