samedi 6 novembre 2010

Metamorfoze culinare

Cum fumul de se propaga din bucatarie de cam o juma de ora buna incepe sa se risipeasca, ma asternui sa inscriu rezultatele aventurii culinare din dupa masa asta. Aveam clatite la program, achizitionate in forma lor de baza, praf la plic, de la buticul romanesc de pe malurile Senei. Ma gandeam cu pofta la inscriptia 'clatite pufoase', care atribut nu se aplica niciodata la clatitele mele clasice din faina, ou si, dupa preferinta, apa minerala, lapte sau mai stiu eu ce lichid, in afara de bere. Purced.

Cam ca niciodata, citesc cu atentie instructiunile pana la capat inainte sa execut pasul unu si sa imi dau seama ca e omeneste imposibil sa ajung la pasul doi in aceeasi zi. Fac un ou "spuma" (!), adica papara, cu telul, mestec un iaurt de 115 g cu oul ala care mai mult era muci decat spuma, si pun praful. Si se blocheaza treaba. Se face un cocolos mare si tare in oala, departe de pufos, as zice eu. Mai pun niscai lapte, cu de la mine putere pana se mai moaie maglavaisu', injur incet reteta executata cu atata grija. Ii lichid acu, tot nu pufos. Pun tigaia pe foc si prima clatita, da' nu o pot intoarce ca-i prea fleoscaita. Constat ca ii carbune pe o parte si necoapta pe aialalta, o asez totusi in farfurie si o gust. Mda, vag gust de vanilie si dejghinare maxima in gura, in veci nu o sa pot pune hecium-pecium in ea si sa o fac sul. De unde ma incrancenez si dau sa o fac pe a doua, la fel.

Trec la masuri de urgenta: Maïzena (un fel de faina de porumb cred, care inlocuieste faina alba la intaritul mancarilor) fo doua linguri pline, direct in cratita...noooot. Obtin multe gogoloase pe care nu le pot imprastia. Mai pun doua linguri intr-un pahar cu lichid si o desfac acolo inainte sa o torn peste restul. Mestec vartos, da-de da-de, da de unde, gogoloasele-1, Ioana-0.

Mai insist cu ele, poate is un fel de pancakes, care se fac mai mici in mijlocul tigaii, ca sa le pot intorce? Creca asa e, treaba devine oabla, si fac fo 4 din astea pe mijlocul tigaii, mai putin carbonizate decat prima (si a doua, acu de ce sa nu recunosc). In momentul ala incepe sa se ridice fumul adevarat, care venea de pe plita cu ocazia primei clatite intoarse care nu era coapta pe o parte si o improscat destul de multisor maglavais primprejurul tigaii, pe care nu l-am sters de lene. Deschid geamul, pornesc hota, inchid usa, dau afara barbatii, ma gandesc ca poate vaporii de Kenzo Jungle imprastiati prin par se opun fumului de clatite, dar nu-i asa.

Termin intr-un final, si iau dosul plicului la puricat, ca ce-i cu bulgarii aia de i-am obtinut de prima data. Confirm ca zice "100 ml de iaurt sau lapte batut" cum am vazut de prima data. Acu' ale mele 125 grame n-o fi chiar 100 mililitri, da nici de 5 ori mai putin, nu mi se parea necesar sa caut prin manualele de fizica la capitolul unitati de masura-transformari ca sa fac niste clatite, am mers pe instinct si incredere, parol.

La degustare am participat singura, m-am autosugestionat ca-s pancakes si mi-am turnat sirop de artar adus in bagajele proprii de prin New Hampshire parca, mult, si le-am ingurgitat cu destul de putin entuziasm. Din prima clatita, aia carbonizata, am desprins o bucata mai acatarii de pe margine si i-am servit-o tanarului, intre dejtele lui avea aerul unei meduze esuate, no problem, era dulce deci mancabila, deci mancata.

Cine zice ca nu-s o fire inchizitiva si inovativa, sa-si ia vorbele inapoi.

10 commentaires:

Dan a dit…

In general clatitele, cu orice ar fi înauntru dulce, nu ies. Asta-i o axioma. Daca pui ciuperci, lardoane, brânza sau toate astea la un loc, iese ceva iestraordinar. Parol sa ma-ngropi! Incerci?

Ioana a dit…

Te cred, dar nop :)Galetele sarrasin le cumpar gata facute, asa as putea sa inlatur macar unul din riscurile care pandesc produsul final, carbonizarea. Ramane desigur ala mare de tot, sa ramana muci albusul de ou, pe care il evit "in extremis" transformandu-l in papara. De aia prefer cel mai des sa evit riscurile cu totul si sa ma duc la creperie sa le degust tranchila:)

Dan a dit…

Si uinde-i farmecul dejunului în familie? Mergi la un gransiurfas sau la intermarshe, le iei si le pui acasa la microunde: poate nu-s bio sau cum vrea Bové, da' merge!

Ioana a dit…

Fac si d-alea, stai linistit, si creca se gasesc chiar si bio prin siurfasurile de pe langa mine. Numai cateodata prefer un pranz sau o cina in familie departe de bucatarie, daca intelegi ce vreau sa zic :)

Dan a dit…

Eu când vreau o cina intima departe de familie (nu de bucatarie!) îmi fac un sandwich lung cât o juma de bagheta cu "saucisse cuit à l'ail" si mustar.

Anonyme a dit…

atita am mai putut sa rid cu neshte lacrimi isterice care dealtfel nu ma caracterizeaza...apai tu ion creanga care esti, hai sa punem d-un manuscris/laptopscris ceva...Ampresii anglo-franceze ii zicem...si rupem gura pietei romaneasco-internationale!

Ioana a dit…

pai tu atat astept, te iau coautor la mirificu-mi bog mintenash :)

Dan a dit…

Eu fac coperta la tratat.

Draga a dit…

tu, blogu' ca blogu, io vorbesc de chestii serioase...stateam pe buda(pardon my french, cheri) la inchisoare si ma gindeam ca nici n-o sa trebuiasca sa ne certam in ce ordine ne punem numele pe coperta, ca io-s c.d. si tu esti i.m...futu-iiiiiiiiiiiiiii...exact taman in timp ce scriu asta, realizez ca tu nu mai eti m. de ani bunicei si ca b. cistiga! no, stiam io la trezire ca asta nu-i cea mai norocoasa zi din saptamina...

Ioana a dit…

I-s IB cum esti tu DC :) inca nu te-ai prins cu first name - last name? :) Pentru prima data in viata as fi putut fi si eu la inceputul catalogului, nu undeva in the middle of nowhere, si na, cand ii numele, nu-i catalogul si viceversa, normal, nu se poate sa le ai chiar pe toate :)

las ca punem noi scrierile la cale la brunch weekendu' asta, pe hartie sau ecran...sa vedem poate au 2 buzi alaturate la resto sa lucram in tandem, ca doar adevarata inspiratie nu are miros, nespa?

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...