D-ale meseriei

Asta-i pe bune, serios. Un fel de moment evrika, care sper sa se inmulteasca si sa ma astfel scuteasca de mari dureri de cap intru ale scolii.

Mi-am dat seama ca aia micii is atat de mici, de cand ii pun sa faca activitati mai "serioase" o resimt ca pe o tortura. Care chestie nu o intelegeam, ca eu pe la varsta lor nu aveam probleme sa citesc si carti fara poze, lungi si nesubindrumarea vreunui adult. Ca si aia mai mari cam tot asa sunt, e alta poveste, o sa am un moment evrika si pentru ei probabil, dar acu' sa nu divaghez.

Mai, le-am cerut joi sau vineri sa deseneze un robot si sa il descrie, sa zica ce poate si ce nu poate face. Cum orice activitate cu ei dureaza 5 minute pana inteleg ce le cer, 5 minute pana se linistesc, 5 minute pana isi arunca unul altuia pixuri, gume, liniare etc, am zis ca si asta o sa dureze o eternitate, si am luat si Ibuprofenul necesar ca sa nu imi iasa creierii de durere, ca dupa orice ora cu ei.

Mai, si au facut ei desenul, si au facut si descrierea, tot elevul a avut un super robot pe pagina, cu culori, antene, butoane, maini, chiar si cozi de cal si cate 5 ochi. Super fain au vorbit despre el, atat de incantata am fost ca era sa ma calmez de tot nu alta.

"Final task"-ul e crearea unui super-erou, cu haine cu tot, cu descriere si ce super puteri mai cred ei ca e necesar sa ii adauge. Le dau bonus 2 puncte daca "se risca" si adauga detalii care nu-s in curs, deja am vazut unele descrieri pe care le iubesc. Consortul zice sa le dau bomboane daca vreau sa faca ceva creativ, ca asa a invatat el la nush ce training, in caz de sedinta unde se cere creativitate si imaginatie, sa se inceapa cu o cutie de bomboane. Purced mintenas la cumparaturi.

Noa, deci, de acu', desene: pentru urmatoarea secventa, "final task"-ul o sa fie descrierea tarii ideale (cu ce fac locuitorii, reguli etc), cu un desen la purtator. Una din lectii e sa deseneze o scena dintr-o poveste (pentru care sa foloseasca present -ing ca sa o descrie). Le-am dat un text cu fo 10 gauri pe care sa le completeze ei, pentru foecare gaura cate 4 posibilitati, de exemplu: In casa este o printesa/vrajitoare/zana/regina care sta/canta/danseaza/vorbeste cu pasarile. Asa intra si vocabular si structuri si desen.

Daca la anul nu ma trimit tot in "collège" ma spanzur.

Eu vs tentatie nu castig niciodata

...desi mi-am zis de nu stiu cate ori, mai fata, mai lasa naibii papucii, puloverele, camasile, fustele, rochiile alea, ca deja ai cel putin una ca oricare din alea la care te uiti...eu, nimic.

Ma dau pe net, vad nu stiu ce papuci, care in perioada de non reduceri erau de 3 ori mai scumpi, imi fac repede calculul, acum is mai ieftini, ii iau.

Ma duc in magazin, "2 minute", sa vad "ce mai este", beeei, o bluza asa si pe dincolo, acu e 9 euro, inainte era 27, cum naiba s-o las, o iau, un pulover nu stiu cum, mai ieftin, il iau, o pereche de pantaloni negri gen, mai ieftini "inainte", ii iau.

Si cica marchetingul nu merge, ba merge, numa' tre' sa fiu pe faza. Nu inteleg care mecanism din partea corpului de deasupra gatului se pune in miscare cand vede preturile de acum si pe alea dinainte, de comanda picioarelor sa intre direct in magazin si portofelului sa se goleasca semnificativ in procesul de achizitie a tot felul de cacaturi. De fapt nu-s chiar cacaturi, ca le port cu placere, dar nu ca as fi avut nevoie de ele.

Daca mai zic ca ma bantuie si asa o chestie psihologica sa ma imbrac cu ceva nou in fiecare saptamana, poate imi iasa vorbe ca exagerez, asa ca mai bine tac. Marchetingu' ma-sii.

Ultra nec plus

Declaratie de tip sondajistic: ce-i mai mumos si mai mumos

Unu: o haina de fas cu imprimeuri tip jaguar (sau ghepard, nu prea mai stiu la feline salbatice) si cusaturi tip valuri-valuri
Doi: un inel de plastic tip fundita, cu imprimeuri de acelasi tip jaguarian
Trei: niste unghii de plastic tip varfuri albe din care alea de la inelare cu pictura tip felina salbatica
Patru: un tricou negru cu o cruce tip imprimeu ghepardistic
Patru: toate le un loc pe una bucata fiinta de tip feminin
Cinci: patru, care dadea din coate sa se urce in autobuz in fata mea, desi eu am fost prima care i-am dat gingas un cot ca sa ma bag in fata ei, tip ca sa stau in cur pe scaun si sa vad
patru care se interesa indeaproape si cu atentie despre statusurile de pe facebook in timp ce ma prefaceam ca ma uit pe geam.

