mercredi 15 janvier 2014

Frica

Am primit o convocare mai acu' cateva zile pentru o alta "formation", care a avut loc azi, la 20 de minute de mine, mers lejer pe jos. Am zis ca ma duc, ca mai discut cu colegii una-alta, si oricum ploua.
 
Vine ieri la mine colega de engleza din sala de langa, sa ma roage sa ma duc eu in locul ei la o "formation" ca ea are migrene, ca spasmonushce, o doare capul, dintii, are sangele fluid etc etc. Ii zic ca si eu am convocare si ca ma duc in aceeasi zi. I-au trecut instant toate durerile, si a zis ca i-am salvat viata, ca atunci ii super ok sa vina cu mine. Colega sufera de agorafobie, ceea ce mi se pare super interesant, sa gasesti persoane care au chestii din astea mai originale, care nu-s ca restul. Mi-am asumat rolul de coleg-acompaniator-anti-crize-agorafobe, si mi-am zis ca daca pot sa o ajut sa se simta mai bine, de ce sa nu ma simt si eu bine ca o fac sa se simta bine etc etc.
 
Are cam patruj de ani si o relatie mai mult decat fuzionala cu parintii ei, cu care a stat cam dooj de minute ieri la telefon ca sa le zica de mine, ca ma duc cu ea, deci am intarzaiat la cantina. Azi la unu doojopt fix (trebuia sa plecam la unu jumate) ma suna, sa vada unde is. Ii zic ca ajung in 3 minute, inca nu ajunsese Diana sa stea cu tinerii. Cand a ajuns Dia, am sunat-o inapoi, sa ii confirm scoborarea in 2 minute, am ajuns in 2 minute, cam batzaia la coltul strazii, da' am plecat linistite si cu povestile de rigoare. Cand am ajuns, a sunat-o pe maica-sa, sa ii spuna ca am ajuns, si cand s-a terminat "formation" a sunat-o sa ii spuna ca s-a terminat si ca am iesit amandoua si ca plecam catre casa (sta la 3 minute de mine). Discursul de "formation" a durat cam 3 ore, si doar de 3 ori mi-a zis ca nu mai poate, ca ii prea lung, ca se sufoca. Nu am vrut sa o iau de mana sau ceva, m-am facut si eu ca mi-i cald si ca dureaza prea mult, ceea ce nu mi-a fost prea greu la urma urmei, se cam lungea madam formatoarea si nu am avut nici o pauza.
 
Asa rasuflare de usurata la iesire nu am mai vazut in viata mea, si am continuat povestile pana am ajuns acasa, sper ca a ajuns cu bine, ca nu m-am chiar dus cu ea pana in pragul apartamentului. Ma si gandesc cat de bine se simte ca dupa ce a iesit in lume, s-a intors intreaga la siguranta casei ei, sper sa o faca mai des. Nu s-a dus nici la cumparaturi la reduceri (sport national la care ader cu cea mai mare placere eu), si nici nu stia ca este un centru comercial la 7 minute de mine, deci la 10 de ea. Nu cred ca iasa vreodata din casa, decat sa mearga la scoala, cu masina, si in vacanta la ai ei. Da' e simpatica, na, ma inteleg bine cu ea, nu vrea sa iasa cu mine, desi i-am propus de vreo doua ori, acu' stiu de ce:)
 
Alta chestie, la formation: cand am intrat, era sa fac eu o criza de PTSD, ca madam care vorbea era inspectoarea care m-a distrus pe mine in acu 2 ani, care dupa inspectie am luat seroplex cam 3 luni sa-mi revin, ca a zis ca-s mai mult decat zero barat, am plans de fata cu ea, o durut-o fix in dos, sau probabil nici acolo. Dar cum zicea filozoful, cunoscut de altfel, cand iti batzaie curu' de frica, da-i drumu si fa chestia, ca ce poate fi mai rau decat sa iti batzaie curu' de frica. M-am asezat in primul rand in amfiteatrul ala, direct in ochi o priveam. Parea normala, chiar draguta. La un moment dat intreaba sala ce activitati au facut de Halloween, insistand pe faptul ca "am vazut/facut Halloween" nu are nici un sens, si ca nu tre' sa ii speriem pe elevi, ci sa le dam ocazia sa greseasca alea alea. Plina de tremurici, dar zambitoare si uitandu-ma chioras (ca mi-am uitat ochelarii), am luat microfonul in mana, desi creierul meu imi vorbea destul de clar: "microfon, ii oribil, te aude toata lumea, o sa te balbai, nu o sa stii ce sa zici, las-o balta, pacat ca nu mai poti sa o lasi balta ACUM si o sa te faci de cacat" - in doua milisecunde mi-a bagat discursul asta.
 
E, nici de data asta nu l-am ascultat, ma mir cum de mai are curajul sa mai zica ceva, vazand cat succes are cu arta lui de a ma convinge. Am apucat cacatul ala rosu, si le-am explicat cum copchii mei au luat cuvantul si au prezentat obiceiuri de Halloween, pe care le-am dat sub forma de blocuri lexicalizate, prima data sa le gaseasca sensul potrivindu-le imaginilor corespunzatoare, dupa aia sa completze un text cu ele, si dupa aia au ascultat un cantec in care le-am dat "minimal pairs" intre care trebuia sa aleaga pe masura ce ascultau, am verificat perechile alea, am verificat ca au inteles despre ce e vorba in cantec, si l-au cantat de 4 ori. Pe masura ce vorbeam, imi dadeam seama ca ii destul de fain sa vorbesti la microfon, cand te obisnuiesti sa te auzi din toate directiile, si am inteles de ce unii gasesc asa de greu sa faca discursuri mai scurte, in plina realizare a complexului de superioritate, care gadila in mod foarte placut egoul.
 
La sfarsitul mini-discursului, madam inspectoarea a zis "genial, vedem bine din activitatile doamnei ce au facut elevii, de ce au fost capabili la sfarsitul orei, continuati asa". Jur. De atunci plutesc pe un mare norisor, undeva in al nush catelea cer, care madam aia care a zis ca-s zero barat acu gaseste activitatea mea geniala?!? Era si in contextul in care tocmai terminase de zis cat trebuie incurajati elevii, si sa pozitivam alea alea, dar totusi, activitatea mea a fost "geniala"...geeeeeniaaaaaaaaaalaaaa.
 
Era cat pe-aci sa uit sa ma spal pe cap, acu' ca am salvat-o pe colega mea si ca am facut o activitate geeeniaaaaala...ma duc repede sa-mi vopsesc unghiile, ca parca vad ca uit si ma prezint cu aceeasi culoare pe ele ca marti. Geeeeeeniaaaaaaaaaalaaaaa...
 

2 commentaires:

Eduard a dit…

Se pare ca, colega dumneata da semne grave de sindromul lenei acute.

Ioana a dit…

@Eduard:
mersi de vizita in primul rand :)
eu sau colega ii cu lenea, ca nu inteleg prea bine :)

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...