mardi 27 avril 2010

In calcatura

...sau raport cu privire la programul diminetii asteia atat de faine de primavara la Paris.

Sa incep cu inceputul: cand Victor a hotarat sa vina la noi, am primit tot felul de chestii faine pentru el, printre care 2 cutii (voluminoase as zice) de la un dragut de coleg de-al lui Luc, cu hainute pentru micile creaturi ca el. Printre hainele de prin cutii se gaseau nenumarate body-uri, aviz cunoscatorilor, pentru amatori, incerc o definite mai pe intelesul lor: astea sunt un fel de petece de material, cam de fo 20 de centimetri patrati sau in jurul, care se pun pe omuleti, pe deasupra scutecelor, ca sa fereasca hainele 'de duminica' de rezultatele digestiei abundente si destul de frecvente la varsta asta. Ele sunt de mai multe feluri, 2 de baza: primul, cel mai infricosator, se incheie partea stanga sub partea dreapta, 2 capse, partea dreapta peste partea stanga, 2 capse, printre picioare din spate in fata se trece o parte mai lunga, 3 capse. Al doilea fel e mai simplu, are gaura prin care se trece capul, si intre picioare e la fel ca primul, cel infricosator.

Incantata la maxim am fost de chestiile astea, ca le schimb mai des decat sosetele mele, nici nu le-am numarat, ci am constatat cu placere ca sunt fooooarte multe, tipul nu conta, ca la inceput, cand eram si eu amatoare, era si asa destul de complicat si inspaimantator sa imbrac mica creatura ca sa mai clasific body-urile astea. Care body-uri au venit calcate, impaturite cu grija, intr-una din cutii, cu pijamale (alt subiect de discutie, nu mai putin inspaimantator decat astealalte).

Si am ajuns de fapt la intriga povestii: a venit timpul sa le dau inapoi, si cum sa nu le calc si sa le aranjez frumos frumos, asa cum le-am primit? Le iau unul cate unul (oare chair asa de multe o fi fost de la inceput?!), si incep: prima data nu inchei capsele, ca si cu cunostinte aritmetice de baza s-a vazut ca numarul lor era destul de mare, imi zic eu ca dureaza mai putin. Calc primul: rezultat, arata fain, da' acu trebuie sa il impatur, ca parca asa am zis ca au venit, aranjate fain. Pai cum sa o fac, daca nu inchizand capsele? Ma rog, ma apuc, cand termin cu primele, vaz ca rezultatele calcarii is cam indoielnice, o iau de la capat, acu cu capsele inchise, acelasi body. Ma gandesc ca ii mic tare, si ca daca dau cu fierul pe o parte, se vede fain si pe aialalta: gres', are o multime de dungi pe dos, tocmai din cauza ca e asa de mic. Dau sa intind dungile pe dos si sa il impatur, o capatat dungi pe fata, si manecile inca nici nu le-am 'vizitat'. Ce am dupa 5 minute? Un body mic, fierbinte, cu dungi de la fier. Sa ma socotesc mai bine: o iau de la capat, mai cu rabdare, na, o iesit mai de treaba de data asta, reusesc si o impaturire mai de amator asa, si da-i cu urmatorul, tot cu en capse si cu o vointa proprie, in ciuda fierului de calcat, sa faca dungi cand pe o parte, cand pe alta.

Nu-s la capatul puterilor, doar nu m-oi da batuta dupa 2 body-uri din astea asa de mici, dar arunc un ochi in cutie, si dau cu socotitul: 21 de ele, din care fix 4 fara bagatul partii stangi sub partea dreapta si a trecerii partii drepte peste partea stanga, tulai, la masa de calcat stau azi toata ziua, in gandul meu. Nu a fost asa, numai o ora (plus cele cateva bluze - cu guler - cine-o mai vazut sa puna guler la haine pentru copii de 6 luni, ca doar prima impresie cand mergem in parc si culegem iarba chiar nu conteaza asa de mult), si dupa ceva timp si ecuatii complicate despre care gramada merge in care parte in care cutie, necunoscuta se muta cand in stanga, cand in dreapta, de-a latul sau de-a lungul, am reusit o mini aranjare, care nu mi se parea de fel ca aia initiala, cand m-am aplecat umilita in fata gratiei calcaturii si a impaturirii nevestei colegului lui Luc.
Nu prea pot tine fruntea sus in urma infruntarii body-calcatura, profund dezamagita de micul meu talent in manipularea fierului de calcat, si de constatat inca o data cat de buni is altii fata de mine in toate ielea, ma consolez cu revelatia unui adevar absolut in legatura cu de ce eu nu calc niciodata sus-numitele vesminte (sau altele d-ale juniorului)...de lene.

3 commentaires:

naru a dit…

S-apoi de ce sa calci body-urile? ok, o camasa o mai calc inainte de a o pune pe mine, dar ala micu nu are nevoie sa aiba body-ul (care de altfel sta destul de lipit pe corp si in general parca-s facute din materiale tip flausate care nu sunt calcabile, din punctul meu de vedere) calcat.
Da' no, am mai auzit de maniaci care vor sa calce chiloti si sosete.
In orice caz, felicitari, ai avut destula rabdare!

Alex a dit…

hahahaha Ioana, ma tavalesc pe jos de râs (on the inside din pacate, ca sunt la birou si e cam greu)
Felicitari oricum, ai mai trecut o proba!

IoanaMaria a dit…

@naru: pai nu prea am inteles nici eu de ce m-o prezentat cu respectivul cadou asa de 'la dunga', da sa stii ca am auzit ca pas mal de mame calca tot, body, pijamale etc, de frica de bacterii sau alte lighioane care ar putea bantui pe fragedele fese ale lui bebe. Noa, eu is mai putin obsedata, da am facut un punct de mandrie in a-i da inapoi totul asa cum mi l-a dat ea, ca m-o ajutat tare mult la varsta cand purta haine de 6 luni (acu 4 luni, ca de atunci am trecut la din alea de un an, desi are numai 7 luni, sper ca nu te-am ametit de cap de tot)

@Alex: si mie imi venea sa rad cand vedeam ce ma asteapta (mai galben, rasul asta), da tot nu is multumita de rezultatul final, mai ales ca aliniere din aia ca la armata in cutii nu am reusit de loc...

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...