PS: da, am vazut ca patru e de doua ori, am o slabiciune pentru patru.
PPS: chiar de mai multe ori e patru, e maaare slabiciunea.

Non evenimente {[pseudo(sfaturi)]parintesti}

Nu stiu cum poate trai cineva fara o cana mare de lapte fierbinte, indulcit cu miere (sa-ti tiuie urechile de dulceata nu alta) seara, pe cand isi intretine intelectul treaz timp de 2 pagini din "Consciousness Explained" de Daniel Dennett. Dupa 2 pagini, intelectul se topeste pe masura ce vezi cu ochii, in ritmul somniferului care se indreapta catre adancuri, indrumat de mierea laptelui.

Cum se imbulzesc toatea astea catre pantece la ore dulci, dupa ce urechile si-au luat portia de decibeli regulamentara, pe motiv ca "vreau aspiratorul mare, ii dau lu' fraimiu in cap cu el, il mai pocnesc si cu palma, ca nu se stie niciodata, il mai si calaresc, in caz ca - apropos, aspiratorul de jucarie e defect, il dau inapoi la saitu' de pe care l-am cumparat, deci descoperirea lumii inconjuratoare prin diverse activitati se va desfasura pana in 31 ianuarie in ritm de tub si furtun de aspirator trantit de toti peretii, nu ca pe ala mic l-ar fi scutit de bubuieli din astea, nu stiu de ce inca mai cred ca unu' mic e mai bland cu urechile si nervii, dar cum speranta moare ultima, asta e".

Paranteza: mai voiam sa zic ca unul din elevii de a treia budeaza, cf verbului "bouder", conjugat la persoana a treia singular masculin in romaneste. Budeaza pentru ca i-am dat un 16/20 si ca era cea mai mica nota din clasa la nush care activitate. Drept care luni nu a facut nimic, si i-am scris o observatie in carnet, ca nu face activitatile cerute. Azi vine la mine, tot budand, si imi zice ca am un mesaj in carnet. Tatal imi explica (tre' sa scriu in franceza, ca sa nu i se piarda din deliciu): "Madame, après des discussions avec mon fils, les raisons qui l'ont poussées à ne pas faire le travail sont restées nébuleuses". A trebuit sa-mi musc limba de cate ori ma uitam la el, ca sa nu rad ca prostu'.

Un altu' de a treia mi-a furat de pe masa pixul patru culori de la Auchan, de 1 euro 28 de centi. Tocmai terminasem ceva de scris cand au venit in clasa, si cand sa il iau sa corectez ceva, disparuse. M-am suparat si mi-a trecut de-abia acu', cu laptele asta. Inchis paranteza.

In rest ce ziceam de non evenimente, a, da, ca sa scap totusi cu numarul minim de neuroni la inventar in urma si pe parcursul minunatei aventuri in patru dintre care doi ex-locatari ai pantecului subsemnatei, declar tot ce poate reduce acest numar drept "non eveniment": vrea sa manance cu Tedi mare, Tedi mic, cartea, aspiratorul etc la masa: non eveniment. Urla si se da cu curul pe jos ca se enerveaza din motive paranaturale: non eveniment. Ma duc cu el la ludoteca, sa se joace cu copiii si sa socializeze, el plimba un aspirator timp de un ceas jumate: non eveniment. Cand sa plecam fug dupa el peste tot si il imbrac din pozitia calare (pe el, pe jos): non eveniment. Ii obsedat de aspiratoare: non eveniment.

Lapte fierbinte cu miere seara: eveniment.

De ce mor jurnalistii

Degeaba.

Vuieste o tara intreaga ca au plecat nush cati jurnalisti cu camere si mai stiu eu ce le trebe lor ca sa faca reportaje. In Siria. Le-a zis lor una sa stea departe de zona X, si mai ales sa nu se duca dupa ora 15, ca dau aia cu bombe. Na, si jurnalistii, ca adevarati posesori de liber arbitru si constiinta civica, au plecat in zona X, unde i-a prins pe toti ora 15h28, ora la care au inceput sa cada bombele, timp in care meseriasii se preumblau pe acoperisuri de cladiri semidistruse, ca sa filmeze niste incaierari intre 2 cartiere, care unul zicea ca Mohamed culoarea lui preferata ii rosu, si aialalti, ca ii albastru (sau invers, ma rog). Foarte interesant, au luat interviuri de la unii care vindeau periute de dinti si alte helokitiuri intr-o ghereta, care ziceau ca s-au obisnuit, ca bombele cam cad prin aceleasi locuri, ghereta lor e la adapost. Inca un interviu de la o tanti care vindea papuci, care, culmea, zicea ca viata merge inainte si le zambea printre cei 2 dinti pe care ii mai avea in coltul stanga sus al gurii.

Si cu aceasta bogatie de informatii, plus niste imagini fascinante de blocuri de 2 etaje cu acoperisurile taiate de bombe, si niste zevzeci ca ei care fugeau de colo-n-colo, reportajul s-a terminat scurt, i-a cazut unui reporter o bomba-n cap. Surprinzator. A, mai erau si ceva copaci (cam cheliosi, si doua trei masini).

