Tovarasi de transport

Ce-o sa-mi mai lipseasca autobuzul meu de la 8 (sau 7) dimineata, de numa'.

Cand ii plin ochi, este cate unul/una care se coteste musai sa stea jos pe scaun, si coboara la urmatoarea, in acelasi fel cotit, zambind acru ca de ce nimeni nu se da din drum.

Mereu este cate unul care sta lipit de usa de coborare, ca sa nu "deranjeze" cand vrea sa coboare, peste 5 statii gen, care usa nu se inchide daca stai pe careul ala negru din fata ei. Se inchide si se deschide, se inchide si se deschide, se inchide si se deschide, de muuulte ori inainte sa isi dea seama fiinta respectiva cu de la sine putere ca daca se lipeste de usa NU SE INCHIDE.

Mereu cand trecem pe la intersectia aia in T (cine naiba le-o dat carnet unora, sa ii vad eu sa le zic fo doua) este cate un zevzec care vrea musai sa nu stiu ce de se pune fix pe mijloc, si autobuzul sta si el in mijlocul strazii pana se face verde la aia din stanga. Clar ca daca se oprea cu 3 metri mai in spate intarzaia de numa la acea treaba importanta, mult mai mega importanta decat treaba autobuzarilor luati la un loc. Azi soferul s-a strecurat pe langa dobitocul respectiv, ca sa dea de altul care iesea dintr-o parcare si statea fix in mijlocul drumului de-a latul. Si ala avea bag sama o treaba foarte importanta.

Locurile pentru persoane cu dizabilitati sunt intotdeauna luate de persoane fara dizabilitati (...aparente, ma rog), monsieur cu sindrom Down si cel care vorbeste singur (cu ziarul... ma rog) stau mereu inghesuiti pe la mijlocul masinii.

Controlorii de dimineata stau in coate langa sofer si blocheaza jumate de usa, toata gramada de autobuzari se strecoara pe jumatea ramasa, unul cate unul, in sir indian. Majoritatea controlorilor de dimineata sunt acolo doar ca prefera sa nu mearga pe jos pana unde au treaba sa mearga, nu controleaza nimic. Doar blocheaza usa.

Daca ajung mai repede la gara, prind un autobuz pe roata de plecare, ajung la scoala cu trei sferturi de ceas inainte. Chierd vremea. Daca intarzai maxim 3 minute, din varii motive (uitat nush ce acasa gen), autobuzul urmator vine in 20 de minute, de unde ajung la scoala cu rasuflarea taiata. Cand e rasuflarea cea mai taiata, am nevoie sa fac muuulte fotocopii. Cand am nevoie sa fac muuulte fotocopii, nu merge xeroxul. Cand nu merge xeroxul, nu merge nici imprimanta.

In autobuzul de la 7, ala de miercuri cand incep de la opt, este o madame, mai originala de felul ei, care intra in vorba cu toata lumea in timp ce jongleaza cu un pahar de cafea fara capac. Povesteste despre gagicul ei care i-a dat un inel, plus detalii, nu foarte picante, dar foarte multe. Ieri m-a prins ca aveam una bucata inel patrat si mare pe deget, si a inceput sa il compare cu al ei in secunda in care mi-am scos o casca din ureche ca sa suflu niste praf sau ceva de pe ea, ca nu mai auzeam bine. Am avut si eu dreptul personal la povestea cu logodnicul si inelul, care al ei era mai mic decat al meu, normal. Am ascultat-o pana la sfarsit, autobuzul a venit la timp, am ajuns la scoala cu aproape un ceas inainte, am chiert vremea.

Mintenas vine vacanta, cine-o mai pune piciorul in f-un autobuz timp de 2 saptamani, aia sunt.