Trimisi speciali

Io, cum ma uitam asa la teleu sa ma intelectualizez la o emisiune despre India, am avut asa ca o viziune: de plm trimit aia trimisi sa strice emisiunile?! Il scot de data asta pe unu' cu burtica, gingas, cu o barbita de doua zile abia intuibila, cu ochelari rame invizibile si posetuta pe umar sa se mire de trenuri, calatori si spalatori de rufe prin Mumbai si imprejurimi. A aterizat el asa direct din apartamentu' lui de ostdooj de metri patrati vedere la turn din arondismentu cel putin cinspe, in gara la Mumbai si se uita la calatori, intrebandu-se egzistential cum pot calatori in vagoane fara aer conditionat pe patruj de grade.

In loc sa filmeze frumos ce aveau de filmat si sa o puna pe o tanti cu voce mieroasa sa povesteasca ce e filmat, il trimit pe mesio asta sa ii intrebe pe indieni daca nu li-i cald. Lui probabil ii era foarte cald, de aia isi suflecase manecile la camasa in carouri negru-alb-gri pana la coate si se stergea de sudoare sub barba si dupa urechi.

Constata cu uimire ca amploaiatele care lucreaza la pusul de piper in saci is desculte, si iar se mira ca cum pot lucra desculte in piper, pe motiv ca "ça pique". Ii rad alea in fata si el, cu aichiuul pe Everest, face tranzitia spre discutia egzistentiala cu constatarea ca desi e grea munca, alea pot totusi sa zambeasca. Durerea orientala din talpi paleste instant in fata cretinitatii occidentale. Ce plm sa faca alea altceva decat sa rada si sa clatine din cap? Mai zice ca il pisca in gat de la piperul ala pe care il pipaie cu dejtele raschirate si stranuta ilustrativ.

Ajunge la spalatoria de rufe de langa gara, unde iar constata ca un bou ca ala cu care vorbeste si tranteste haine de o piatra, zambeste in acelasi timp. Ramane perplex cand afla ca sapunul e facut cu soda caustica, nu ingrediente 100% organice care fac pielea dulce ca curu de bebe, contrar tuturor asteptarilor intr-o tara ca India. Spalatorul de rufe are crapaturi in palme, trimisul constata asta meditativ, il mangaie pe-o crapatura si iar noteaza paradoxul zambitului in conditii vitrege de munca.

Merge si la gara intr-un final, se urca intr-un vagon FARA aer conditionat, si ii tot intreaba pe aia de-i stau in cale daca nu li-i cald, de parca indienii aia au trait toata viata la polul nord si au picat asa, din senin intr-un vagon de tren in Mumbai. Da.

Mai trece cu uimire si cutremur printr-un nush ce unde fac sport niste guru. Face si el doua miscari d-ale lor, are o crampa la picior, si totusi vrea sa il si atace pe un guru din ala, sa vada cum pareaza lovitura ucigatoare a unuia care infige tot timpul cutite in fripturi de vita in sange. Francezul ataca, indianul se apara, francezul iese cu dejtul mare de la mana dreapta scrantit, de unde se tot vaita si hlizeste idiot ca ce-l mai doare.

Mai departe nu m-am uitat, ca iar urma sa ia trenul. A reusit sa imi strice dupa masa intelectualizare, si nici Victoriosul nu si-a luat portia de trenuri pe ziua respectiva, de unde iar la youtube sa se uite la tejeveuri.

PS: l-am gasit pe Tedi, la magazin, il aruncase pe un raft dupa niste turta dulce, d-aia nu-l vazusem de prima data, chestie de mimetism.