jeudi 13 juillet 2017

Good bye, facebook, hello (again), blog

 N-o sa-mi fac o ieșire dramatica de pe fb, ca nu-mi sterg contul sau ceva, în caz ca. Îmi permit luxul să mă razgandesc (am citit asta pe undeva prin cărțile mele despre creier și chestii), dar nu o să ma mai dau pe newsfeed ca un drogat. Cred ca în ultima instanța asta e newsfeed-ul ăla, un drog.

O să iau o pauza de la el, pen'ca (și e vina mea exclusiv, nu dau vina pe Zurckembeng): ma trezeam ca ma gândesc ca prostu' la ce zice unu' și altul, pe care nici măcar nu ii cunoșteam. Nu ca aș cunoaște mulți oameni, dar chiar să mă prinda așa opiniile unor necunoscuți, mmmmmnope. Cel mai aiurea asta mi se pare în definitiv, ca tot citesti opinii despre cacaturi, și te mai și iei în gura (eu, adică) cu unii și alții, pentru opiniile astea. O să ma apuc sa citesc ziare online, în speranța ca aia prezinta stitri, nu opinii (cu toate biasurile pe care le pot avea și jurnalistii, am mai multă încredere în profesionalismul lor, decât în parerologia celor de pe facebook. Mai mult nu înseamnă suta la suta, ci 80% fata de 15%, de exemplu).

A fost buna experiența facebook, ca, așa cum ziceam de nu știu câte ori, nu internetul ne face prosti, ci noi ne vedem mai ușor unii pe alții de când avem internet. Și, moama mea, câți sunt. Prefer așadar politica strutului, ca dacă eu nu ii mai văd, poate ei dispar. Alta parte pozitiva e ca unele opinii sunt chiar faine, și nu poți sa dai unfollow la toată lumea, ca rămâi cu 9gag și imgur. Ups, cu ăștia am rămas acum, într-un final.

Am învățat și sa încerc sa înțeleg oamenii, ca eu consideram ca vorbeam cu oameni, nu făceam pase cu pareri fluturate în vid, și mereu ma gândeam dacă aș fi putut sa le zic în fata ce le zicem pe fb. Și mereu aș fi putut. Nu știu dacă aș fi făcut-o însă, dacă aș fi auzit pe unu' sau altul zicand ce se vehicula pe acolo. Când detectorul de maxima debilitate bipaie, e semnal sigur să-mi țin gura.

Am găsit câțiva prieteni, de care n-aș fi dat altcumva, dar după câteva replici schimbate pe messenger, am terminat interactiunile; cu trecerea timpului, fiecare și-a mobilat viața într-un fel sau altul, și lipsa cuiva din trecut, nu se resimte așa tare ca în momentul când ne vedeam fata în fata cu diferite ocazii și am fi fost separati o perioada mai indelungata. Și e normal, viața merge înainte, mă bucur ca sunt toți bine și par ok.


Asta e despre facebook, prefer să mă povestesc pe blog, îmi mai adun gândurile și le rearanjez în maniera inteligibila, la care tot eu ma gândesc, dar măcar is productiile mele proprii, nu balariile altora. Ta dam.  

Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...