Isn't it just great being a teacher

Well, except for all those weird and annoying moments when students don't learn or they just chat. Those moments that just come one after another from September until June, and then in June they realise the teacher is not so bad, that she was right to ask them to learn the vocabulary and the lessons so that they can feel they are making a progress.

 

It is in June only that you hear a student say "Miss, you are a great teacher", and you are so moved that you can't say anything but "thank you" and smile, or when you have the back turned to the board and they come and write little sweet love messages in their lovely (but still) bizarre English "You are the best teacher of english, we learned a lot with you, thanks you, cheers". I have taught them to use Cheers at the end of a letter or email to a friend, and now they use it everywhere.

 

This morning I got another 2 messages from them, asking me how I was and what I was going to do today, it meant the world to me, while I was struggling to install I don't know what shitty CD on my computer which just wouldn't let me. I had to spend almost half an hour looking for some film on youtube about Alaska, which I found in the end, and it was not that bad either, they loved it and they asked me to go on a trip with them to Alaska next year.

 

Half of them are asking me to join the European section (5 hours of English every week, instead of 3, and it's got a nice reputation too), I hope it is because they have heard that I was going to teach this section next year. I had to say "no" because there are only 32 places and no one is planning on leaving it next year.

 

Anyways, for sweet instants like these I would be a teacher for the rest of my life and the next ones, should I be able to choose. I quickly forgot all the bad moments with them, and only remember the good ones, when they are just the greatest little people one could hope to be next to. I love them to bits.

A very good bad trip

Since we've had our kids and lost our social life, well not completely but enough to know almost everything about TV and series and even ancient China and Egypt and the birth of science and the likes, since that moment we sort of became alive extensions of our sofa. Mostly me, my better half usually gets stuck in front of the computer on a very cozy chair, playing I don't know what.

 

So, not to get lost in useless yet sad details, we pretend we're alive when we comment on movies or series. We have a strong penchant for The big bang theory and 30 Rock, although the latter doesn't always keep me awake until the end.

 

Tonight though it was a liiiitle different, we watched A very bad trip. With the usual apprehension of the American made film about lots of sex, drugs and alcohol, when they try to take it lightly and make fun of it but pretending not to, or the other way round, I'm not quite sure.

 

Instead we got this little piece of, well, I don't know how to call it, this piece that keeps me awake way past my bedtime, wanting to say how great it was. How many things can one say or do about a bachelor's party? I think they did not even stopped to analyze the question but went ahead and sketched what seems like 4 male stereotypes and they sent them over to Vegas. And the next day they woke up, so did the tiger in their bathroom and the little baby in the cupboard. They know how to take care of a baby for "it's not the first time" one of them found such a thing, and the tiger can just wait there. The thing is they lost the bridesgroom, Doug but they finally find a black Doug, for whon they pay a nice ransom to a Chinese guy, with "little Chinese balls". In an almost Shakespearean way, of course. The mistaken identities that is.

 

Something makes this bunch of not-so-original stereotypes very sweet and you can't even get yourelf to take the regular pee-break. You can't wait to see what they had been going through, you sneak short peaks as they go back to the hospital, to the wedding chapel, where Stu married a stripper, whose baby was in their hotelroom cupboard. And all this is very funny. And sweet. And you hope they win a lot of money in a casino to pay for the luxury suite, and the ruined car, and you wish Stu sayed married to the nice stripper and that white Doug gets back on time to go to his own wedding.

 

All is well that ends well, you know that things are going to end up just well, but you don't even have to willingly suspend your disbelief until it every cell in your brain hurts. You can just let them all relax and laugh your guts out, then remember funny scenes and talk about them over breakfast. The stereotypes in comedies have just reached new dimensions. It's more like a play, or, even better, a scene taking place in your neighbours' home. Loved it.

