Se stie clar ca parintii sunt de vina daca odrasla iasa mai nu stiu cum, dar si daca se dovedeste mai nu stiu ce. Fiindca se stie ca odrasla vine pe lume sub forma de "tabula rasa" si parintii sunt cei care au responsabilitatea si grija nemasurata de-a o umple cuvant cu cuvant, rand cu rand, conform manualului cu care se stie ca au fost inzestrati inca de la inceputuri.
Totul e explicat in acest manual, adevarata enciclopedie parinteasca, de la cum sa iti faci odorul sa nu se tavaleasca pe jos in magazine pana la a-si innoda singur cravata. Cereti oricui manualul, sa vedeti daca nu e asa, educatia copiilor nu ar trebui facuta dupa ureche sau nas, ci conform cu manualul. Cine nu o face da dovada de lipsa crasa de interes si de neglijenta, si se va pedepsi cu diverse (injurii, priviri ucigatoare, cuvinte aruncate 'din greseala' pe la spate, critici, demonstrarea nulitatii respectivilor in rolul de parinti samd)
In alta ordine de idei, ne-am intors mai usurati de la pedopsihiatra, cica Victor ii normal. Ma rog. Ne mai da cu complexul lui Oedip, care se intampla la toti baietii de varsta lui. I-am cerut sa-mi explice cum sta treaba, ca eu vad ca Victor ii super atasat de taica-su, dar asculta mai degraba de mine. Cu el lugulugu, cu mine executa destul de repede. CICA e atasat de mama, si vrea sa il inlature pe tata, ca sa ii ia locul. Ii spune si lui ca nu o sa se poata casatori cu mama, ci la vremea potrivita o sa isi gaseasca o fata cu care blabla. Cum maica ma-sii se poate impinge chestia asta asa de absurda pana la a zice ca daca e mai atasat de taica-su e pentru ca ma iubeste pe mine si vrea sa ii ia locul?!? Eu parca stiam ca e invers (nu ma apuc sa caut detalii despre ridiculitatea asta de teorie, nu ma intereseaza intr-atat incat sa o aprofundez mai mult de 3 propozitii), ca baietii se ataseaza de mama si il resping pe tata. Deci Victor trece prin aceasta faza, doar ca pe dos, ceea ce demonstreaza ca teoria e adevarata!
Trecem peste teorii si teorii, venim la practica. Ce am inteles eu, cu care sunt de acord, in cazul MEU:
- copilul se comporta diferit cu fiecare persoana cu care intra in contact
- copilul testeaza mereu limitele, sa vada pana unde poate merge
- copilul are nevoie de limite, care ii creeaza un sentiment de siguranta
- copilul nu e tre' lasat sa se transforme intr-un tiran, pana una alta parintii sunt cei care dicteaza regulile in casa. Cand o fi la casa lui, isi face el regulile lui
- copilul are nevoie sa invete sa-si controleze frustrarile singur
- copilul nu se poate exprima in cuvinte, deci cateodata cand e frustrat tare tare, urla. Victor e atunci regele frustratilor. Cand urla de frustrare, ii zicem ca intelegem ca nu-i convine X sau Y, dar daca vrea sa continue cu urletele, o face la el in camera.
I-am repetat regulile si acasa, in primul rand ca e interzis sa loveasca si ca tre' sa faca ce-i zicem noi sa faca.
A fost mai bine decat ma asteptam, bineinteles ca s-a comportat ca un inger in ora aia, s-a jucat singur (normal ca madame a constatat faptul, dar i-am zis ca e o jucarie noua, si ca nu asta se intampla acasa), a zis "oui" cand i-a insirat ea regulile, a zis "merci, au revoir" cand am plecat, na, probabil ca se intreba ce cautam in vizita la psihiatri cu un copil ca ala.
In alta ordine de idei, Philippe are 11 luni de 2 zile, si ca o mama grijulie ce sunt, mi-am adus aminte azi. La 10 luni mi-am adus aminte dupa doar o zi. Imediat are un an si trece chestia asta cu poze in fiecare luna, e distractiv cu primul copil, cu al doilea e mai mult o invinovatire lunara cand uit sa ii fac poza.
11 luni si 2 zile: o tarasica speriat de blitz, cu piure pe la gura, dar daca nu-i piure, ii saliva, deci cam rara poza impecabila in jurul gurii. Daca ii impecabila in jurul gurii, se misca.
Aici s-a miscat. De fapt cam in toate pozele pe care i le-am facut azi s-a miscat, nu-i nici una de treaba.
Victor face totusi chestii singur: se da cu oja pe unghii
Philippe la 10 luni si o zi:
Victor in cosul de reciclat. Mentionez ca a intrat singur in galeata si chiar i-a placut sa stea acolo, abia l-am scos.