Pentru informarea cetateanului si libertatea de nush ce, d-aia cica s-au prezentat ei eroic unde cadeau bombele cate 3 pe metru patrat pe minut. Cetateanul care inca nu a auzit de youtube, pe unde apar cel putin zilnic "reportaje" filmate la fata locului (neprofesionist, da plm, cata finete iti trebe sa filmezi niste turbati care se omoara zi si noapte). Povestea cu cartierele e cunoscuta, cu motivele tembele de omoriri si bombardari angro la fel, ce altceva te mai poate scurma in cur sa filmezi "la fata locului"?!

Ce aduce in plus ca vezi in detaliu cat de idioata e specia asta umana? Un cadavru invelit in albastru-alb-rosu care a ajuns cu bine la Orly parca. Sustinatorii lui Mohamed-fan-de-culoarea-rosu au ramas la locul faptei, in stare tot de cadavru, dar neplimbat cu avionul.

Eu nu mai vreau stiri. Mi-e scarba de stiri.

Economie inginereasca

Eu catre consort: Ai adus servetelele de cur de la buna-sa sau le-ai uitat acolo?
El: Nu.

Viata cu copii

In primul rand, eu cred ca aia de zic gales si cu suavitate ca ciocoflenderii de copii sunt mirifici, si ca-s vai ce draguti de nu mai pot, si nu se opresc o clipa din turuit despre boli, culori de rahat, ce mananca, cand si cum, au ceva serios dereglat in zona rezonului.

Viata cu copii e ca viata cu o alta persona, numai ca pe astia micii ai ocazia sa ii vezi tot timpul, in alea bune si rele, si sa iti dai cu palma peste cap ca de unde naiba a mai scos-o si pe aia, ca eu niciodata nu i-am zis/facut/aratat asa ceva etc. Cel mai greu de acceptat pentru mine e ca te gandesti ca te-ai apucat de compus simfonia vietii tale, si pe parcurs iti dai seama ca de fapt iasa niste scartaieli stangace, care se autoinmultesc foarte bine si fara interventia ta, ca rezultatul final sa nu aiba nimic de-a face cu opera de arta aia de-o aveai in cap la inceput.

In primul rand, primele masuri se pravalesc in ritmul fricii: cand ii bolnav, cand nu mananca, cand mananca prea mult, cand plange, nu mai stiu cine zicea ca a avea copii e ca si cand ti-ai purta matele pe dinafara (it's like wearing your guts inside out). Privelistea e ciudata la inceput, te obisnuiesti repede cu ea, dar lumea din jurul tau se schimba radical. Mergi mereu cu teama de a nu te imbranci unul sau altul, cand te imbranceste faci ca toti dracii, le studiezi de fiecare data pe toate partile, dormi cu grija, mananci cu grija, iesi in oras cu grija, totul cu grija.

In al doilea rand, rar am intalnit persoane de care sa fiu asa de apropiata si totusi atat de diferita, tocmai din cauza apropierii. Greu imi mai aduc aminte de pe cand eram insarcinata (oricum nu mi-a placut sa fiu insarcinata, mai ales cu toate problemele pe care le-am avut, dar chiar si fara probleme, nu gasesc ca o balena in tutu roz e gratioasa, deci), nasterea a fost ceva mai special, dar tot la fel de special a fost si momentul cand l-am vazut prima data pe consort, cand l-am cerut in casatorie, cand am ajuns in China si altele. Astia micii sunt asadar posesorii genelor mele, dar chestia e atat de abstracta pentru mine si atat de invizibila practic, incat las instinctele sa isi faca treaba, si si-o fac destul de bine.

In al treilea rand, ma asteptam ca progeniturile mele sa nu fie nicidecum ca aia de se dau cu curul de pamant prin magazine, de urla oricand is oriunde, de nu scapi de gura lor pana nu le iei bomboane, imi ziceam ca eu o sa ii educ diferit, ca eu o sa fac aia si aia. Cacat. Cu Victor ma duc sa cumpar maxim o chestie din magazin, am o ruta alternativa ca sa evit raftul cu bomboane, aia de la ludoteca imi arunca privirea specifica talamb-milos-intelegatoare cand il vad pe asta ca urla ca din gura de sarpe si se tavaleste pe jos ca nu vrea sa plece, nu vrea sa isi puna haina, papucii, caciula, si altele. Mi-am calcat mai toate principiile (sa nu negociez, sa am reguli, sa rahati colorati cu buline): cand urla azi ca voia aspiratorul, l-am luat de mana si i-am dat o bomboana ca sa taca, cand nu a vrut sa manance supa inainte de ciocolata, i-am dat o bucata de ciocolata, si nu mai zic de altele, ca ma ingrozesc.