Bucataria franceza

Cum se schimba o bucatarie in Romania (sau cel putin cum as face eu personalmente): il prind pe nea Doru cand vine de la lucru, ii zic ca vreau sa schimb mobilele din bucatarie ca-s vechi si nu mai tin usile de cat se balangane Philippe pe ele, nea Doru imi zice ca se face, vine, masoara, imi da o data aproximativa de executie, executa, am mobila noua in bucatarie, platesc cu arginti sunatori, hai mersi si dau si o bere. Doua. Poate chiar trei. Timp scurs de la inceputul discutiei pana la a treia bere: cam o luna. Cost: mobilele si fo 300 de euro, ca ne cunoastem.

Cum se procedeaza in Franta:

- se cauta cataloage de bucatarie de la toate firmele care fac bucatarii, se uita in ele, nu se intelege nimic, ca mai toate au bucatarii cat salonul nostru, or bucataria noastra ii lunga si ingusta

- se injura

- se duce pe site-ul de la Ikea, acolo iti propun pe cineva care sa te observe si tu sa faci totul, la sfarsit ai de platit 500 de euro pe zi observatorul

- se inghite in sec, se discuta cu hazbandul

- se calculeaza bugetul, mare parte din el cica o sa se duca pe butoanele de la sertare, ca-s cele mai cu dichis. Bref.

- se pune la punct o strategie gen: suni la o firma, iei randevu cu un consilier maestru in bucatarii, discuti, iti da randevu cu un maestru in masurat exact o bucatarie, vine, masoara, iti ia 500 de euro si mai departe nush exact cum se procedeaza, dar banuiesc ca in felul cel mai scump cu putinta: nici o bucatarie din catalogul lor nu se potriveste cu a noastra, deci tre' sa o faca pe masura, deci o sa fie ca cum ar fi in aur masiv cu incrustatii de platina, de banii respectivi as putea sa mobilez 3 apartamente in Timisoara.

- se rediscuta cu hazbandu', ca daca l-am aduce pe nea Doru aici, face el tot. Nu, ca nu avem asigurare, ca daca se strica fo teava si inundam blocul nu ne ramburseaza nimeni deoarece nu am folosit maestrii bucatarari autohtoni cu autorizatie de la stat

- se asteapta, se mai uita din cand in cand prin cataloagele astora, de fapt nici nu imi plac chiar asa mobilele lor

- se mai discuta cu hazbandul una alta, dar tre' neaparat sa nu fim acasa o saptamana pana lucreaza astia de la 9 la 5, ca ce curu meu fac cu juniorii fara bucatarie si cu lucratorii acasa

- avem doar 3 saptamani vara asta cand nu suntem acasa, si ne apropiem vertiginos de inceputul primei

- se anchieteaza vag la gandul ca mai stam un an cu usile alea de abia se tin in balamale

- se impaca cu gandul

- se asteapta vara viitoare, sau poate aialalta, in functie de buget

Timp scurs: indefinibil. Cost: de la zero la 10000 euro

Problema rezolvata.

Ca-i Canada, ca-i Alaska

Azi am facut o chestie despre Alaska cu astia de a patra: le-am aratat niste poze si le-am zis ca reprezinta o agentie de turism specializata in Alaska si ca jobul lor e sa prezinte statul asta ca pe cea mai superdupercool destinatie de vacanta. M-am saturat de New York si Central Park ca si cacaturi de vazut in State, am zis sa o dau mai in nord, si sa vada si un film despre Amish (care apropos am aflat ca se pronunta cu /a/ si nu /ei/ cum ziceam eu, na, si profii mai traiesc cat invata) si o lectura despre Spirit Week si inca una despre Yosemite si Grand Canyon.

Bref, sa nu sarim prea departe de elanii nostri, cum ziceam era intr-o poza o harta cu Alsaka, langa Canada, cum e ea de obicei, inconjurata de ce-i ea inconjurata tot de obicei, si numa' sare unul dintr-un grup cand sa prezinte unde e asezata Alaska respectiva si zice ca-i in Canada. Ii zic sa se mai uite o data, se mai uita o data si tot in Canada zice ca e. Si balena din poza aialalta ii crap rosu cu ochi bulbucati.

Am trecut printe randuri mai departe, si il auzeam cum explica celorlalti din grup ca nu poate fi in America, dat fiind faptul ca-i "tout à fait à côté du Canada, regardez quoi".

