mercredi 14 décembre 2011

Sezonul torturilor

...nu al prajiturilor, ci al torturilor aplicate cu buna stiinta in deplina cunostinta de cauza:

1. Intrevederea cu inspectorii: ma duc in cladirea D, caut sala 14 A. La parter. Nimeni nu stie unde e. Urc la primul etaj. Nimeni nu stie de sala 14 A, acolo sunt salile cu o suta si ceva. Intreb la toti care stau in birouri cu usile deschise unde e sala 14 A. Iese unul, ma acompaniaza la alt birou cu usa deschisa pe care nu-l vazusem, intreaba de sala aia, ne zice ca e la parter totusi, langa masina de cafea. Cobor. E acolo, numai ca se cheama F 14. Normal. Astept langa masina de cafea, vine una si imi zice ca intrevederea e in cladirea A. Ma duc cu ea, urc 3 etaje din alea cat un turn Eiffel, ajung, nu mai pot respira. Intrevederea e bine, discutam "in general" desi eu aveam pregatite raspunsuri super concrete. Problema de severitate se pune in treacat, insista pe "cum ma asigur ca elevii inteleg despre ce e vorba intr-un document sonor". Zic eu ce stiu, cu discriminare fonica, clasare a cuvintelor pe categorii, facut de rezumat etc, nu prea au aerul ca apreciaza raspunsul meu, nu stiu ce sa le zic mai mult. Cum gestionez clasele eterogene. Dau din colt in colt, ca atata eterogenitate ca in clasele mele mai rar, nu mai stiu ce le-am zis, nu aveam raspuns pregatit. Dar au fost surazatori, nu am avut impresia ca-s acolo din motive pur sadice. Am intrebat cand imi dau raspunsul cu privire la titularizare, au zambit si au dat din umeri.
Normal.

2. Cadourile: dupa 9 ani de convietuire cu consortul respectiv si doi pizdici facuti dupa consultari si mitinguri varii, am ajuns la concluzia mai mult decat inteleapta ca anul asta ii mai iau 2 pulovere, ca anul trecut, ca alea vechi au intrat la apa. Mie sa-mi ia un parfum, ca nu mai am Kenzo Jungle. Nu mai am nici Kenzo Flower, da' nush daca e cazul sa insist. Nu stiu cum naiba a trebuit sa treaca 9 ani ca sa nu-mi mai fut creierii cu "ce surpriza vrea iar, de ce vrea surpriza, pe mine ma innebunesc surprizele, is nula la surprize, mereu iau tampenii care ajung pe undeva pe raftul cel mai de sus, dupa care la gunoi". Eu stiu intotdeauna ce vreau, de ce sa chinui pe X si Y sa imi ia "surpriza" cand cea mai mare placere mi-o face lucrul despre care stiu ca imi face MIE placere. Mai greu e cu parintii consortului respectiv, ei mereu zic "a, nu vrem nimic". MOR. Macar stiu sa se prefaca multumiti de orice le dai. Mie nu-mi reuseste faza asta tot timpul. De exemplu cand cumnata mi-a oferit o vaza anul trecut, fara nici un model, nimic, era ca o sticla de bere dar fara gat. Si fara eticheta. Mi-am admirat intens botul cizmelor fo' 15 secunde si am pupat-o totusi cand i-am multumit.

3. Bradul. Acu fo' sta si ceva de ani, faceam brad. Unul mic, natural, care ma enerva tot timpul, ca respectivul consort a luat el globurile si beteala, si nu se potriveau. Eu voiam argintiu si albastru, el a venit cu ceva argintiu, auriu, rosu, verde si albastru, globuri mici si mari (eu voiam numai din alea mari) si o beteala din aia lunga, care se incalceste ca un cacat, de nu mai poti sa o dai jos, ca-i plina de noduri. Statea bradul ala pana ii cadeau toate acele, constatam cu nervi moderati ca ce naspa is acele alea pe jos si ca tre' sa le strangem la un moment dat. Care ace se imprastiau si faceau carare pana afara la "loc de depozitat brazii" cand veanea momentul ejectarii pomului, dupa aia da cu aspiratorul peste tot, mai gaseam ace pana prin martie prin casa.

Anul asta insista mama, sa le facem brad, sa se bucure, sa-l punem pe masa in salon. Nici nu a terminat bine de de zis, ca sar la Philippe, care era tare linistit intr-un colt, mi se parea suspecta linistea. Am avut dreptate: manca frunzele de la planta de pe masa, dupa ce a tras ghiveciul pe rotobil. Cu o mana indesa frunze in gura, cu aialalta dadea pamantul jos din ghiveci si de pe masuta rotobilului. Uite d-aia nu le fac brad, ma duc cu ei la supermarché si se uita la aia o suta si unu de brazi de acolo, oricum al nostru nu o sa fie nici pe jumate asa de fain ca aia de la Auchan. Era unul facut din sticle verzi de plastic reciclate, draguta ideea, dar ocupa mult loc.

