Eu cand lucru, lucru

N-as putea spune ce s-a petrecut in capul meu in secunda cand mi-am zis ca "vreau sa fiu profesoara", acu doosapte de ani sau pe acolo. Nu m-am chinuit sa-mi gasesc "vocea", eram prea mica sa fiu influentata (constient) de cei din jurul meu, nu am facut nimic special dupa momentul ala, in afara probabil de alte cateva randuri de bastonase si liniute pe caietul de scriere.

A trecut momentul ca oricare moment, a venit vremea sa ma duc la facultate, nu m-am gandit mai mult de 2 minute ca vreau sa fac engleza si sa fiu profesoara. Am facut-o, nu am devenit profesoara, dar nici nu am renuntat (constient) la dorinta asta. Am facut o gramada de alte chestii intre timp, unele mai faine, altele mai nu, am avut joburi de unde abia asteptam sa plec si altele unde stateam in pauze la birou si "lucram". Zic intre ghilimele asta pentru ca imi placea sa fac ce faceam si nu gaseam nici un inconvenient la a sta peste program, imi facea placere. Nimeni nu mi-a zis sa depasesc programul, sa fiu constiincioasa peste medie, si nu as fi facut-o fara sa imi aduca o satisfactie mai mare decat urmatorul lucru pe care il aveam planificat pentru ziua respectiva.

Acum ca sunt profesoara, as face si mai multe si mai faine, si mai peste program, ca ador ce fac. Nu vad activitatea asta ca pe un job, nici ca pe o datorie (ma rog, in masura in care tre' sa execut anumite lucruri in schimbul unei sume de bani, scrie in contractul pe care nu l-am vazut niciodata). Nu o vad ca pe o constrangere, la fel cum nu vedeam nici scoala ca pe o constrangere, nici ca pe o spalare de creier sau ce alte aberatii am mai auzit pe ici pe colo.

Oarecum simt nevoia sa ma si apar: nu sunt nici produsul "spalat pe creier" de catre "aia de sus/sistem etc" si ma apar in continuare recunoscand ca poate am beneficiat de o conjunctura favorabila, caci am putut mai tot timpul sa fac ce-mi placea fara prea mari presiuni din exterior.

M-am aparat destul, asadar cum sta treaba cu lucrul: pentru mine nu e "lucru", ci o placere. Adica obtin satisfactii mai mari mergand la scoala si facand ore decat stand acasa si facand altceva. As putea sa nu ma uit la un film, sa nu ma duc intr-un weekend, sa nu ma duc intr-o vacanta si sa continui sa ma duc la scoala, obtinand aceeasi placere. Nu as putea sa fac asta fara nici o pauza, evident, corpul isi cere dreptul, dar in momentele cand sunt acolo, nu as vrea sa fiu in alta parte. Nu as vrea sa fiu in alta parte cand sunt in vacanta, si asta-i adevarat, ce chestie, nu as vrea sa fiu in alta parte decat asta in care sunt acum acum.

Daca ar fi sa aleg intre a fi profesor si altceva, altceva care mi-ar aduce de 2 ori mai multi bani, nu as alege altceva in conditiile actuale, unde salariul de profesor imi acopera anumite nevoi si cu care imi permit si niste "mici extravagante" in afara nevoilor (cumparatul de papuci in fiecare luna gen). Nu pot sa zic ce as face cu siguranta daca salariul nu mi-ar mai acoperi nevoile, stiu doar ca as fi foarte trista daca ar trebui vreodata sa nu mai fiu profesor.

Daca mi-ar pica din senin o suma care mi-a permite sa imi cumpar papuci in fiecare zi, pe langa alti scarmuci care zac prin creierul meu, tot m-as duce la scoala, si m-as simti mai bine, stiind ca in fiecare zi imi pun o alta pereche de papuci (da, stiu, ii grava obsesia).

Unii fac foarte clar diferenta intre lucru si restul timpului: eu nu. Nu simt nevoia sa "iau o pauza" decat din cauza oboselii fizice, ca pur si simplu nu-mi mai pot tine ochii deschisi, si ma bucur la gandul ca iar incepe scoala, desi cateodata (sunt si momente din astea, normal) zic contrariul.

Ma vad foarte usor profesoara si peste 10 ani, si peste 20 si peste 30, daca mai sunt prin preajma normal. Nu am nici un plan pentru restul anilor, decat cum sa fac sa ma simt mai bine cand ma duc la scoala.

Astea fiind zise, ma duc sa ma culc si sa nu ma mai gandesc la scoala umpic, ca sa se sedimenteze lucrurile, ca-n momentul asta ii cam talmes balmes in capul meu, nu-s sigura de cum sa introduc comparativul de superioritate la aia micii, ca sa imi faca si mie si lor placere.