Victor si Tedi mare:
Victor cu Tedi mare si Orion, calul din parcul de langa noi:
Trecem peste teorii si teorii, venim la practica. Ce am inteles eu, cu care sunt de acord, in cazul MEU:
- copilul se comporta diferit cu fiecare persoana cu care intra in contact
- copilul testeaza mereu limitele, sa vada pana unde poate merge
- copilul are nevoie de limite, care ii creeaza un sentiment de siguranta
- copilul nu e tre' lasat sa se transforme intr-un tiran, pana una alta parintii sunt cei care dicteaza regulile in casa. Cand o fi la casa lui, isi face el regulile lui
- copilul are nevoie sa invete sa-si controleze frustrarile singur
- copilul nu se poate exprima in cuvinte, deci cateodata cand e frustrat tare tare, urla. Victor e atunci regele frustratilor. Cand urla de frustrare, ii zicem ca intelegem ca nu-i convine X sau Y, dar daca vrea sa continue cu urletele, o face la el in camera.
I-am repetat regulile si acasa, in primul rand ca e interzis sa loveasca si ca tre' sa faca ce-i zicem noi sa faca.
A fost mai bine decat ma asteptam, bineinteles ca s-a comportat ca un inger in ora aia, s-a jucat singur (normal ca madame a constatat faptul, dar i-am zis ca e o jucarie noua, si ca nu asta se intampla acasa), a zis "oui" cand i-a insirat ea regulile, a zis "merci, au revoir" cand am plecat, na, probabil ca se intreba ce cautam in vizita la psihiatri cu un copil ca ala.
In alta ordine de idei, Philippe are 11 luni de 2 zile, si ca o mama grijulie ce sunt, mi-am adus aminte azi. La 10 luni mi-am adus aminte dupa doar o zi. Imediat are un an si trece chestia asta cu poze in fiecare luna, e distractiv cu primul copil, cu al doilea e mai mult o invinovatire lunara cand uit sa ii fac poza.
11 luni si 2 zile: o tarasica speriat de blitz, cu piure pe la gura, dar daca nu-i piure, ii saliva, deci cam rara poza impecabila in jurul gurii. Daca ii impecabila in jurul gurii, se misca.
Aici s-a miscat. De fapt cam in toate pozele pe care i le-am facut azi s-a miscat, nu-i nici una de treaba.
Victor face totusi chestii singur: se da cu oja pe unghii
Philippe la 10 luni si o zi:
Victor in cosul de reciclat. Mentionez ca a intrat singur in galeata si chiar i-a placut sa stea acolo, abia l-am scos.
Victor si Tedi mare:
Victor cu Tedi mare si Orion, calul din parcul de langa noi:
11 commentaires:
Cre'ca tanti incerca sa se refere la Oedipul inversat, daca am inteles bine, ceea ce ar fi insemnat de fapt ca Victor e/are tendinte homosexuale. Bullshit.
Mi se pare asa de prost aruncat complexul asta si nici nu il explica asa cum ar trebui.
Daca e cu taica-su lugulugu e pentru ca vrea sa se puna bine cu el (daca merem pe teoria asta) ca sa nu ii faca rau, pe cand pe tine stie ca te-a sedus, pentru ca esti primul obiect al iubirii, esti a lui, tre' doar sa il inlature pe taica-su. In mare, din punctul meu de vedere.
Nu-mi place complexul, de fapt. Nu imi plac explicatiile tipizate asa. Daca regulile pe care le-a dat ea o sa functioneze, cu atat mai bine, dar ar putea sa isi pastreze interpretarile de genul asta pentru ea.
Sincera sa fiu, am vrut sa-mi dau cu parerea, dar nu ma gasesc bine pozitionata. Nu-s mama si nici nu am terminat scoala, nu am nici un fel de experienta clinica, deci nu mi-am permis.
Dar am gasit ciudat faptul ca nu se poate juca singur... Depinde acuma daca nu poate sau doar nu vrea. Ca daca e a doua varianta, e corelata cu tipetele, care au ca scop atragerea atentiei, ca orice tampenie pe care o face.
Inca o data, e doar parerea mea si nu mi s-a parut corect sa ma bag. Sper doar ca tanti ceea o facut ceva util si o sa fie mai calm in casa:)
Iaodi: sa-ti traiasca baietii!
deci se întâmplă și la copii ca și la măsele: când le duci la dințar să le faci de râs nu te mai dor. subscriu și eu la ce zice doamna de mai sus, nu-s nici specialistă, nici mamă, dar tanti specialista asta pare că v-a citit din cărți, neavând concret de ce să se lege.
pe mine mă preocupă în continuare chestiunea de care ți-am spus la cealaltă postare: oare și noi, când am fost de vârsta lor, eram la fel? sau e o chestie care-i influențează pe ăștia de acum?
Eu stiu ca fusai cuminte tare, nu am stiut sa ridic vocea pana nu am ajuns aici (si am lucrat la McDo, deh, trebuia sa zghieri). Iar prima data cand m-am certat cu ai mei o fost la 16 ani.
Cred ca e o diferenta de generatii, dar si de context.
@naru: aha, deci asa, Oedip inversat, nu mi-a zis asta, ci doar o intors-o ca sa iasa ca Victor tot pe mine vrea sa ma cucereasca.
