lundi 4 janvier 2016

Permis: epopee, partea unu

Intr-o ordine de idei m-am lasat de fumat de pe la sfarsitul lui noiembrie anul trecut, ca sa zic "de anul trecut" ca suna mai impresionant. 
In alta ordine de idei, nu fac nimic cu banii enonomisiti, ca imi luam tutun, si nu fumam mult, deci economisesc nici un papuc pe saptamana. Da, as putea sa economisesc pe papuci, da' nu e cazul sa despartim firul in patru la ora asta. 
Si in cu totul alta ordine de idei, m-am apucat de scoala de soferi. In cazul in care toti din jurul meu mor, si soferii de autobuze si vatmanii si conducatorii de metrou mor si ei, si eu tre' sa-mi duc copiii de urgenta la spital, ca au patit un accident la scoala, si ma cheama la scoala sa ii iau si nu pot sa ii duc la spital ca nu am carnet cand toti is morti. 

Ca sa ma prezint la examenul de cod rutier, trebuie sa fac 10 serii consecutive de cate 40 de intrebari, cu cel mult 5 greseli pe serie. Scoala dureaza un an, sase luni pentru cod, sase pentru condus, in principiu.
He. Fraierii. Sase luni pentru cod. Eu l-am luat deja de doua ori in Romania in mezozoic, credeti ca acum o sa fiu mai prejos? Sau ce? ...Da. Da, ma, clar ca am luat-o peste bot, in stil frantuzesc. Ca ii greu ca dracu, de-aia. Avantajul e ca mereu cand ies de acolo cu cate 28/40 facute, imi gasesc strategii de prelucrare a esecului, din care cea mai comuna e "ai de pula mea, is debila". Da, ma, e singura de fapt. 

Am carnetel in care notez ce nu stiu (numai eu am carnetel pentru notat), am citit codul, tin minte ce tin minte si in rest o dau in bara cu situatiile practice. Si cu farurile. Ce dracu asa complicat ii cu farurile alea, mai ales alea de ceata spate ma o moa ra. Tunelurile - ok, semnele de circulatie - ok, prioritatea - aproximativ ok, autostrazile le mai musc din cand in cand. Si farurile. 

No, ce voiam sa zic de fapt. S-a format asa un grupulet mai miculut de scolarei intr-ale codutului rutiericel, in care este una care me enerveaza de-mi vine sa ii dau palme. Genul ala care mereu se hlizeste, si deranjeaza pe cati mai multi din jurul ei, si chicoteste si iese, si mereu are probleme. Nu a mai venit in ultiml timp, ceea ce e binisel. 

Nu asta voiam sa zic. Ce voiam sa zic ii ca in grupuletul asta al nostricel, este un domn de originuta chinezica. In semn de mare drag pentru el, am folosit diminutivioare. Da, ma opresc. Azi am avut o ora de cod comentat. Am facut testul, si a venit monitorul sa discutam raspunsurile. Ma bag eu la prima, ca o stiam. Felicitari, madame. Mersi. Bhuei, si incepe chinezul in franceza sa explice a doua intrebare. "Chicurumflicare masine cumergtir gartedf faruri ca ziuasinuare proctichera, hihihi" - daca ar fi sa traduc ce am inteles din franceza. Ca de obicei in situatii din astea, exista mereu o persoana care intelege perfect.
- Da, domnule Chang, aveti dreptate, pe timp de ceata putem folosi farurile de ceata fata. 
Sa mori tu ca asta o zis?!?
- Hihihi, fepgate rseraz spate dar nusoairrch ploaie hihihi"
- Sigur ca da, cele din spate sunt pentru ceata si zapada, dar nu ploaie.
Ma bag si eu, confirm ca asa am inteles, si ii super multumit ca sunt de acord, toti sunt de acord, nu se pierde coerenticuta grupuletului, ramanem intimicei si dragutei unii cu altii.

Azi am reusit 36 din 40 totusi. Mai 9.

Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...