samedi 3 novembre 2012

Barcelona, impresii

Pentru ca nu am vizitat un oras super unic in care nici picior de pamantean nu a calcat, nu ma apuc sa dau cu povesti neterminabile. In ghiz de introducere, impresia majora e ca la sfarsit de octombrie e un oras foarte calm. Nu am auzit nici un claxon de masina in toate astea 4 zile, si am fost mai mult pe strazi decat inauntru. De 2 ori am dat peste niste ambulante ninonino, in rest pace si turisti cacalau. Si cozi peste tot. Enorme. In ghiz de impresii, o tzar' text pe langa imagini.

Am trecut prin port unde ne-am luat in gura cu un localnic. Probabil ca nu-i placea Starbucks-u' meu, desi am avut grija mare sa arunc paharul in cutia galbena de reciclat, ca sa nu-i stric mediul.


Am continuat prin cartierul cu strazi mici si inguste al filipinilor. Nu mare miscare prin zona, niste palmieri fosneau in vant.


Filipinii terminasera de intins rufele la balcon. Erau acoperite cu niste musamale, ca incepea ploaia.


Ne-a apucat foamea si am mancat tapas la un bar spaniol, chiar peste drum de micarie-covrigarie-usturoiarie-carnatarie. Dupa 2 portii de tapas-mix (cate 5 feluri de cap de portie din care am mancat maxim 2 de cap de comesean), nu am mai avut chef nici de savarine cu frisca proaspata.


N-am mai asteptat sa se deschida magazinul din spatele fetitei asteia, ca nu era anuntat orarul. Pacat.

Am ezitat mult inainte sa hotarasc ca nu-mi cumpar paltonul asta. Nu de data asta. Poate daca ii puneau o curea decenta nu numai o sfoara de sac, ezitam mai putin.

Inauntru acestei cladiri nu stiu cine locuieste. Dar au un paznic pe cinste. 

Am intrat intr-o librarie, scuza era sa cautam carti in engleza. Adevaratul motiv era ca mirosea a carti vechi, ca-n pod acasa cand eram eu fata la mama si cautam chestii in pod fiindca mirosea a vechi si misterios. 

Am dat si de catedrala, noapte fiind, am admirat-o la lumina becurilor de pe-o terasa si-n gustul berii. 

Am dat si peste un castel, moment turnerian doi. N-am stat sa apara fantomele pe ziduri, am plecat repede sa mancam niste tapas. 

Am inaltat un gand bun in fata catedralei H&M. De data asta nu am lasat ajutor enoriasilor si salvarii sufletelor, promit ca las ceva la bisericuta eponima din centrul meu comercial

Vedere din curtea catedralei, unde totul se imbina si purcede inspre sus

Iahturile si barcile altora, aranjate ca niste scobitori de o mana indemanatica si priceputa spre delectarea celor ca mine carora o astfel de ordine le da frisoane (placute)

Ne-am pozat in oglinda de sus inainte sa luam  Starbucks-ul cotidian. Recomand si nu noul  Apple Crumble Latte: gust placut de mar si scortisoara, dar raman o gramada de miezuri pe fund, de la crumble-ul ala. Mi s-a parut nushcum sa cer un Apple Crumble fara Crumble, asa ca aruncam 2 dejte de cafea de fiecare data.

La plaja la 18 grade erau si niscaiva (doua) in costume de baie. Incept incet au inceput si altii sa se dezbrace, noi nu si nu, nu-i chiaaaar asa de cald.

Tot la plaja in coltul alalalt erau care faceau surf. Unu'. Statea calare pe scandura si cand venea un ditamai valul de cinj de centimetri se punea pe burta si lopatea cu mainile.

Am luat telefericul (scumpic) si am trecut pe partea cealalata. In drum am facut o poza de vedere de ansamblu. Nimic spectaculos.

Un detaliu mic si dantelat de pe Sagrada Familia. Coada facea turul catedralei si ocupa tot trotuarul in lung si-n lat. Dupa ce am estimat ca ar trebui sa stam acolo pana cam seara asa (a doua zi, normal), am luat-o-n poza si am plecat.

Isterie de moment sau geniu de-o viata, momentul terminarii e anuntat in 2026.

Dupa turul catedralei a urmat turul parcului Guell, jucarioara asta a lui Gaudi e terminata. Am inaintat incet incet, sa nu-i deranjam pe tihnitii autohtoni

Gaudi a vrut sa imbine natura cu rezultatul muncii omului, dupa umila mea parere a reusit de minune.

Intrarea vazuta de jos, cum ziceam mareea de turisti nu se retragea niciodata.

Am tras cu ochiul printr-o fereastra

Am intrat si in casa Batllo, ne-a luat cu ameteala privind prin sticla din scara, nu mi-ar displacea sa traiesc intr-o asemeanea casa

Nici de afara nu arata rau

Am mai aruncat o ultima privire in urma, natura se intelege intr-adevar de minune cu creatia umana in Barcelona. 

Cum se pregatea de ploaie, vant si vreme aspra, am plecat la aeroport. De data asta nu am mai avut intarzaiere, am ajuns pe ploaie, vant si vreme aspra la Paris (care, in treacat fie spus, e mult mai fain decat Barcelona)



4 commentaires:

Dan a dit…

Când si-a luat diploma de arhitect unul din juriu a spus: "ori e nebun, ori e geniu". Cred ca a fost amândoua.
Se spune ca mânca ciuperci halucilogene, de asta la el nimic nu-i drept. Nici drumul, a murit calcat de un tramvai...

Ioana a dit…

si eu cred la fel. zic astia ca prefera liniile curbe ca in natura nimic nu-i drept (i-o fi soptit si ciupercile alea ceva)

arakelian a dit…

sa va fie de bine concediul!

Si eu tot pt nebun fusei in Barcelona ;)

Ioana a dit…

mersi, o picat foarte bine, nu imi mai vine pohta sa umblu cel putin un an de zile de-acu incolo:)

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...