Am terminat asadar cu cadourile: mama vrea o pereche de Doc Martens, din aia mai scurti, Victor primeste un tren, Philippe niste cuburi de cauciuc pe care o sa i le ia fraxu, evident, eu - parfumul, consortul - puloverele, cumnatele - pulovere cu maneca scurta, cumnatii - beuturi, socrii - TBD, eu intre timp mi-am mai luat o pereche de Doc Martensi, cizme, asta pe cand eram in stare de convalescenta urmata de "retail therapy" dupa ce aflasem ca ma convocasera la interviu. Faini papucii aia, is a treia pereche pe care mi-i iau, greu as mai pune piciorul in altceva o data ce am incercat docsii. Nu ca le fac reclama, dar chiar is o chestie de treaba. Voilà, vorba francezului, de poimaine is in vacanta (sau cautare activa de lucru).

10 commentaires:

dollo a dit…

Ce gusturi similare avem (era sa zic comune, dar nu sunt chiar comune, totusi ;)
Kenzo si Doc Martens
Eu am avut o lunga perioada Kenzo, apoi din intamplare s-a facut ca am trecut la Bulgari. Dar cand m-am pomenit in aeroport, recent, in magazinul cu parfumuri, m-a lovit nostalgia dupa Kenzo. Eram tanara ...

Anonyme a dit…

Yay for Docs :D
Am inceput sa port acum cateva luni si Denisa s-a convertit si ea. Ai mama faina daca vrea sa poarte :D

Eu as mai vrea sa-mi iau, dar nu in perioada Craciunului, am cumparat deja prea multe cadouri pentru oameni care probabil nu o sa se deranjeze.

E bun daca reusiti sa va hotarati asupra cadourilor, nu va mai bateti capul :)

Anonyme a dit…

eu am dat-o in gard, ca de obicei. iar am cumparat prea multe cadouri pentru mamzel. pufarinului inca nu i-am cumparat nimic, ca inca n-am gasit chestia cantatoare care sa-i placa lui si sa nu-mi toace creierii mie. da' mai caut, mai am cateva zile.
iar masculului i-am luat o agenda, in ideea ca o pricepe hintu' si s-o organiza mai bine. slabe sanse insa :))
de primit habar n-am ce urmeaza sa primesc, astept cu nerabdare si sper sa ma pot preface bine, in caz ca iar e vreo chestie care ma lasa rece.

Ioana a dit…

@dollo: Kenzo e nostalgie din universitate, acu imi mai place si Dior - Addict, dar Kenzo e baza:)

Ioana a dit…

@Naru: daca iti iei cizmele alea plate de la Docs, nu le mai lasi din picioare, am zis ca le port la fuste, dar merg super bine si cu pantaloni, de o luna nu mai port altceva, is superbe:) Mama nu stie care-i povestea cu Docsii, i-a incercat pe ai mei si s-a simtit bine in ei, si asa a vrut si ea, ca de, probleme de picioare alea alea, numai astia is OK pentru toata lumea

Ioana a dit…

@blo: eu am cerut de la soacra un card de cadou de la Zara, ca are "bunul" obicei sa cumpere chestii care ii plac ei si nu mie, desi ii zic de fiecare data ce imi place, ea zice ca nu-i place:) inca nu s-a prins cum merge treaba, asa ca imi iau eu ce vreau. Vic are un tren, Pili un combinezon de iarna.

Pentru jucarii, creca stii ca tre' sa iei din alea cu buton on-off, ca daca nu iti zboara creierii, avem unu din ala fara buton, si l-am ascuns:) Consortului un pulover si manusi, ca am vrut s aii iau o esarfa si costa cat puloverul (astia is nebuni la cap), si in rest cica plecam 2 zile impreuna luni si marti, da' inca nu am hotarat nimic:)

Anonyme a dit…

Eu am bocanci si ii port cu fusta, blugi, pantaloni scurti, nu ma jenez.

Docsu-ii sn-unt comfortabili si eu sunt fericita ca am glezna sensibiloasa si asa de bine mi-e cu astia, abia ma lasa inima sa iau cizme normale :))
O sa ma uit totusi si de cizme Docs, cine stie :D

Ioana a dit…

De la bocanci am pornit si eu (cu fuste, rochii, blugi, nadragi normali), dupa aia am trecut la ghete si anul asta la cizme, si nu regret nici un pas din "evolutia" asta:) Is perfecte pentru glezne sensibiloase, plus ca daca ii iei de pe net e transportul gratis, is mai ieftine decat in magazin, si daca vrei sa le dai inapoi, transportul tot gratis e (de la firma aia cu "Z", stii tu care...)

Anonyme a dit…

Ptiu, ma tentezi, piei!
Am facut calculul.. am cheltuit 500 anul asta cu mos nicolae si craciun. Iar in ianuarie mai trebuie sa dau o tura de bani.

Da' multam de sfat, nu indraznisem sa incerc siteul ala, la orice se face publicitate, pe mine ma face sa fug, sunt gica contra :))

O sa ma uit, oricum, saru-mana :)

Si Craciun fericit!

Ioana a dit…

acu bocancii mamei inca nu au sosit (tot de pe site-ul ala) poate ii buson de craciun sau ceva:) le mai dau o sansa fo' doua zile, dupa aia incep sa ii bat la cap, ca cizmele mele au sosit in 4 zile...sarbatori faine si tie!

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...