lundi 17 juillet 2017

Cand ti-o faci cu mana ta, e (literalmente) lucru manual

Aveam io nevoie asa, de o largire de pantaloni, luati printr-un concurs oarecare de imprejurari de pe amazon, intr-o marime normala, dar se pare ca nu chiar atata de normala pentru buticul chinezesc care ii vindea. Si ma strangea elasticul ala al lor, de-mi taia rasuflarea, si cand nu am mai putut rasufla, l-am taiat. Asfixie evitata. 

Si acum incepe povestea: dupa taiere, trebuia recusut, si pus o ata ceva, sa ii tina locul, sa nu pice nadragii aia pe vine. Cusutul trebuia executat cu masina, ca implica reunirea unei parti elastice (dar mai nenabadaioase decat elasticul ala rau) intru infaptuirea unui tunel prin care sa bag o panglicuta, pe care o descususem (bine, bine, taiasem direct cu foarfeca) cu grija (no bine ma, am taiat dintr-una, jap jap).

Incepe instalarea masinii. Bagatul in priza: check. Bagatul cablulu in masina: check. Aprinsul lampitei: check. Mai departe, ioc. Hm. Sa-mi aduc eu aminte acuma, cum facusem exact anul trecut pe vreme asta la cusutul a nu stiu ce, cand ma uitasem la un video pe youtube, din care am uitat totul. Apare tanarul mare in zona, tensiunea creste, mi se baga in coasta (bine, bine, eu il chemasem, sa asiste la maiastra coasere), imi aproximativ aduc aminte cum se trece ata prin toate chestiile pana ajung la ac. No, si acolo, fratele meu mare, m-am chinuit ca un babalau sa nimeresc gaura aia, si m-am enervat si mai tare, si apare si tanarul doi, in coasta din dreapta, si ala mare vrea sa ne uitam la un video, sa vedem cum se coase, STOP!!! Schimb ata, asta noua ii mai subtire, tinerii in coaste, Victor pune videoul, aia vorbeste, io cu ochii in ac, acul cade. Pastele mamii tale de ac, inchide videoul ala, plecati din coastele mele, unde ii bobina. O gasesc. Bag bobina, nu iese firul. Se rupe ata, tinerii in coaste, aia continue cu videoul, unul plange ca nu vede, alalalt il loveste ca se urca pe el, scot bobina, incerc iar, se rupe ata, acuma plang amandoi. Norocul prostului; din greseala am pus a treia oara bobina in pozite corecta, sa poate sa isi ia acul ata, nu numai sa mi-o rupa. 

Tanarul mic urla ca vrea sa apese pe pedala, ala mare, el vrea, aia din video comenteaza despre cum se pune ata pe bobina, io ma gandesc ca daca acuma ma arunc pe geam agatata de masina, am mari sanse sa-mi rup gatul direct, sa nu ma transform intr-o leguma. 

Daaaaar, in mod neasteptat, cusutul merge bine, pana cand se rupe iar ata, ca daca nu se rupe ata, se termina bobina, dar bobina se termina de obicei la 2 centimetri de final, deci acuma clar numai ata se poate rupe ca mai era ceva pana la final. 

Reincepem procesul (sa nu uit sa zic ca masurile inainte de operatia de cusut au fost strict ochiometrice, speranta moare ultima, n-o murit). Il termin, Phuai mama. Victor imi arata cum se imbobineaza ata cu ajutorul masinii, desi il contrazisem pana mi-am pierdut vocea ca nu asa se face cum zice el, dar asa se face, cum zice el. 

Bag panglicuta in tunelus (cand ai nevoie de un ac de siguranta, cam tot in jurul tau se transforma intr-un ac de siguranta, deci agrafa de par este), cusuta cu mana, ca era formata din doua panglicute de fapt, ma chinui, dar ce ar fi momentul culminant fara ceva efort depus inainte (bine, bine, mai si tai ceva cu foarfeca, sa fie), iau pantalonii pe mine, si, surpriza, ERAU BUNI. Ma duc o tura pana la buda, ii dau jos, se rupe panglicuta. 

Partea a doua de la lucrul manual a fost crosetarea unui siretel, si inserarea lui in tunelus, tot cu agrafa, si tot ok is pantalonii. Acuma nu prea cred ca am ocazia sa ii port pe cele treij catre patruj de grade anuntate la Timisoara, dar eu ii iau, ca e mandria mea la mijloc. 

 

Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...