Tristofilii

- Iar te-o apucat tristetile, mai draga?

- Nu, tu...ba da, o tzar...ntz, nuuuuu chiar asa de tare, un pic. Aham.

- Da' ce-i de data asta baiu'? 

- Nimic. Nu stiu. Ii ca atunci cand te pisti ca sa vezi daca mai traiesti sau nu, doare, da macar stii unde te situezi. Nu esti mort inca. 

- Pai credeai ca ai murit sau cum?

- A, nu, tu, asa ii mai ultra dramatic, si pot sa ma iau la misto, ca nimeni nu ma ia asa cum o fac eu, si oricum pana ma apuc sa explic chestiile cu piscatul si cu moartea si cum nu vreau sa mor, dar is curioasa intr-un fel, da sigur nu fac prostii, da' is curioasa macar de o amortire temporara, desi as incerca-o numai cu un deget, sau ma rog, o mana. Probabil as pune un picior intreg in ea, da' m-as tine cu mainile de ceva, ca sa nu alunec, ca nu vreau, as sta numai cu varful si l-as plimba pe margine, sa vad cum e. No, pana axplic asta cuiva, se pierde farmecul si ajungem sa vorbim despre vreme.

- Ii frig.

- Si asta o simt cu degetele peste prag, da' cand mai port eu cu inima impacata Uggs-ii cu blana, daca nu cand e frig. Un picior in Uggs si alalalt peste prag, intelegi?

- No. 

- Eram sigura. uite, ca la scoala, iar trezit, iar dus si stat in fata unor bibili care nu prea au ei cine stie ce interes in ce le zic si ce le cer eu sa faca. Da' ii ok, si la sfarsit cand mai zice cate unu' ca ii place de mine, ii si mai fain. Si iar trezit si gasit acul in acelasi santulet pe disc, dus si stat in fata unor bibili care nu prea au ei cine stie ce interes in ce le zic si ce le cer eu sa faca. Acum ii mai clar?

- Un piculet. Si se repeta.

- Da, tu, se repeta. Sus, jos, sus, jos. Asta o fi vietuca mea acum. Si tot imi vine sa zic in engleza, nush de unde mi-o ramas asta in cap "and it never ceases to be amazing", un fel de "exista mereu ceva minunat". Te lasi sa plutesti pe susurile si josurile alea, ti se intampla sau tu te intampli, si vezi lucruri pe care le aveai in fata ochilor si nu le vedeai inainte. Ce fain ii parul ala lung al lui Victor, si cat ii place sa se uite in oglinda. Si cand Philippe face pe pisica, si se urca la tine pe picior si te pupa unde apuca. Si bate vantul ala rece de iarna, si miroase a gheata, si frig si nori. Si bibilii de la scoala, asa multumiti cand le zici ca au facut bine, si cum vin toti in pauze sa stea cu tine. Si ii simti pe toti, asa nebuni si zapaciti, si cu gandul la joaca si povesti, si ii convingi sa mai si citeasca cate ceva, si sa fie multumiti de ei, sau sa asculte, sau sa povesteasca. Si nu stii de ce asta te face tristunet in acelasi timp, da' ce conteaza, e si tristetea aia o parte din tot. Las-o si pe ea sa se simta bine.

An it never ceases to be amazing.