Bref, le-am urat un weekend fain si sa ne vedem cu bine luni, pentru un alt curs de engleza.

Creieri pe bigudiuri

Zilele astea junioru' mic ii super agitat, weekendul trecut i-am alsat cu bunicii si i-au dus la parc pe o ploaie marunta, si asta micu' era in sandale, de unde acu are muci cat China, nu manca mai nimic, doarme ca un iepure. 

Printre aventurile perioadei "asta micu are muci" se numara si: cand vin acasa si tre' sa lucrez si contez pe siesta lui ca sa  fac, nu doarme, sau se trezeste dupa o ora si face prostii. Printre prostiile executate cu mare grija, exact in alea 2 minute cand nu ma uit la el: o varsat o sticla intreaga de lichid din ala alcoolizat de spalat pe maini in pat la noi, in geanta mea, pe langa comp (daca era pe comp, ii mancam degetelele lui alea mici care se baga peste tot), pe pat, pe el, si mai ales pe maini pe care dupa aia le baga in gura. 

Alta: ieri ma pregateam sa fac curat si pana m-am dus pana in buca sa ceva, mi-o varsat galeata cu apa de spalat pe jos (in cada), dupa ce o gustat-o, bineinteles. 

Alta: se urca pe chiuveta de la baie si ia tuburile de pasta de dinti si le varsa in chiuveta (nu-s sigura cata pasta de dinti o mancat asa, 2 tuburi o varsat pana acum, dupa ce gusta din ea, normal). 

Sambata dimineata Vic se jucat cu trenul in camera, junioru' s-o dus la el si cand m-am dus sa vad ce fac, era in curu gol pe covor, isi desfacuse body-ul si daduse jos scutecul. Cand crede el ca este prea mult pipi, si-l da jos. Si cand face caca daca nu-l schimb imediat si-l da jos, ultima data nici nu era mizerie pe jos, nu stiu cum o facut sa nu intinda tot produsul pe covoare. 

Plus ca vrea sa manance singur, care nu-i asa de grav, dar din 5 linguri una-i in gura, doua pe jos si doua pe mine, sau pe el. 

Seara ii punem in pat pe la 8 jumate, aseara Lili facea ture de la el din camera la Vic si in salon pana pe la 9 jumate. Cred ca l-am pus inapoi in pat de fo' dooj de ori si nix, pana cand cred ca literalmente nu o mai putut sa se dea jos din pat de oboseala, ca atunci cand face turele de seara, le face alergand, normal. I-am explicat lui Vic ca se duce la el ca vrea sa doarma in camera cu el ca il iubeste, si acu nu-l mai loveste cand i se urca in pat, ba chiar ii place, si povesteste cu el.

Cu lovitul a mai incetat, desi zgarie si ciupeste destul de des. Am vazut ca daca ma fac trista-trista cand loveste si il pup, ii pare rau si o face mai rar decat daca ma enervez si il duc in camera sau ceva. Ii foarte iubaret, cand il cert vine sa ma pupe si sa il iau in brate, si ma pupa si dupa aia ma trage de par. 

Ieri nu am avut energie sa ma duc la parc, m-am saturat si de dusul la parcul asta, ca-s numai doua langa noi, trei, da al treilea ii cam departe, si intr-unul este un robinet cu apa si eu ce fac cand ma duc la parc, stau si pazesc robinetul, ca daca nu Lili nu pleaca de acolo. Voilà, dupa un ceas de stat pe gard langa robinet, a doua zi nu mai am chef. Parcul al doilea are niste hinte intr-o parte si data trecuta l-am scapat pe juniorul mic acolo si normal ca l-a lovit o fetita cu hinta (nu a vrut, da' atat de repede o fost sa se bage sub hinta, ca nu am apucat sa il prind). Astia de au facut parcul sunt destepti dom'ne, ca hintele au o margine de cauciuc destul de groasa si moale, nu isi inghite dintii daca da cu gura de ele. Parcul al treilea nu are loc de joaca, cand ma duc acolo numai fug dupa Philippe, ca se baga peste tot, numai pe cararea oabla nu sta, si dupa cateva zile de parc al treilea ma simt cam epuizata. Hazbandul nu intelege de ce in weekend cand aud de iesit la parc prefer sa stau pe canapea sa ma uit la teleshopping gen. 

