Mentalistii

Sunt aceia care isi dau seama din diverse, de unele chestii de care oamenii normali nu se prind, orice ar face. E un dar special, care (va sigur eu) se poate invata prin incercare si eroare, dar costa. In general se plateste in decibeli proveniti de la cei asupra carora ne exersam talentul.

De exemplu, Philippe saptamana trecuta ne-a facut niste nopti de durata minima, pana pe la 5 dimineata, si dupa aia urlete. I-au iesit 2 dinti, e adevarat, dar urletele au venit dupa, eu nu prea m-am prins de faza cu dintii, ca Victor nu a zis nimic, pur si simplu ii ieseau dinti. Am incercat paracetamol seara, ca poate il doare ceva, nimic. Am mai mentalizat cate una alta, si am eliminat nu ma stiu ce cauze ezoterice, ca luna de plus care ii canta il enerveaza / nu ii canta destul, ca vrea / nu vrea lumina noaptea, ca nu mai trebuie / ba trebuie culcat ziua etc. Pana la urma am zis ca poate ii e foame, i-am dat mancare seara, in afara de biberonul plin ochi plus cereale. Beeeei, copilului ii era foame. Ca noi, mai relaxati cu al doilea (ca la Victor faceam dupa carte, era cat p-aci sa cumpar balanta electronica sa masor cat unt pun in piure exact), am zis ca daca vrea ceva cere, si ii dam. Na, am rezolvat problema. I-am dat fasole verde cu usturoi si ceapa, sa se imunizeze sa nu-l atace vampirii, care nu l-au atacat, deci functioneaza. Si acu iar baga trei sieste pe zi.

De exemplu doi, azi Victor a vrut sirop: ii pun sirop in paharul din care am baut eu. Urla. Ia paharul lui de plastic, fuge in bucatarie, il arunca in chiuveta. Urla. Ma duc in bucatarie, ii pun sirop in paharul pe care l-a aruncat in chiuveta. Urla. Vrea apa. Mai pun apa in pahar. Urla. Vrea "aia", ii mai pun sirop. Urla. Pun maglavaisul din paharul lui in al meu, il ia linistit si afiseaza un zambet usurat, in sfarsit am inteles mesajul (?!?).

Nu chiar asa de grea meseria de mentalist, nu?