In al patrulea rand, ce cronofage is creaturile astea. Eu sunt cronofaga de felul meu, pana ma apuc sa fac o chestie ma lalai, pe principiul ca poate nu mai tre' facuta, d'apai cu astia doi, nu mai apuc sa fac mai nimic. Am impartit sarcinile menajere in sensul ca daca nu le face consortul, raman nefacute. Ma mai apuca din cand in cand o nebunie de fac curat peste tot (am curatat interiorul sertarului unde se pune detergentul in masina de spalat, dedesubtul mesei din bucatarie, marginile de deasupra ale usilor etc), da-i rara. Oricum, curatenia dureaza de cand o fac pana se infiinteaza juniorii prin casa cu tot felul d-ale gurii, adica fix cam 5 minute. Ca si regula sa nu manance decat in timpul meselor mi-am incalcat-o, de dragul timpanelor (mele). Da' Victor mananca multe fructe, deci nu-i chiar asa de rau. Deci tot timpul dupa curul lor.

In ultimul rand, is draguti, n-am ce zice, da' cum naiba pot sa faca atatea prostii, nu mi-am putut imagina vreodata ca e CHIAR asa. Asta micu baga TOT ce gaseste in gura, ca-i mic, ca-i mare, il indeasa cu amandoua mainile, pana vomita. Azi a bagat un surub si o saiba de lemn in gura (mari), dupa aia un capac cat juma' de palma, linge rotile de la carut, masa, canapeaua, geamul de la balcon, cam tot. Tre' sa stau cu ochii pe el mai rau ca pe laptele de pe foc. Victor nu se stie juca singur. Tre' mereu "mamadada" aia, "mamadada" aialalta, te pune sa te joci si el sa uita la tine. I-am facut un cort, cu un cearceaf peste masa din salon, acu imi da mie cearceaful si ma pune sa fac cort si sa ma bag in el. El sta pe canapea si se uita. Are niste cuburi de cauciuc, ma pune sa ii fac turnuri, el sta si se uita. Cu mingea pe mine ma pune sa ma joc, dar prostiile le face singur, ca un om mare.

Nush ce-o sa zica mai incolo daca o citi ce-am scris aici, dar Victor mama, cand iti spun de o mie de ori NU INCHIDE USA CAND PHILIPPE E PE JOS, si tu o inchizi a o mie una oara si ii prinzi degetele sub ea a nu stiu cata oara, si urla asta un sfert de ceas (sper ca nu o sa ii cada si o a doua unghie), no zau, ce-ai fi vrut sa scriu altceva?! Te iubesc, dar zau ca-s intr-un echilibru foaaarte fragil in momente ca astea...

D-ale scolii

Ma gandesc sa ma zic una alta despre ce fac eu cu astia marii si micii de la scoala, ca de mult nu am mai dat raportul in public.

Cu non francofonii non anglofonii am avut o faza draguta: voiam sa spuna ca Tom nu poarta palarie, si nu reuseau sa zica "hat", asa ca le-am facut un semn cu mainile deasupra capului, la care unul din romani raspunde suav si inocent "caaasaaa". No bine, nu poarta casa in cap, uita-te in caiet la vocabular samd.

Cu aia micii am facut o autoevaluari, pe competente: sunt capabili sa caracterizeze fizic o persoana (da, nu, in curs de aprofundare), si a mers destul de bine, desi cam jumate din clasa au zis 'in curs de aprofundare' si facem descrieri de cam o luna, in ritm de patru cursuri pe saptamana. Le-am mai facut si un punct de metodologie pentru strategii de lectura (sa se concentreze asupra cuvintelor cheie, asupra cuvintelor transparente si dupa aia sa isi ordoneze ideile ca sa prezinte documentul la oral), a mers destul de bine, desi tre' sa verific ca le-au invatat si ca recontextualizeaza cum trebuie la urmatoarea lectura.

O activitate pe care am vrut-o mai decontractanta cu aia marii, a fost un concurs de gasit si corectat greseli, le-am dat 9 fraze, cate trei grupate pe dificultate, au fost cam multe, asa ca pe la sfarsit a fost un haos cam mare, toti urlau cate puncte au pariat, si ca is cei mai tari, au cam trisat, da' am avut grija sa le recopieze in intregime, si le-am dat si bomboane castigatorilor, cate doua, la restul cate una, ca cica le-a placut. O sa remediez lungimea activitatii, dar cum a mers bine, o sa o fac si cu restul.

Am inteles in sfarsit cum trebuie lucrat cu ei, ca sa fie capabili sa realizeze activitatea finala, conform metodologiei in vigoare (ii zice "final task"). Daca e la oral, trebuie sa ii antrenez inainte, sa faca aceeasi chestie, dar in mai mic, ca sa capete incredere, daca e la scris, trebuie antrenati la fel, dar in scris. Taskul asta final e o recapitulare a competentelor pentru care i-am antrenat, si a cunostintelor dobandite pe parcurs (vocabular, structuri gramaticale etc).

Nu mai lucrez decat in competente si cunostinte, si ma gandesc inainte cum si cat sa fac cu ei ca sa fie capabili sa le puna cap la cap si sa iasa ceva cumsecade. Mai adaug si umpicut de extralingvistic, adica toate taskurile tre' sa fie apropiate de situatii reale, cu care se pot intalni in viata de zi cu zi (sa lase un mesaj oral la telefon, sa prezinte un prieten intr-un fel convingator ca sa intre intr-un club exclusivist - un fel de referinte-, sa prezinte un alt prieten unui editor de revista de aventuri ca sa scrie un articol despre el etc).