Mnoa, asa am capatat niste creieri creti, creti, creti de la astia doi:

Iubire mare cu Isabelle in fata la Pompidou:

Elevii la sfarsit de an scolar

...devin o specie aparte, de nerecunoscut fata de ce stiam pe vremea cand mai puteam sa le dau note. Pentru astia mari notele s-au oprit la inceputul saptamanii trecute, deci ma gandeam (cu extrem de mare naivitate) ca o data ce nu mai este presiunea notelor o sa fie mai ca lumea, relaxati, sa se implice mai mult gen. Vax albina. Le-am zis ca facem ceva activitati de "listening" tip bac si analiza de documente iconografice, si am inceput cu "listening", nu foarte greu dar na, fara fisa, acultau de 3 ori, ascultarea de la mijloc intrerupta ca sa poata lua note. Mda. Nimeni nu a facut nimic, nici macar caietele nu le deshisesera, stateau cu capul pe banca sau povesteau, cam in lehamite si povestile alea. Fo doi, obisnuitii, faceau pe nebunii, i-am scos afara, si am reusit sa fac fo 5 sa lucreze, aia care lucreaza de obicei. Pe la sfarsitul cursului am inceput sa ma anchietez grav, ce mama ma-sii fac cu ei inca 2 saptamani, aka 6 ore?!? Hai ca ultima facem un cantec, dar nu pot sa ma uit cu ei la filme 2 saptamani! Plus ca nu inteleg nimic daca nu pun subtitluri in franceza, care chiar mi se pare exagerat de bataie de joc sa o fac, chiar daca pe ei nu-i intereseaza. 

In rest astia mai micii de a patra (a saptea deci in sistem normal) is din ce in ce mai simpatici, in afara de lunea dupa ce mananca, cand sunt din ce in ce mai insuportabili. Marti verificam lectia si nimeni nu invatase nimic. Le-am zis alora pe care ii solicitasem sa imi prezinte motive pentru non-invatare, fara nici un scrupul, desi de obicei nu intru in detalii personale cu ei, dar deja incep sa intreaca masura. Timp de 10 minute i-am facut sa imi vina cu scuze, ca ce-au facut aseara alea alea, in fraze din ce in ce mai lungi, repetate de mai toti din clasa. Pana la sfarsit scuzele erau mai lungi decat lectia, majoritatea elevilor au luat cuvantul si si-au antrenat memoria repatand ce ziceau vinovatii, deci ma declar multumita. Maine verific sa vad daca au tinut minte scuzele de marti. 

Pana mai-nainte am corectat ultimul proiect de secventa din an (un ordin de misiune pentru un agent secret profesionist) si m-am cam speriat, ca aia de faceau peste 15 de obicei abia au scos un amarat de 7, ca nu invata vocabularul, nici structurile si scriu niste imbecilitati de nici cu cea ma mare ambitie din lume nu pot intelege ce vor sa zica. Pana la urma am avut si 3 cu note super bune, 19 si 20, m-am mai linistit. Nu stiu de ce celorlalti le e asa de greu sa faca asa ca astia trei, ca nici astea nu-s cine stie ce chestii super nemaiintalnite sau ceva, dar respecta instructiunile, vocabularul e corect, structurile la fel, frazele is complexe (ca am introdus "which", "where", "when" si d-alde restul). Unii se aventureaza sa inventeze chestii complicate, pe care nu pot sa le scrie corect ca nu au vocabular, altii insira cuvinte acolo, ca sa fie, fac exact pe dos de cum le-am zis sa faca. In loc sa reutilizeze un maximum de informatii din cursuri, inventeaza chestii de ma fac sa corectez cate 15 minute la 100 de cuvinte, atat de greu pricep ce vor sa zica. Exemple de productii "normale" gasiti pe blogul lor in Final Projects

A, vineri am fost la muzeu, o expo Keith Haring, cu viitorii de a treia euro, mi-a placut super mult sa fiu acompaniatoare de grup, na, importanta mare, sa treaca strada pe verde, sa intre si sa iasa toti din tren, sa adunce gunoaiele dupa picnic, sa taca din gura in muzeu, sa povestim alea alea pe strada si in parc, misto. Deja ma cunosc de la faza cu meciul de badminton, deci nu a fost asa naspa per global, dimpotriva. Daca nu ploua, maine iar fac o partida, ca mi s-au dezmortit bucile intre timp.

