samedi 27 août 2011

Competitie si colaborare

Ma uitam zilele trecute la teleu (mie imi place sa ma uit la televizor) la un reportaj cu ceva scoli din Germania si cum au introdus cursuri despre cum sa fii "fericit". Era vorba de niste scoli de a doua sansa, care ii adunau pe ai' de-au esuat la scolile normale din varii motive (copii facuti la varste minime, probleme de adaptare, de mediu social etc).

Nu intru in detalii metalingvistice despre ce-i aia "fericire", termenii ca asta si ca "patriotism", "independenta", "spiritualitate" au tot atatea semnificatii cate caciuli stau sa ii despice in patru. Nici nu am pretentii de a combate "sistemul" - nu am nici pe departe cunostintele, nici resursele necesare sa propun ceva macar imaginabil in loc.

Scopul cursului era sa le redea increderea in ei si in ceilalti. Faceau tot felul de exercitii individuale si de grup si la sfarsit se simteau bine, usurati chiar as zice. Unul din ele era mai mult decat simplu: umblau fiecare cu o hartie atarnata de spate si colegii lor scriau cate un cuvant pozitiv despre ei. Daca nu aveau nimic pozitiv sa zica, nu scriau nimic. Cand am vazut cum s-a luminat mutra fetei semiobeze care parea ca nu-si gaseste locul nici daca ar fi singura in sala, mi-am zis ca nu poate sa fie rau ce fac. Era considerata "prietenoasa", "de incredere", "buna ascultatoare"...nu pareau calitati inventate doar asa, ca sa ii faca placere. Cica nemtii se gandesc sa introduca felul asta de cursuri in cat mai multe scoli.

Un alt exemplu, de la mine de la liceul unde am fost anul trecut: nu era un liceu extraordinar, mi se pare ca luase chiar ultimul loc pe departament (nu mai stiu exact unde se vede clasamentul din anii trecuti, nu vreau sa afirm sus si tare ca ERA ultimul), dar nu era nici de aruncat, oricum nu avea nimic de-a face cu un ZEP frantuzesc clasic. Elevii formasera grupuri si grupulete evident, si cei mai "tari" erau cei cu note proaste, cei mai putin interesati de scoala (era sa zic "normal", dar ma abtin). Ajunsesera sa se laude cu ce rezultate proaste aveau, si nu mi se parea ca o fac doar pentru ca de fapt le era rusine sa admita faptul ca au esuat. Erau chiar mandri ca "tinusera piept" profesorilor si ca pentru ei nu contau notele deloc. Unul din ei a scris un eseu dupa regulile artei, a inteles ce si cum trebuia facut, i-am dat un 18/20 si i-am zis in fata tuturor ca sunt mandra de el etc. La al doilea eseu a facut un cacat. L-am luat deoparte si i-am propus sa il refaca, nu-i statea in fire sa scrie asa o mizerie. M-a refuzat scurt. Mi-am dat seama pe parcurs ca intrase in grupul celor "tari", probabil se saturase sa fie considerat pampalau fiinda invata bine.

Atunci, unde mama naibii stau beneficiile competitiei, in scoli cel putin?! Nu ma bag la chestii de societate, desi nici acolo nu-s chiar impacata cu gandul ca doar competitia face sa functioneze piata, poate nu e cea mai buna piata pe care am putea-o imagina si pune in practica atunci. Nemtii incep sa regandeasca "sistemul", spunand ca mai multe aduce colaborarea, si la nivel individual si la nivel de grup, si la extrema cealalata, aia mai prosti ajung cei mai de invidiat, modele de comportament nu alta. Deci asta e intrebarea mea. Raspunsul (meu propriu si personal) e ca nu stau nicaieri, doar in crearea de egouri obeze prin calcari repetate ale celorlalti in picioare.

Cand am facut cursul CELTA, ne-au spus ca inainte de a verifica rezolvarea unui anumit exercitiu (facut individual) sa le lasam un minut sa se consulte intre 2 colegi, ca sa capete curaj: daca au gresit, sa nu se simta prea singuri. Aici cand m-a vazut tutoreasa ca fac asa, mi-a cam scos ochisorii, ca ce-i aia, "fiecare pentru el, nu?". Nici cand au lucrare in grup nu putem sa le dam note pe "comportament" (cu criterii clare de evaluare a ceea ce se asteapta de la ei din punctul asta de vedere) ci strict pe "productia lingvistica". Nici caietele nu le putem nota, de unde cine naiba se mai oboseste sa vina cu caiet, sau macar cu un A4 in care nu a fost invelit un sandwich, de unde cum sa invete ce nu au notat si sa aiba "productii lingvistice" demne de mai mult de 2/20? Zile lungi si luminoase competitia are in fata...


Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...