La punctul cultural, cu aia de a patra am facut exploratori (Armstrong, Sally Ride), cu aia micii, scolile in Anglia si cu aia de a treia ceva anunturi de joburi pe un site amazingjobs.com de prin State, unde erau tot felul de extravagante, gen "luxury bed tester", "professional traveller" si "ice cream taster".

Nu imi place ca inca pronunta "à la française" cam tot timpul, asa ca o sa fac un test de oral, o sa le dau 10 cuvinte pe o lista, sa le pronunte, un punct pe cuvant, o nota din zece. Doar cuvinte pe care le-am repetat si rasrepetat, ca sa nu ii pun in dificultate, ci sa verific ca sunt capabili sa le pronunte cum trebe, dupa nush cate repetari in toate cursurile.

Cam asta e ce fac cu ei, sper ca le place si ca invata ceva, pe la sfarsitul trimestrului o sa le cer sa faca o evaluare anonima a cursurilor, sa vad ce si cu, ca am totusi impresia ca le cer cam multe pentru nivelul lor. Eu inca ma mai bazez pe faptul ca intr-a noua (a treia in Franta) faceam 'The Catcher in the Rye', si nu am facut niciodata pana la faculta activitati de 'listening' si totusi intelg ce vorbesc englezii, si majoritatea colegilor mei la fel.

Accept critici (si mai ales incurajari) cu mare drag:)

Razboaiele si Big Bang-ul

Iesii mai nu demult inca un serial. Nu credeam ca o sa fiu eu aia care critica serialele de la televizor, da' uite ca se intampla si asta.

Terra Nova ii zice, si are si Spielberg parca ceva de-a face cu el. Pamanatul e pe marginea colapsului total, motive: razboaiele, ca nu avem grija de natura si mai stiu eu ce instincte micute si cacacioase posedam noi, inteligentsia universului.

Si unii ajung cu 85 de milioane de ani in urma, printr-o gaura temporala (la teleu apare verde cu unde), pe aceeasi planeta (sau alta, n-am prea inteles bine). Care era primul motiv al colapsului dragii planete albastre? Razboaiele. Ce fac astia care au ajuns in mirificul tzarc Terra Nova? Se razboiesc. Ca fiul sefului fantasticei colonii a facut nush ce, ca taxu e a dracu' de fapt, si nu tre' sa se afle, da' unii au aflat si acu' vor sa ii omoare pe aia condusi de seful ala cu barba alba si par carunt. Parca ii Lost la scara mai mare, cu dinozauri pe post de urs alb in jungla (apropo, ce naiba facea ursul ala alb in jungla pana la urma?!?)

QED.

Ma mai uit la The Big Bang Theory, astuia nu am (inca) nimic sa ii reprosez. Citat (aproximativ) din cel mai recent episod, vorbe emise de preafantastica Bernadette catre Howard, care el vrea copii, ca sa le faca un show de magie, si ea nu: "I don't want children...if you want to take cereals from behind their ears, that's OK, you stay home with them...anyway, I make more money than you. I would like to go to work, talk to people my own age and enjoy my life".

Dublu QED

Cautandu-l/i pe pantof/i

Am eu asa o mica chestie in legatura cu papucii, se apropie iiiiiiiiincetisor de obsesie, fara a depasi limita (in anumite momente). Cand ma duc intr-un oras nou, unii se ghideaza dupa harti, eu dupa magazine de papuci (pe langa asta unde am vazut cizmele cu bot patrat, negre, de piele, am mai trecut, ca sa ajungem la hotel o luam la stanga pana la urmatorul unde am vazut perechea aia rosie, pe care nu mi-as lua-o ca au tocul prea inalt, dar arata bine etc).

Sunt si foarte originala in gusturile mele, ca de altfel in toate aspectele care ma caracterizeaza: ma uit pe strada dupa papucii care-mi plac si cu care m-as vedea umbland, si dupa aia incep sa ii caut prin magazine si pe internet. De obicei am o idee foarte precisa despre cum sa arate (i-am vazut doar cu ochii mei pe strada) asa ca nu ma las cu una cu doua, caut pana imi ies basici pe talpi. Tot de obicei nu gasesc ce vreau in magazine, si ma multumesc cu ceva inferior, la care stramb din nas, ca is cam scumpi pentru ce mi-am imaginat eu si nici nu-s chiar asa de faini ca aia de pe strada. Ii iau, nu-s multumita, ii port, uit de nemultumire, si imediat vad in alt magazin EXACT perechea pe care mi-as fi dorit-o eu, la un pret mult mai mic decat ce am platit eu pentru aia care nu imi plac asa de mult.

Ma consolez cum pot, dupa ce mi-au evident plesnit fo doua trei vene in creier in zona "aproape-obsesie-pentru-papuci".

