dimanche 26 février 2012

Gaura dintre generatii

Ziceam eu mai-nainte candva ca bizdaganiile astea mici is greu de inteles, greu se fac intelese, dau dureri de cap, cosmaruri (cand te lasa sa dormi, normal) si etc.

Acu' care-i problema, si nu vreau sa ma plang extensiv, doar constat, dar nu ar fi corect sa zic ca totul e bine si ca suntem stapani pe situatie, ca nu suntem. Deci problema: cu cat mai multi adulti ii sufla pene-n cur lui Victor, cu atat ii mai agitat si mai greu suportabil. De fapt, el de felul lui e tare agitat, am mai zis ca nu face mai nimic singur, tot mamadada tot timpul. Cand e singur cu mine acasa, e (aproape) normal, adica certurile minime, conflicte la care ma asteptam in convietuirea cu pizdicii, rezolvabile in doi timpi trei miscari, faci prostii, esti pedepsit. Cand e cu mine si cu mama, e mai greu, ca trece la viteza a doua: urla. Urla mai nene cat il tin plamanii, cand vrea ceva si nu-i dau ad hoc, urla. Niste tipete din alea pe care le resimt pe creier si imi lasa un gust ciudat in gura, ca dupa ce ai pus limba pe metal. Cand e in culmea enervarii (ii tre' cam 2 secunde sa atinga apogeul), il loveste pe Philippe, de obicei ii da in cap cu ce are in mana. Il pedepsesc cu stat in camera, care il amuza. Sau ma supar pe el, nu ma uit de loc la el, atunci incepe sa ii tremure barba si aproape plange, imi zice sa ii dau "bisous", ii dau. Daca nu-i dau, se enerveaza si mai tare, si continua cu prostiile.

I-am explicat ca de la om normal la om normal cum sta treaba cu urlatul si cu lovitul, cu facutul de prostii de tot felul (urcat in picioare pe scaune, pe mese, jucat cu prizele, cu aspiratorul), i-am explicat consecintele, il previn ca daca nu inceteaza e pedepsit, si nimic.

Culmea a fost in ultimele patru zile, taxu si-a luat liber, sa "profite" de juniori. A profitat din plin: Victor nu mai vrea sa doarma in patul mare, vine in salon tot timpul, deci tot in ala mic termina. Joi si ieri nu a facut siesta de loc, deci am petrecut niste dupa mese monstruoase, cand nu face siesta e si mai agitat ca de obicei intr-o zi proasta. Si urla, normal. Azi s-a trezit urland dupa o ora la pranz, nu a mai vrut sa se culce, am iesit cu el sa ne uitam la trenuri in gara pana taxu se uita la rugby. Philippe practica comportamentul cunoscut stiintific sub numele de maimutareala, deci si el urla si adoarme dupa sapte mii de pusuri in pat. Cate o juma de ora.

Eu una am epuizat toate resursele in "dialogul" cu Victor cand suntem toti acasa, nimic nu merge, sau merge o data si a doua oara sta. Cand urla, nu il opreste nimeni. Urla ca ii schimb scutecul, ca il imbrac, ca ii pun papucii sa iesim, ca il pun in carucior, ca il scot, ca ii pun haina, ca orice urla. I-am explicat de ce il pun sa faca lucrurile respective, l-am si luat din scurt "treci sa te schimb", cand nu are el chef, nici o strategie nu functioneaza. Deci ieri dupa non siesta, am hotarat sa mergem la un pedopsihiatru, sa vedem cum ne zice ala sa procedam cu el, ca nu cred ca-i bine nici sa-mi tot cresc doza de somnifere o data pe saptamana.

Cateodata ma uit la el cum face exact ce ii zic sa nu faca, si ma gandesc daca nu face expres sa ma enerveze, de exemplu cand ii zic sa nu mai loveasca in televizor. I-am zis de doua ori ieri, si a dat in ecran si a treia oara, cand era plin de suc de la o para pe mana. Se uita la mine, zambeste, si se duce sa loveasca in televizor. Cand il iau sa reglam conturile, rade. E sadic cred.

Probabil ca pedopsihiatrul o sa ne intrebe cum ne imaginam noi ca ar fi trebuit sa fie un copil si o sa ii zic probabil ca mai toti care dau pe la el, ca "nu asa". De fapt, nu-mi imaginam nimic cand eram insarcinata cu Victor, ma asteptam la bune si rele, dar "nu chiar asa". Tot timpul liber il petrec cu el, ii un energofab si un cronofag 150%. Cu taxu ii si mai rau, de fapt cu el e cel mai rau, ca il idolatrizeaza, cand e el acasa, nu ma lasa nici sa ii schimb scutecul, dar pana vine, e tot calare pe mine.

Asta ar fi problema, inca nu suntem chiar total depasiti, desi in unele momente as vrea sa nu ias din camera si sa stau cu dopuri in urechi toata ziua. Daca din cei care trec pe aici si cunosc despre ce vorbesc si au gasit o solutie (temporara, sau care a mers macar 20%) sa-mi zica si mie, rogu-va.

6 commentaires:

dollo a dit…

e înfricoșător ce povestești tu și stau să mă gândesc ce li s-a pus în lapte copiilor născuți în ultimii 4-5 ani în lume. Am un fin care e cam așa cum descrii tu, cu accese de agresivitate nejustificată și o hiperactivitate care ar seca de energie orice om relativ dornic de joacă cu copiii.
e surprinzător cum el a ieșit așa (face 5 ani în aprilie) iar sora lui (de 8 ani) e intruchiparea normalității. De fapt nici nu mai știi care e normalitatea.

Ioana a dit…

Cica e "normal" sa fie asa agitati, o sa scriu despre intrevederea cu pedopsihiatra mai amanuntit.

Poate ca nu am vazut noi destui copii in mediul lor "natural", de ni se pare ca doar acum sunt asa, mai ciudati.

Dan a dit…

Având în vedere ca copilul meu e mai marisor (are 28) nu-mi mai aduc aminte ce faceam dar stiu ca degeaba faceam. Ce pot sa-ti spun este ca primii 25 de ani sunt ceva mai grei, pe urma te obisnuiesti.

Ioana a dit…

merci de incurajari:)

blomamaind a dit…

adauga la ce-ai povestit tu, cantatul in continuu. pe buda, in pat, sub pat, chiar si cand mananca. cu mancarea in gura, pumpkina fredoneaza.
cand era mica facea toate prostiile de pe lume, iar cand vedea ca-mi pulseaza venele pe tample, ma intreba cu un ton calm si amuzat: "ne cetam?"
deci nah, de supravietuit vei supravietui probabil :))
solutii n-am. orice pedeapsa as inventa, o primeste cu dispret. daca o trimit la ea in camera, insira toate jucariile. daca o pedepsesc adunandu-i jucariile pentru ca nu vrea sa mai stranga dupa ce se joaca, ridica din umeri si zice: ok. daca o pedepsesc taindu-i portia de desene pentru ca nu o intereseaza jucariile pe care eu am dat o gramada de bani, se apuca de colorat. daca o pedepsesc nedandu-i dulciuri pentru ca a lasat toate creioanele si cartile insirate, se duce in camera ei si-si da cu glitter pe mutra.
experienta mea spune ca n-ai cum sa castigi. asteapta sa implineasca 25 de ani, cum spunea si Dan.

Ioana a dit…

@blo: din ce in ce mai incurajant...da' bine ca nu-s singura:)

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...