Cu taica-su ii lugulugu dar si mult mai al dracu' decat cu mine, adica eu ii zid o data de doua ori o chestie si o face, cu taica-su se intinde cat il tin puterile.
Nu se prea joaca singur acasa, dar la ludoteca daca stam un ceas jumate, nici nu vine sa ma vada, isi gaseste singur de joaca, d-aia nu ma ingrijorez pentru asta (deocamdata). Ii place sa faca chestii de om mare, gen sa dea cu aspiratorul, sa mature, sa stearga praful, nu sa faca turnuri din cuburi, poate asa e el, mai non-jocuri clasice de copii. Daca il las cu tubul de la aspirator (ala adevarat) prin casa, il invarte ceva timp, dar na, face galagie.
In rest esti chiar binevenita sa-ti dai cu parerea, ca doar faptul ca am un copil de 2 anu jumate nu ma face automat experta. Daca as fi avut fo 4 crescuti si trimisi d-acasa, as mai fi zis, da' asa, nu cred ca esti mult mai non experta decat mine:)
@dollo: stii cum cred eu ca e, ca atunci cand nu te intereseaza direct un subiect, nu-i prea dai atentie, e ca si cum nu ar exista, deci nu ai nici chestii pozitive nici negative despre el.
Cam asa si cu copiii: s-o uitat naiba cum is pana nu i-am avut pe ai mei, am vazut unii cuminti, unii mai putin cuminti, dar bineinteles ca oamenii care au copii cu probleme tind sa vorbeasca mai mult si ti se pare ca is mai multi.
Mama de exemplu imi zice ca Victor nu-i mult mai rau decat eu cand eram de varsta lui, cica nu mergea cu mine nicaieri ca faceam scene din alea cu aruncat pe jos prin magazine tot timpul. Mi-a trecut cand am ajuns la gradi, si dupa aia la scoala m-am calmat total, cand cu temele, cu scrisul, cititul alea alea. Eu nu cred ca progeniturile din zilele noastre is mai rele sau mai bune decat alea "de pe vremuri", se schimba contextul, se schimba modul de a-i privi, ei la fel de doritori de atentie raman, si o cauta prin toate mijloacele pe care le au la dispozitie.
Esti draguta (nu gasesc cuvant mai bun) ca nu imi dai peste deshte, sunt mame ce nu sunt de acord cu parerile exterioare, oricare ar fi ele.
Sper ca totusi, Victor sa devina mai cuminte, cum vor parintii si sa nu mai fie nevoie de explicatii à la noix.
faptul ca ai un copil te face expert in copii asa cum faptul ca ai o masina te face expert in masini in general.
azi iar merem la pedopsi, de "follow-up", oricum tot asa urla ca un zanatic cand vrea/nu vrea ceva, imi increteste creierii la fel ca inainte.
ieri am asteptat la gradi o ora, pentru inscriere, numai pe el il auzeam/vedeam. era o fetita langa noi care a stat pe scaun, in cur, toata ora aia. imi venea sa-mi rod unghiile...
Am auzit (direct sau povesti de la alte persoane) cat de urat reactioneaza unele (multe) mame cand iti permiti sa iti dai cu parerea. De-asta apreciez ce ai zis :)
Sper sa va ajute tanti sa rezolvati asta, cred ca o sa surzeste daca o mai tine asa.
Copiii-s diferiti, daca ar fi sa aleg intre unul care urla si unul foarte cuminte (tip sage comme une image), as alege primul, macar se exprima, macar poti face ceva cu el, pe cand in cazul al doilea, mi-ar fi mai greu si mi-as face griji.
Pana una alta, cred ca niste liniste nu ti-ar strica.
Auzi... ce zici de-o cafea? Prin iulie, bien sûr, pana atunci incerc sa ma concentrez (se vede) pe alte minuni.
Probabil ca asa o fi cu multe din ele, nu stiu, eu cu cate am discutat au fost destul de normale, adica nu m-am ferit sa zic ce credeam, ca mai placut sau ne- si nu mi-au sarit la jugulara.
Da, asa ziceam si eu, ca ii mai interesant un copil mai agitat, mai zbnatuit, dar vedeam destul de ingust agitatia asta, in orice caz Victor depaseste toate limitele imaginatiei, si daca ar fi sa aleg, as lua unul din ala de sta unde-l pui, ca sa nu fiu vesnic doar bodyguard.
De cafea, cu a' mai mare placere, si-n vacanta de aprilie daca vrei, in prima saptamana suntem acasa, cand vrei tu, ca tu esti cu examenele, eu mintenas o chem pe mama in ajutor:) (anul asta)
Pentru mine e mai simplu in vacanta de vara, mai ales ca eu am doar o saptamana de vacanta, a doua de la voi, deh, nu mai sunt copil :))
Atunci ne mai auzim, ca sa vedem ce si cum cu detaliile :)
@naru: na, pai mai draga, cand poti tu, oricum la mine a intervenit ceva neasteptat de prost, o sa scriu imediat despre asta.
Enregistrer un commentaire