Metamorfoze culinare

Cum fumul de se propaga din bucatarie de cam o juma de ora buna incepe sa se risipeasca, ma asternui sa inscriu rezultatele aventurii culinare din dupa masa asta. Aveam clatite la program, achizitionate in forma lor de baza, praf la plic, de la buticul romanesc de pe malurile Senei. Ma gandeam cu pofta la inscriptia 'clatite pufoase', care atribut nu se aplica niciodata la clatitele mele clasice din faina, ou si, dupa preferinta, apa minerala, lapte sau mai stiu eu ce lichid, in afara de bere. Purced.

Cam ca niciodata, citesc cu atentie instructiunile pana la capat inainte sa execut pasul unu si sa imi dau seama ca e omeneste imposibil sa ajung la pasul doi in aceeasi zi. Fac un ou "spuma" (!), adica papara, cu telul, mestec un iaurt de 115 g cu oul ala care mai mult era muci decat spuma, si pun praful. Si se blocheaza treaba. Se face un cocolos mare si tare in oala, departe de pufos, as zice eu. Mai pun niscai lapte, cu de la mine putere pana se mai moaie maglavaisu', injur incet reteta executata cu atata grija. Ii lichid acu, tot nu pufos. Pun tigaia pe foc si prima clatita, da' nu o pot intoarce ca-i prea fleoscaita. Constat ca ii carbune pe o parte si necoapta pe aialalta, o asez totusi in farfurie si o gust. Mda, vag gust de vanilie si dejghinare maxima in gura, in veci nu o sa pot pune hecium-pecium in ea si sa o fac sul. De unde ma incrancenez si dau sa o fac pe a doua, la fel.

Trec la masuri de urgenta: Maïzena (un fel de faina de porumb cred, care inlocuieste faina alba la intaritul mancarilor) fo doua linguri pline, direct in cratita...noooot. Obtin multe gogoloase pe care nu le pot imprastia. Mai pun doua linguri intr-un pahar cu lichid si o desfac acolo inainte sa o torn peste restul. Mestec vartos, da-de da-de, da de unde, gogoloasele-1, Ioana-0.

Mai insist cu ele, poate is un fel de pancakes, care se fac mai mici in mijlocul tigaii, ca sa le pot intorce? Creca asa e, treaba devine oabla, si fac fo 4 din astea pe mijlocul tigaii, mai putin carbonizate decat prima (si a doua, acu de ce sa nu recunosc). In momentul ala incepe sa se ridice fumul adevarat, care venea de pe plita cu ocazia primei clatite intoarse care nu era coapta pe o parte si o improscat destul de multisor maglavais primprejurul tigaii, pe care nu l-am sters de lene. Deschid geamul, pornesc hota, inchid usa, dau afara barbatii, ma gandesc ca poate vaporii de Kenzo Jungle imprastiati prin par se opun fumului de clatite, dar nu-i asa.

Termin intr-un final, si iau dosul plicului la puricat, ca ce-i cu bulgarii aia de i-am obtinut de prima data. Confirm ca zice "100 ml de iaurt sau lapte batut" cum am vazut de prima data. Acu' ale mele 125 grame n-o fi chiar 100 mililitri, da nici de 5 ori mai putin, nu mi se parea necesar sa caut prin manualele de fizica la capitolul unitati de masura-transformari ca sa fac niste clatite, am mers pe instinct si incredere, parol.

La degustare am participat singura, m-am autosugestionat ca-s pancakes si mi-am turnat sirop de artar adus in bagajele proprii de prin New Hampshire parca, mult, si le-am ingurgitat cu destul de putin entuziasm. Din prima clatita, aia carbonizata, am desprins o bucata mai acatarii de pe margine si i-am servit-o tanarului, intre dejtele lui avea aerul unei meduze esuate, no problem, era dulce deci mancabila, deci mancata.

Cine zice ca nu-s o fire inchizitiva si inovativa, sa-si ia vorbele inapoi.