Si in 3 saptamani incepe vacanta!!

Faptele bune si pedepsirea lor

Am vrut io draga doamne sa ma apropii mai altfel de copchii pe care ii chinui sa pronunte "th" cu limba intre dinti si alte torturi asemenea, si mi-am zis, vai mie, sa joc badminton cu ei in curtea scolii. 

Jucai ce jucai, unii is buni de tot, ca merg la club si alea alea, plus ca am capatat febra musculara, ma dor bucile si am si basici pe dejtele de la picioare de la jucatul in balerini. Ca doar nu era sa imi pun adidasi sau ceva. Dupa joc toti erau fericiti si multumiti, au plecat pe la cantina sau la cursuri sau sa se ascunda in buda, eu acasa. 

Vin joi la scoala, ma ia portareasa ca na madam, respectivii copchii au continuat sa joace badminton cu ghemotoace de hartie pe care le-au lasat evident pe jos. Pe care le-au strans evident cei care fac curat, care nu au zis evident elevilor sa le stranga ei insisi si dupa aia s-au gandit ca e evident din cauza mea ca au strans ei hartiile pe care elevii mei le-au aruncat pe jos. Urc scarile, ma ia in primire agentul contabil, ca vai madam, asa ceva nu se poate, uite ce au facut elevii dupa partida de badminton. Ca-s elevii mei. Tuse de limpezit vocea si de calmat replica mai putin politicoasa care statea sa iasa printre coardele vocale. Dupa tuse ii zic ceva de genul "ca nu-i vina mea", el o tine pe a lui ca "ba da, is elevii mei". Ma rog, termin discutia in coada de peste, azi cand ies nici nu se uita la mine, nici macar cand ii strig bonjur-orvoar. Cu nenea asta am mai avut o altercatie ca a uitat sa comande o chestie de i-am cerut-o si a avut ceva dificultati cu datul de explicatii convingatoare ca de ce nu a comandat de fapt, s-a enervat singur si tot explica la cacaturi, si imi zice sa vin sa intreb data viitoare cum ii cu comanda, ca sa nu fie nici o problema. A, ca sa nu uit, aici am fost si eu porc, si i-am zis ca sigur, o sa vin sa intreb de comanda dupa ce ii dau in scris exact ce sa comande, daca asa-i procedura, si o inceput iar sa se balbaie ca procedura-n sus si in jos (nu e evident asa procedura) si s-o suparat si mai tare si se balbaia si mai cu forta. L-am lasat intr-un final in pace.

Ziceam...cu hartiile, ma duc in sala profesorilor si ma ia la un aparteu colega de istorie, ca vai, unii elevi de-ai mei au aruncat de pe geamul clasei ei (clasa in care is eu martea) lucrari de control de engleza, dupa ce au rupt coltul unde era scris numele, si ca is elevii mei, sigur. Ioi, ce m-am revoltat, ca bine ca mi-o zis, ca sa stiu la ce sa ma astept, i-am multumit ca mi-a adus la cunostinta, si intre timp ma gandeam ca giginii care fac curat bineinteles ca nu au tinut hartiile alea, ca doar normal ca recunosteam scrisul elevilor "mei" si as fi putut sa ii cert individual, nu asa in grup cum am facut azi. 

