vendredi 16 novembre 2012

Arte moderne

Am uitat sa povestesc despre muzeul de arta moderna din Barcelona, ca ma luai cu diverse. Sa povestesc deci: ii mare, semi-gol, si niste skateri skatuiesc in fata-i.

Tot ce urmeaza dupa introducerea asta, e vorbe-n vant, dar cum veni toamna, e la moda. Platiram deci cei opt si ceva euro regulamentari si am purces sa admiram arta moderna, care conform definitiei e ceea ce fiecare zice ca e arta. In ditamai hala, salile de expozitie sunt pe dreapta. Sau stanga depinde de punctul de urcare/coborare, deci foarte moderna interpretare din start. In rest e o rampa de urcat/coborat. La primul etaj o hala cu niste cauciucuri. Ma intreb daca artistul are grija sa le transporte el la o noua locatie cand or termina amatorii de arta sa le admire, sau omul de serviciu/de toate la vara el cum poate in f-un camion. 

Am stat cinci minute mesmerizata (ar trebui adoptat cuvantul asta in romana de ursianumegenta) ascultand o artista americana vorbind despre un artist japonez care a facut o lucrare extraodinara, un fel de urmas al lui da Vinci, a pus niste rame de lemn una peste alta, niste hartie maro pe ele, si a calcat prin toate deodata, DAAAR asculta muzica. Alta artista a facut niste puncte pe panza, un triptic, si cica poti sa il canti daca vrei. Alt japonez si-a bagat picioarele in vopsea rosie si a mers pe o hartie mai mult lunga decat lata. 

Dupa aia m-am uitat si i-am invidiat pe niste indivizi dupa cum urmeaza: freza coafata-decoafata, ochelari cu rame negre à la ugly Betty, pantaloni prea scurti, conversi jegosi, iceva in urechi sau in maini, luand notite sau ascultand pe la castile de atarnau de cate o opera. Aratau foarte cufundati in ce admirau, de-a dreptul pe alta planeta. Atat intensitate, atata traire. Eu am stat pe un taburet si m-am uitat la un film al unei opere de arta de prin anii '70, cand au facut unii o teava mare si se jucau cu ea in apa si niste corturi foarte mari. Anti-consumatorul de arta moderna, nu alta. Probabil ca adancitii vedeau si altceva decat mine in chestiile alea, eu m-am multumit cu (in gandul meu) mult mai filozoficul si mai adaptatul la moment "ai de pula mea".

In ritmul acestei trairi am urcat la etaj, unde am observat, cu nu mai putin intense senzatii, un zid de caramida, cu diverse unelte pe el. Tot minunadu-ma cum il demonteaza si remonteaza in alt loc, am mai vizionat un film, nu mai stiu cu ce, si am plecat.

La Miró ma asteptam la ceva si mai deosebit, dar iata ca atunci cand te astepti la ceva si mai deosebit, nu vine. Am vazut diverse linii si culori, niste stelute facute din 3 linii, niste altele despre care autorul se jura in titlu ca is pasari sau pesti sau flori. Multe creatii is fara titlu, pe principiul "ce pula mea sa fie asta, nu stiu da-o-n pula, hai la o bere/sangrie/pastis". 

Muzeul a fost mare, semi-gol si niste skateri skatuiau in fata-i. Sau, vorba lui Petrov.

7 commentaires:

arakelian a dit…

la ala de art moderna nu m-am dus.
La ala a lui JUan Miro m-a trimis o colega. A insistat ea f. mult, am zis :OK, stie ea ce stie, e o culta, eu rahat cu ochi ( nici la Picasso nu voiam sa ma duc, ca am zis ca e prea greu pt mine).
Sima trezesc binedimineatza si sunt inainte de deschidere in fata usii lui muzeul lui Juan Miro. Si intru. Si dejava. Deci o fi el talentat, dar sa mor eu daca il intelesei. In afara de colaje, unde mesajul e clar: un barbat are in cap numai femei, si alte mesaje sexuale pe tema data; desene pe servetele de hartie, pe fata de masa la un restaurant, sau statuia cu 3 picioare ( unu central si nervos,da?), mai era un tablou MAAARE ( 4x3m), negru, si cu omana de vopsea alba. Atat.

Prea mult pt mine.

Pe de alta parte, Picasso m-a impresioant, era perioada bleo si roz acolo.

Ioana a dit…

pai cam asa ceva resimtii si eu, ca daca nu stai sa vezi in stnag-n dreapta "ce-o vrut sa zica artistul", te uiti ca ala care se tot uita:) si daca ajungi sa vezi ce-a vrut sa zica, ce naiba mai tre sa faca "arta"? nu putea sa zica ce-o vrut sa zica si gata?

Dan a dit…

Cutii cu pardon rahat erau acolo? Caci se poate în alte parti. Iata unde:
http://danvaideanu.blogspot.fr/2011/06/un-protest-vechi-de-40-de-ani-dar-inca.html

Ioana a dit…

mai, nu erau...probabil ca nu-s asa moderni cum cred de fapt:)

Gheo a dit…

Foarte faine perceptiile. Rezonez. Sugerez si o vizita la Mumok, la Viena, poate mai prinzi expozitia lui Dan Flavin. Mare artist, sa-l tina Domnul in poala lui! Nu cauciucuri, ci neoane. Trei etaje de neoane. Si ghici ce nume purtau cam toate lucrarile? Untitled, of course. Dar untitled cu dedicatie - pentru diversi mahari generosi americani.

Ioana a dit…

@gheo: am notat, nicidecum nu voi rata asa o minune!

blo a dit…

:)) ce bine ca-s o sarantoaca inculta! ca daca aveam bani, m-as fi dus la Barcelona si-as fi vizitat si eu muzee. si dupa aia m-as fi ofticat, ca de 8 euro maaaama cate bomboane mi-as fi luat!

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...