De exemplu acum, ca-s reducerile aici, am zis sa stau si eu in cur in pat cu compu' in brate si sa cumpar papuci. M-am uitat dupa o pereche pe care normal, am vazut-o la una in picioare nu de mult, negri, cu botul patratos si cu tocul nu prea inalt si tot patratos, cu curea peste glezna si cu calcai inchis. Merg si iarna cand nu-i prea frig, de aia am musai vrut unii ca aia. Ma dau doua zile pe site-ul cu papuci (36 de pagini): nu ca mi-ar fi parut rau de timpul pierdut, ca-i terapeutic shopping-ul asta de papuci, la un moment dat si uit ce caut, ma uit asa, ca am un creier mai special. Nu gasesc decat o pereche care se apropie de ce vreau eu, sunt aproximativ multumita, ii examinez mai in detaliu, scumpisori, culori multiple, ma mai uit o data a doua zi la ei, ma hotarasc, ii iau, chiar daca nu prea seamana (deloc) cu ce voiam la inceput. Imi aleg culoarea, marimea: nu au decat 41. Blesteme.

Trec la urmatorul site, astia nu au decat 5 pagini, cand ajung la sfarsit nici nu mai stiu cum arata aia pe care i-as fi vrut, da-i in ma-sa, iau unii cu toc de 8 jumate si bot rotund (da' NU voiam rotund), la juma de pret, de 3 ori mai ieftini decat aia marimea 41 si care tot nu imi placeau;

Acu' astept sa soseasca acasa, sa ii port o saptamana si dupa aia sa vad in f-un magazin chinezesc o pereche de din aia de care voiam eu, cu 15 euro.

Astia-s cei pe care tocmai i-am cumparat:

Mentalistii

Sunt aceia care isi dau seama din diverse, de unele chestii de care oamenii normali nu se prind, orice ar face. E un dar special, care (va sigur eu) se poate invata prin incercare si eroare, dar costa. In general se plateste in decibeli proveniti de la cei asupra carora ne exersam talentul.

De exemplu, Philippe saptamana trecuta ne-a facut niste nopti de durata minima, pana pe la 5 dimineata, si dupa aia urlete. I-au iesit 2 dinti, e adevarat, dar urletele au venit dupa, eu nu prea m-am prins de faza cu dintii, ca Victor nu a zis nimic, pur si simplu ii ieseau dinti. Am incercat paracetamol seara, ca poate il doare ceva, nimic. Am mai mentalizat cate una alta, si am eliminat nu ma stiu ce cauze ezoterice, ca luna de plus care ii canta il enerveaza / nu ii canta destul, ca vrea / nu vrea lumina noaptea, ca nu mai trebuie / ba trebuie culcat ziua etc. Pana la urma am zis ca poate ii e foame, i-am dat mancare seara, in afara de biberonul plin ochi plus cereale. Beeeei, copilului ii era foame. Ca noi, mai relaxati cu al doilea (ca la Victor faceam dupa carte, era cat p-aci sa cumpar balanta electronica sa masor cat unt pun in piure exact), am zis ca daca vrea ceva cere, si ii dam. Na, am rezolvat problema. I-am dat fasole verde cu usturoi si ceapa, sa se imunizeze sa nu-l atace vampirii, care nu l-au atacat, deci functioneaza. Si acu iar baga trei sieste pe zi.

De exemplu doi, azi Victor a vrut sirop: ii pun sirop in paharul din care am baut eu. Urla. Ia paharul lui de plastic, fuge in bucatarie, il arunca in chiuveta. Urla. Ma duc in bucatarie, ii pun sirop in paharul pe care l-a aruncat in chiuveta. Urla. Vrea apa. Mai pun apa in pahar. Urla. Vrea "aia", ii mai pun sirop. Urla. Pun maglavaisul din paharul lui in al meu, il ia linistit si afiseaza un zambet usurat, in sfarsit am inteles mesajul (?!?).

Nu chiar asa de grea meseria de mentalist, nu?

Miorita revizitata

Da, de Miorita aia din liceu e vorba (cartea de romana recte), si doar eu o revizitez, ca mi se pare ca i se face mare nedreptate cateodata.

Cand a fost vremea sa o studiez din vers in vers, ma gandeam si eu ca majoritatea colegilor (si acum a adultilor, mi se pare), ca ce idiot ciobanul ala, nu avea decat sa se revolteze, sa sara la bataie, sa ii zica una-doua colegului de stana despre cum sta treaba. Ca e las, ca neajutorat, ca bref, reprezinta poporul roman care nu zice niciodata nimic, doar executa, si se plange.

Am recitit balada zilele astea, si primul lucru care mi-a sarit la ochi e ca ciobanul NU se plange. Doar se ingrijoreaza pentru animalele lui si pentru mama care probabil o sa il caute in patru colturi ale rotundului pamant cand nu o sa il mai vada venind de la oi. Si ma gandeam ca lumea Mioritei nu e lumea noastra, e lumea unor grupuri mici de oameni, care se cunosc intre ei din fir a par, e lumea celor pentru care animalele, iarba si copacii sunt cele mai importante lucruri. Traiesc in ritmul nevoilor animalelor si dupa cum dicteaza natura, careia nu ii sunt sclavi, ci partasi, cumetri de bucurii si suferinte, complici in sensul pozitiv al cuvantului. Daca si cand natura dicteaza ca un anumit eveniment o sa aiba loc, o schimbare de anotimp, o furtuna mai focoasa, o trecere in nefiinta sau in fiinta, nu fac decat sa ii urmeze calea. Nu exista destin independent de natura, toate lucrurile merg impreuna, sau se despart fiindca asa e rostul lumii asteia.

