Iute de picior si-n stare buna

Ma tot gandeam eu asa zilele astea, cu ce farama de chestii inteleg din ce si cum se intampla pe la noi prin organism, ca mai, poate ca medicamentele isi au limitele lor. Sau ma rog, sunt si alte chestii care merg la fel de bine ca medicamentele in unele cazuri. A nu se citi ca urez unuia sau altuia sa nu mai ia un tratament prescris de doctor, sau sa nu se duca la un medic daca simte nevoia.

Am lucrat in cercetare clinica (am fost doar asistenta de studiu, dar am vazut o gramada de date si informatii si statistici, cam toate legate de cateva studii) si am vazut cum si cat se "cerceteaza" inainte de a pune un medicament pe piata: cam din momentul in care descopera o noua molecula pana cand ajunge in rafturi in farmacii, dooj de ani, daca nu mai mult; Eu am urmarit studii de faza III si IV, chiar inainte de punerea pe piata. Grupuri de dublu orb, cu placebo alea alea. Deci e lucru serios, nu am ce sa ma indoiesc de asta. Cu toate ca, ma intreb asa retoric, daca de exemplu s-ar investi aceeasi bani in studii pe "non" medicamente, care ar fi rezultatele?

Bag acum una cu "stim cu totii": stim cu totii ca exista o legatura intre stimularea creierului prin diferite imagini si productia de saliva de exemplu (cand iti cere cineva sa iti imaginezi o lamaie proaspat taiata), sau cum doar imaginandu-ne ca ne creste puterea in degetul mic, dupa un timp de antrenament "imagistic", chiar avem mai multa forta in el (nu am rabdare sa caut studiul asta pe net, dar am citit de el in mai multe parti, si tind sa ii dau crezare).

Ma gandesc ca felul in care punem in miscare creierul influenteaza productia de hormoni, care sunt responsabili de starile noastre. Nu cred in "energii", in chestii ezotericochakrosamanice, dar cred ca intr-un anumit grad, putem sa ne facem mult bine noi insine, prin felul in care ne controlam gandurile si reactia noastra la ele (in primul rand) si la evenimentele din jurul nostru.

Nu cred nici in consipratii internationale ale fabricantilor de medicamente, dar stiu ca fac bani grei de pe urma lor, si de aia suspectez si uuumpic de reavointa in a incerca alte cai de a ne face bine, decat cele bazate pe o gramada de pilule, rodul muncii lor, al unui sistem care na, merge, si al banilor actionarilor.

Astea fiind spuse, dadui mai deunazi peste asta, si am inceput sa ma gandesc ca daca mersul pe jos face cat niste antidepresive in cazurile de depresie nu foarte grava, de ce nu se discuta mai des pe tema optiunilor in ceea ce priveste tratamentele pentru diferite boli?

Cireasa de pe tort, e ca Dan Ariely zice fain in Predictably Irrational, ca la un moment dat li s-a aplecat americanilor sa faca operatii pentru osteoartrita, si au facut un studiu placebo-operatie (in cartea lui Ariely sunt si mai multe exemple de "irationalitate", merita citita). Ghici care-i rezultatul? Mda, aia operatii nu se simteau cu nimic mai bine decat non operatii. Imi place explicatia: cand pacientul se pregateste pentru operatie, cand vorbeste cu doctorii si i se da atentie, e deja pe cale sa se vindece. Uite d-aia "functioneaza" homeopatia, ca doctorul (unul bun, normal, nu toti buticarii de granule) isi face timp sa vorbeasca cu pacientul, sa il faca sa se simta important, ascultat, si merge.

Da, stiu, homeopatia e apa chioara, nu functioneaza intotdeauna, nici medicina "clasica" nu functioneaza intotdeauna, dar fiindca nimeni nu se oboseste sa inteleaga ce se intampla exact in cazul unui placebo (carui laborator i-ar conveni sa-si inchida portile si sa recomande pacientilor apa de la robinet si sa-si imagineze lucruri faine), toti iau pastilute frumos colorate in loc sa se apuce...de alergat, de exemplu.