Azi dimineata a acceptat sa se uite la haina noua. A constatat ca e exact ca a lui Philippe, cu cusaturi pe maneci, cu fermoar, fasaie la fel de mult, in plus a lui are capse. Si-a pus gluga pe cap "comme Clément Pierre" si dupa aia pe toata. Am zis ca a fost cuminte, ca a facut bine sa isi puna haina, ca a vazut ca nu e nici o problema, asa ca poate sa mearga la cumparaturi.
Am regretat o secunda ca nu se duce la mamou-papi din cauza de prosteala de ieri, si mi-au iesit vorbele pe gura, dintr-un elan (care sper sa nu fie prostesc pana la urma):
- Ai fost cuminte acum, deci poti sa te duci la mamou-papi azi, DAAAR, diseara la dodo, te culci linistit, fara plansete, fara urlete, fara sa vii in salon de o suta de ori.
- Oui.
- Poate ca ti-i un pic frica seara, dar mamadada lasa usile deschise, televizorul deschis si stii ca suntem langa tine, si frica se face mai mica, nu?
- Si, petit.
Nu am mai adaugat ca ce se intampla daca iar urla, ca ma oboseste si numai gandul da a reincepe cu "daca nu, nu ai desene / bomboane alea alea", ca oricum nu pare super impresionat. Cand nu are dreptul sa se uite la desene, nu pare mult mai suparat, si bomboanele le cere o data si daca zic nu, nu mai insista.
Hai sa incerc si sa stau super calma cand face pe nebunul, sa il ignor pur si simplu. Ma gandesc ca tre' sa faca anumite lucruri pentru ca sunt bune pentru el, nu pentru ca exista consecinte negative daca nu le face, consecinte pe care eu le plantez pentru el. Vad eu cum oi face cand o veni vremea consecintelor care decurg in mod mai natural dintr-un anumit comportament. Si cred ca chestia cu "nu ceda, ignora agitatia lui" o sa imi foloseasca si la scoala. Am asa o presimtire ca faptul ca ramai pe pozitii, cu convingere, foloseste mai mult decat pedeapsa in sine. Dureaza mult pana se vede o imbunatatire, cateodata am impresia ca vaslesc doar impotriva curentului fara nici un spor, dar bataliile castigate sunt mult mai dulci. Nu exista nici un fel de razboi final, doar mici batalii in fiecare zi.
2 commentaires:
Cu frica de intuneric si dormit singur, fii atenta acilisea metoda la sigur: cand ii de culcare il puiin pat, mua-mua,pupici, noapte buna, alea alea. te inarmez cu 10 kile de rabdare, si cand se da jos din pat nu zici nimic, doar il iei si-l pui inapoi. o sa urle, logic. nu zici nimic, doar te pui in cur pe covor, in camera cu el, cu spatele la echipamentu' de urlat. nu zici nimic, stai acolo cuminte. il lasi sa urle cat doreste. se ridica, iar il pui. si tot asa pana se culca. poa' sa dureze si-un ceas, da' pana la urma adoarme si intelege ca esti acolo cu el. ca alea cu nu-ti fie frica, n-ai de ce, usa deschisa, etccica numa-i hranesc angoasa. mere la sigur, da' ia-o doar ca pe o sugestie, pana la urma tu stii daca vrei au ba s-o faci
nu cred ca-i chiar frica, mai mult o scuza sa nu plece din salon, ca o baga din cand in cand, nu tot timpul. acu' i-a mai trecut cu urlatul de cand a inceput scoala, pleaca seara la culcare destul de usor, na, poate a fost si schimbarea cu vacanta, nu i-o fi fost asa de somn, stiu si io
Enregistrer un commentaire