Idolul perioadei de vacanta

E de fapt un titlu necorespunzator situatiei, ca idolul meu nu are idoli, deci nu cred ca m-ar baga in seama vreodata. Vine din American Gods, filmul, nu cartea. Cartea am inceput-o de vreo doua ori si nu am reusit sa ajung nici la jumate, de' acuma chiar ca o sa ajung la jumate. Asadar idolul meu, care nu s-ar uita la mine, dar exact asa as face si eu daca as fi in locul ei, e Laura. Desi la inceput nu stiam daca s-o urasc sau sa imi fie indiferenta pana mai adauga scenaristii ceva straturi la personaj. 

Si au adaugat cacalau. Mai intai si mai intai are mutra aia care cand o vezi, stii ca vede prin tine de la o posta. O gura à la Michelle Pfeiffer, cu colturile usor ridicate si un mic duckface care acompaniaza ochii intreinchisi cand zambeste ca stie tot, si ca n-are rost sa casti gura. Hobby-ul ei principal e sa se sinucida, si intre timp, observa clientii din cazinoul in care lucreaza. Atat de bine, incat jefuirea discreta a locului de munca, planificata cu amatorul ala de Shadow, nu ar fi putut sa dea gres, Dar a dat. Dar sunt sigura ca nu din cauza ei. In rest, isi contempla viata cam la persoana a treia, si stie ca la sfarsit o sa terminam cu totii putreziti si mancati de viermi, desi parintii ei o duc la biserica si se bucura de ceva ipotetica viata de dupa. Care e o poveste, concluzie la care a ajuns singura, citind Biblia. 

Dupa aia, il insala pe Shadow cat e el la inchisoare, insa sotul prietenei ei stia de la inceput ca aventura o sa dureze pana se intoarce ala acasa. Ca toate momentele din film, sunt unele atat de incarcate simbolic, incat stau gata sa explodeze, par exemple, cand isi gaseste pisica moarta. Pisica aia care are legatura cu mortii si taramul lor. Nu mai exista in viata ei. Cand viata asta fara pisica i se termina, il intalneste pe mesagerul care vrea sa ii cantareasca inima intr-o balanta in care a pus o pana. Normal ca stie cat cantareste inima ei in comparatie cu pana aia, si nici nu e gata sa se duca in intunericul vesnic din lada in care incerca ea sa isi ia viata cu ceva timp inainte. Atat de ne-gata e, incat pleaca singura de acolo, dupa ca rugamintea ei catre mesager, de a o lasa sa se intoarca inapoi, a ramas fara raspuns. Se intoarce sa isi salveze sotul de la spanzuratoarea in care il ridicasera niste creaturi supranaturale, intr-o forma de zombie, isi coase bratul rupt de bizareriile alea de creaturi, o sperie pe nevasta aluia cu care il inselase pe Shadow, sta pe buda sa scoata lichidul de imbalsamare din ea, si zambeste cu colturile gurii ridicate si cu duckface-ul ala, care nu e unul, dar asa pare. 

I se parea ca viata ei e plictisitoare, si voia sa o curme, se razgandeste cand ajunge pe celalalta lume, vine inapoi, se duce pe ea insasi sa se repare (bratul rupt cu care se plimba cam jumate de episod), si asteapta sa vada ce se intampla mai departe. Tot ce vine in calea ei, accepta, se detaseaza de evenimente, in mijlocul lor fiind, isi lasa pisica sa se uite la desene animate pana e ea la lucru, isi permite sa se razgandeasca cu privire la moarte cand nu e ceea ce ar fi vrut ea. 

Cum sa nu consideri asa o fiinta, idolul tau, macar pe timp de vacanta? Si daca nu-mi iau pisica, ma autosuspend intre cele doua lumi de pe acuma :) stau in aia care-mi place cel mai mult.