Animalele sunt de nepretuit pentru ca fara ele nu se putea trai, si, vorba poeziei, nici muri. Miorita il avertizeaza ca ceva neplacut o sa aiba loc, dar care nu e nicidecum "nenatural". Asta nu impiedica restul turmei sa il planga "cu lacrimi de sange" si nici pe el sa le dea o versiune alb stralucitoare a evenimentelor care o sa aiba loc. Nu face preziceri fiindca citeste in stele, ci pur si simplu ii relateaza ce o sa urmeze (eveniment care o intristeaza, evident). Incarcarea cu sentimente negative a faptului ca o sa fie ucis e subiectiva, asa credem noi ca ar trebui sa se simta el. Noi ne revoltam - el doar urmeaza etapele pe care le simte / stie ca naturale: s-a nascut, a trait si acum moare. Era sa zic mare branza, dar nu vreau sa stric momentul poetic.

Ca poetul din popor le-a dat o identitate regionala ciobanilor inseamna ca a fost roman, ca daca era lapon, sigur le dadea identitati regionale laponeze. Ca vrem noi sa vedem in asta o "batalie" intre regiuni, e treaba fiecaruia. Ca vrem sa vedem in cioban tot poporul, iar e treaba noastra. Eu cred ca din aceste motive participantii la poveste sunt anonimi, si doar Miorita pare prinsa intr-un crochiu mai detaliat, restul sunt "in miscare" libera. Anonimitatea se potriveste unei anumite lipse de limite clare, de prejudecati (daca il chema Ion, numele aducea cu el caracteristici specifice care ar fi ingradit universalitatea personajului), lasa libra imaginatia, dar si obliga la anumite retineri in emiterea de judecati, caci nu stii niciodata cine se ascunde in spatele ei.

Nu isi descrie nunta pentru a vorbi enigmatic de inmormantare, nu e acelasi lucru de loc. Nunta e o etapa in mersul natural al treburilor pe pamant, asa cum e sa iti fie foame sau sete. Iti cauti un partener si eventual te reproduci, activitati roade ale instinctului si felului in care suntem alcatuiti. El nu apuca sa implineasca etapa asta, trecerea lui prin lume e mai scurta decat (probabil) ar fi prevazut, deci isi imagineaza urmatorul moment cheie din viata lui, daca ar fi putut sa o continue. Nimic mai natural decat asta. La fel de naturala e si durerea mamei si a animalelor (de notat ca in primul rand se ingrijeste de soarta turmei, si numai dupa aceea de a mamei). Animalele tin locul societatii, a prietenilor in mijlocul carora ne "arunca" parintii, care trec pe planul secund. Si aici treaba e foarte naturala, incepem sa ne despartim de parinti de cand ne concep practic, si suntem niste "exemplare reusite" daca ne iese integrarea in societate si dezlipirea de cei care ne-au adus pe lume.

Deci, ciobanul e normal la cap, nu se impotriveste evenimentelor, fiindca "c'est la vie" (sau "la mort"), miorita face exact ce un prieten bun ar face, te previne si te lasa sa alegi.

Astea toate se intamplau pe vremea cand numarai pe degetele de la cateva maini membrii unei "societati", societate pentru care cred ca suntem facuti, nu pentru orasele de milioane de locuitori, unde poti sa stai intr-un bloc 10 ani si sa nu iti cunosti nici macar vecinul de vizavi (eu nu-i cunosc pe ai mei, nu ne vedem mai niciodata).

Punctul de vedere asupra Mioritei prezentat aici e al meu personal, evident, si am simtit nevoia sa il fac public fiindca balada asta mi-i din ce in ce mai draga.

Apoliticoasa de mine

Zice Dollo ca nu-i bine cand oamenii nu-s interesati de politica, si ca nu-s destul de informati, si ca nici nu prea fac multe ca sa se informeze, cu toate ca e viata lor de zi cu zi care depinde de ce decizii se iau "acolo sus".

De ce nu sunt eu interesata de politica (sau ma rog, doar vag interesata):
1. Cuvantul asta ma sperie: pentru mine e ca o plasa de sfori si ate dezlanate care-mi atarna desupra capului si nu am competentele necesare sa vad exact un model clar, o chestie care sa imi creeze un moment "evrika, am inteles macar 10% din ce-i acolo".

2. Politica parca insemna la origini ceva cu organizarea vietii in oras: banuiesc ca pe vremea lui Aristotel un oras nu avea dooj de milioane de oameni, e mai usor sa vezi cum ar functiona politica la scara mai redusa.

3. Fiecare tara cu politica ei, si peste toti mai vine si UE cu directive si nu mai stiu ce, se aduna si mai multe necunoscute peste marea de ciudatenii si chinezarii care e politica in general.

