Ce-am mai condus zilele astea

...si nu numai. Am ramas ca is debila intr-ale condusului de masini, ca e o activitate pentru genii exclusiv, sau pentru cei care au un simt aparte, separat de alea clasice, stiute mie. Pana cand, dupa ceva sedinte de cate o ora si patruj de minute in Timisoara, am reusit sa simt cum ii sa se miste masina, dar sa nu moara motorul, sa pleci incet de pe loc, sa fii gata sa te opresti, sa iei curbele fara sa dai in copacii din stanga sau aia din dreapta, care aveau nenorocul sa se afle pe traiectoria pocita a autovehicului din posesie. Mai simteam si cum ii sa vrea sa ii fie schimbate vitezele si cum nu tre' a-ntaia cat timp e in miscare, ca de, ii fata nepretentioasa. Asta ca uitasem cum era cu aia pe motorina din Franta, care una-doua, baga-a-ntaia. Daca ii limita de viteze de 30 la ora, a doua. Cum pe unde ma invarteau instructorii pe mine era cam 30, nu prea am avut ocazia sa a treia much. De a patra ce sa mai zic, probabil o folosesc cand plec pe luna, sa trec de bariera sunetului. 

Cum ziceam, m-am prins de chestii pe Loganul ala 1.4 pe benzina, hai-napoi acu' la Citroenul ceva virgula ceva pe motorina. Phuai mama, ce fain pleaca numa' cu ambreiajul, si la urcus mai ales. M-am reinvatat cu ea vineri, am avut doua ore una dupa alta. M-am uitat ca un boss si in jurul meu, la semnele de circulatie, mult inainte, am anticipat, mi-o murit motorul numa' o data pe la inceput, ca de, c'est la vie. M-o tinut instructorul de povesti despre elevi, ca de obicei, si super bine conduc cand povestesc de scoala, deci eram gata sa ma duc la examen sa iau carnetul din prima, mersi.

Azi. Vine azi. Cu o mademoiselle instructor langa mine, simpatica, hai madame. Ete na, da' de unde. Ma duce prin dealurile si valisoarele si stradutele cu sens dublu de circulatie de 2 metri maxim, in sus, in jos, la dreapta, la stanga, intersectie, pietoni, cedeaza trecerea, inca o data, m-am facut de cacat. Sau era din cauza fetei, ca am eu modelul de comportament standard cu barbat in dreapta, cu miss parca nu-mi venea asa simplu sa interactionez, si nici nu se lasa asa usor amuzata ca barbatii. Mai facem o data intersectia asta. *Sa mori tu*

- Vai, abia astept, sa vezi acum ce bine ma descurc. Jbam, ma bag prea tare, cobor prea repede, nu trag cum trebe de volan, las' ca pietonul mai poa' s-astepte, ma urc pe bordura, ma stresez, transpir, mi-i cald, miss ma tot incurajeaza, io ma simt ca curu'. 

O mai facem o data. De patru ori am facut-o si nu cred ca a patra oara am trecut mai usor prin ea. 

Ajung la un cacat de semafor in panta, nici macar mare, pana ssa a ambreiaj, bag in a-nataia, sa acceleratie, trece la portocaliu. Noroc ca nu era nimeni dupa noi, numa' incepuse se ploua. A, ca si francezii astia is super nervosi cand se cacaie o masina de scoala in fata lor, de parca pe ei i-o facut Marianne direct soferi profesionisti de Formula unu cu ambreiaj lipit de talpa. Ce nu stiu ei, e ca atunci ca ma stresez ca incurc circulatia, imi moare motorul, si stau si mai mult pe loc. O sa afle pe pielea lor daca tot asa claxoneaza cand tre' sa demarez eu in panta si sa mai si ma duc la stanga dupa ce cedez trecera alora care vin din dreapta sau asa ceva. 

Cum ziceam, semafor, culoare schimbata, ploaie. Ma concentrez si reusesc sa plec mai onorabil a doua oara, si reusesc sa termin orele pe aceeasi nota cacacioasa cum le-am inceput. 

Nici pokemonu' de ostacinj de puncte de langa statia de tramvai nu l-am prins, numa unu' de 10, pe care creca il mai am de doua ori. Ca sa ma destresez un pic, am calcat tricouri si camasi o ora jumate si am facut ciorba de fasole. Ma simt la fel de de cacat da' acum ma doare si spatele de la calcat.