Inainte sa incep cursul al doilea, vine alta colega de istorie, ma intreaba savasava, eu ii zic savasava, si dupa aia "esti la curent de chestia cu hartiile aruncate de aici, nu?" cu privirea aia gen "am-o-misiune-importanta-de-realizat-si-o-realizez-cu-inflacarare-desi-nu-ma-priveste-in-nici-un-fel-si-chip-personal". Da cum sa nu, mersi de inca un tras de maneca, chiar imi lipsea si observatia a patra pe subiectul asta al hartiilor post-badminton si post-control, acu' mai lipseste directoare si adjuncta sa discute cu mine despre cum au aruncat elevii hartii si nimeni nu le-a zis fain frumos sa stranga hartiile de pe jos, char daca nu au fost ei aia care au aruncat. Responsabilizarea (tuturor) elevilor vizavi de (mizeria din) locul unde-s scolarizati nu se face decat daca se cunoaste autorul exact al faptelor.

Ca urmare, azi m-am trezit cu doua foi A4 lipite pe tabla, una in care le zice elevilor sa nu mai faca mizeria si alta in care cer profesorilor sa ceara elevilor sa puna scaunele pe mese la sfarsitul cursurilor. Azi a fost un talmes balmes in sala cu pricina, ca jumate le-au pus, jumate nu, ca cica aveau istorie dupa si de ce sa le puna pe mese. Bref, mesajul e cam neclar, sa le puna la sfarsitul fiecarui curs sau la sfarsitul zilei, ma rog (pun scaunele pe mese ca sa poata matura mai bine pe jos femeile de serviciu).

Na, asta e de la scoala, astept interventia directiunii cu privire la hartiile aruncate de elevii "mei" pentru care eu is de vina.

Doruri

Asa ma prinde cateodata un dor de bunica-mea, ca mai-nainte de exemplu, cand mi-am pus pijamaua pe care i-am cumparat-o cu nush ce ocazie si nu a apucat sa o poarte niciodata si am luat-o pentru mine.

Nu-i nimeni ca ea care sa se mire cu asa sinceritate la povestile mele, oricare ar fi ele, de la note, la povesti despre colegi si profesori, colegi de lucru, gagici si altele. Nimeni nu mi-a zis vreodata asa de preocupat: "pai cum numai noua ai luat la romana, nu ti-ai invatat lectia?" si nimeni nu ma asculta cu atata drag cand povesteam despre unul cu par lung si ochi negri care nici nu ma baga in seama desi ii sopteam la fiecare lucrare de control in liceu. 

Ma mai si critica, ma punea sa o vopsesc pe cap, cu culoare "naturala", pe care o amestecam cu oxidant intr-un vas de plastic si i-o intindeam pe cap cu o perie de dinti infasurata in vata, "mai ales pe langa urechi si la radacini, sa nu se vada parul alb asa de repde, da' ai grija la radacini, da un pic si pe piele pe langa urechi...aaaasa...asa-i mai bine acum". Ma lasa sa ii pensez si sprancenele, dar nu intre ele, deasupra nasului, "ca niciodata nu le-am smuls de acolo, lasa-le in pace, ca lu' mosi-tu ii place asa".

Era cred singura persoana care ma intreba ce sa imi faca de mancare si cand ii ziceam "ce vrei tu" gasea imediat ceva de facut, fara sa ma mai interogheze ca ieri am facut aia si alaltaieri aialalta, si m-am plictisit sa fac acelasi lucru, zi si tu o data ce vrei, nu ma mai lasa pe mine sa aleg.

- Cartofi cu paparada?

- Da...

- Ti-i aduc la televizor?

- Mmhi

Si tot ea imi scotea grasimea din salamul de pe vremea lui Ceausescu, bucatica cu bucatica, si imi intindeauntul din coaja in coaja, fara nici o gaura, si invelea senviciurile in servetel albastru, asa cum le avea Laura, cu o jumatate de mar lipita de servetel. Nu stiu de ce tineam sa fie exact ca ale Laurei, ca se uda mereu painea de la jumatea aia de mar, dar asa le facea, cum imi placeau cel mai mult.

Imi pare rau ca nu a avut puterea sa treaca peste boli si suparari mai cu capul sus, sa fie mai ea insasi pana mai tarziu. De iubit i-am zis mereu ca o iubesc. Sper sa o visez la noapte. Te iubesc.