4. Din cativa in cativa ani ne cheama la vot, ca suntem o democratie, puterea e in mainile noastre, vorbesc catindatii cu cetatenii de parca ar fi la mila lor, si dupa ce-s alesi, se transforma in niste chestii pe care le vezi doar pe la televizor, si nu se prea coboara ei sa vorbeasca cu cetateanul in afara celor o data la 4 sau 5 ani. Ei sunt in serviciul meu, eu ii platesc cu impozitele mele, ce naiba nu le mai ajungi nici cu prajina la nas? Pai astia si oamenii "politici"? Daca mi-ar face un prieten asa ceva, nu as mai vorbi cu el ad vita aeternam.

5. Texte, subtexte, pretexte, interpretari, reinterpretari, cifre exacte care se schimba tot timpul, circ ridicol etc

6. As vrea sa vad si eu un program al vreunui candidat, punct cu punct (macar 10), si cum vrea sa-l realizeze, care sunt dificultatile pe care le anticipa si cum se gandeste sa le depaseasca. Si dupa aia un "comitet" independant care sa analizeze fezabilitatea proiectului, si dupa aia cetateanul sa aleaga pe ala cu proiectul poate nu cel mai superb, dar cel mai realist in conditiile date. In loc de asta, vad afise cu mutre zambitoare, si indemnuri la stampilat cutarica sau cutarescu. Asta nu-i politica, ii bataie de joc.

6a. Daca eu "semnez" prin votul meu contractul cu X sau Y, cum pot fi sigura ca X sau Y se tine de cuvant si indeplineste partea lui de contract? Ce i se intampla daca nu o indeplineste? Un cacat.

De aia politica asa cum e azi ma scarbeste in primul rand, desi sunt constienta ca asa scarboasa cum e imi influenteaza viata. O sa ma apuc sa ma informez mai bine, desi din cate vad eu, visul politicienilor e sa tine omul la lucru cat mai mult timp, sa nu aiba chef decat sa vegeteze dupa aia, si sa ii incaseze impozitele. Si din 4 in 4 ani sa il puna sa stampileze cate ceva.

Cea mai ingrata activitate din lume

E aia care seamana cu o piatra mica in papuc, pe care nu poti sa o scoti cand o simti (din diverse motive). Iti vine sa scrasnesti din dinti sa le sara smaltul cand iar te inteapa, dureaza cateva secunde, iti zici ca gata, de data asta s-a miscat, nu mai vine, si iar vine, si iar smaltul se subtiaza simtitor. Si tot asa.

Cam asa ma infioreaza pe mine creatorii de reclame / publicitate / marketing, sau cum naiba i-o mai zice la facutul de afise / filme / spoturi / panouri / foite imprastiate peste tot, pentru diverse cacaturi, gen "detergentul asta face cu trei bule mai mult decat concurenta", "minunea asta electronica poate avea o chestie pe care poti sa o cumperi sa iti indice cu cati kilometri la ora bate vantul in Madagascar, secunda cu secunda, nu-i asa ca viata e mai faina acum".

Oare cum se simt aia care stau ceasuri intregi si "lucreaza la un proiect" care minte oamenii in fata creeaza brendauernes? Inteleg ca tre' sa tii publicul informat de cutare si cutare mare inventie, gen peria de dinti care perie in 3D si tehnicolor, dar nu pot sa faca o data pe saptamana (sau pe un canal al brendauernesului) o lista de produse noi, cu ce contin, care-i scopul, de ce-i mai bun decat altele, sa spuna ca are un mare/mic potential cancerigen, de ce-i musai sa il ai, DUPA ce au facut studii ca sa vada nevoile EXACTE ale oamenilor? Sa zica clar cate Activii tre' sa mananci ca sa ai nush ce bacterii in stomac (sau sa nu le ai), de ce tre' sa miroasa in casa a produs artificial, cand poti foarte simplu sa deschizi geamul (si sa ai parte de miros natural de benzina...ma rog).

Da, sunt unele filmulete dragute, te razi, se rade toata lumea, si gata, sa le dea un ceas pe zi non stop, nu la fiecare dooj de minute. Da, tre' sa-si plateasaca si televiziunile si radiourile angajatii cumva, dar chiar pe spinarea nervilor si rabdarilor mele?!? Canal pentru vandut bormasini care dau gauri triple si in panta si chiloti care te fac sa slabesti instantaneu sa-si faca (apropos, teleshoppingul e genial: daca vrei sa te uiti, te uiti, daca nu, treci mai departe, e dimineata de la 8 la 9 si basta).

Si nu, nu pot sa schimb de fiecare data canalul cand ii publicitate, ca exista riscul (enorm) sa dau tot peste publicitate, e peste tot, ca orezul la chinezi, caaaa...o piatra in papuc.

Toate astea ca am vrut sa ma uit si eu la Expertii nush care, ca au avut bunavointa sa il lase si in engleza, si mi-au futut seara cu tot felul de actimeli, lipici de proteze dentare, ferestre triple, transformersi, macdonalzi, quici si alte porcarii autohtone si de import. Da, da, ma calmez, nu de alta, dar din cand in cand imi mai ies si eu din pepeni, cand chiar ma supara.