Meditatii imprastiate

1. Alaltaieri am luat la parc dupa cum urmeaza: Tedi, Chichi ariciul si Chichi strutul, caruciorul roz, 2 baloane, telefonul de plastic, masina de pompieri cu sirena. Tot timpul la parc l-a urmarit pe Martin ca sa ii ia mingea. Ieri am luat mingea, am lasat caruciorul acasa. A fugit dupa Sophia sa si-l plimbe pe Tedi in caruciorul ei. Azi am luat caruciorul, ne-am intors de jos ca sa luam si masina de pompieri. La parc a fost numai pe tobogan si calutii aia care se hatzana cu un arc.

2. Plecatul de acasa: il imbrac pe Victorios, il pun pe Pisi in carucior, pun si Victorolul ca sa il incalt in liniste, ca daca nu, ma tarasc toata casa dupa el sa-i pun papucii. Nu vrea papucii, urla si si-i da jos. Il las asa, ca simt iz de produs natural din izmenele lu' ala micu, am dreptate, ma duc sa-l schimb. Victor iasa intre timp din carucior, isi da sosetele jos. Ma intorc cu asta micu', il pun in carucior, il prind pe Victor, ii pun sosetele, papucii, amandoi urla. Deschid usa: "Teeeeeeeeeedi", inchid usa, caut Tedi, gasesc Tedi, vrea Chichi, caut Chichi, ii dau Chichi, iesim. Si ce daca-s in flipflopsi de casa, daca nu ploua, ii numa bine. Te mai uiti.

3. Dupa fapta si pedeapsa: Victoriosu' a ajuns la varsta cand intelege cand face prostii, anunta singur asta, nu-i problema, chestia e cum sa il pedepsesc cand 90% din activitati au cel putin tenta de prostii? Daca arunca mancarea pe jos, nu pot sa il iau de la masa, ca s-asa nu manca mai nimic, nu pot nici sa nu ii dau desert, ca chiar cu burta goala nu-mi place sa-l culc. Cand se invarte in perdea, desi ii zic "nu" e ma doare gura, simt asa ca o deformare a ei in forma de "nu", ce naiba sa ii fac?! Cand trage de frunzele la planta?! Cand scoate pamantul din ghiveci?! Cand umbla cu farfuria cu struguri prin casa si ii imprastie pe toti pe jos?! (ii strange, da' asta il amuza, creca d-aia ii da pe toti pe jos). Cand zice "nu" si dupa aia varsa cana de cafea pe masa?! Cand urla asa ca in paragraful doi inainte sa plecam de acasa - nu imi vine sa nu mai plec, ca ce naiba fac cu ei toata dimineata in casa?!

O semiscot la capat cu el cand se uita la trenuri pe youtube si in timpul asta face prostii, atunci inchid calculatorul si ii zic ca daca face bêtises ii pedepsit. De la un timp cand le executa la comp si zic "vezi ca faci bêtises" inchide singur laptopul, zice "gataaaa" si pleaca. Cred ca face prostii cand se plictiseste de trenuri si vrea sa inchida el calculatorul ca in rest nu are voie sa puna mana pe el.

4. Specii de parinti la parc:
- aia care nu-si lasa progeniturile sa miste nici d-un dejt ca "se lovesc, fac buba, cad, e periculos", is ca un fel de umbra a piticilor, care ajung sa stea pe jos in cur sa se joace cu frunze.
- aia care vin la parc cu copiii sa stea de vorba cu alti parinti. Exclusiv. Progeniturile astora is mai mari, cam 6-7 ani si is un fel de mici dictatori ai parcului. Nabil si trupa lui cu titirezele de exemplu: se joaca cu ele sus pe tobogan, nimeni nu poate sa il foloseasca intre timp, aia micii se uita la ei si mai baga si mana, Nabil si trupa-i ii cearta. Ieri un titirezar din asta l-a impins pe Victorolul cand a vrut sa se uite la ei si atunci m-am bagat umpic in vorba cu tinerii, dupa ce mi-a trecut ceata neagra si nervoasa de pe ochi. Adica acu' au putut sa aduca un lighean pentru meciul de titireze sa nu mai blocheze toboganul, dar tot in mijlocul parcului se pun in loc sa stea afara pe iarba unde nu-i chitibuseaza nici un minor de sub 2 ani!! Ma-sa lui Nabil ii specia de parinte care zice "hai, mai un meci si acasa" si pleaca dupa o ora si dooj de meciuri (de titireze).
- aia care vin la parc sa vorbeasca la telefon. Se intrerup din cand in cand sa urle la copii. Este o nebuna de nush ce origini (ceva slave zic eu dupa impleticeala de limba pe care-o vorbeste) care ii da la palme la fund la saracu' baiat pentru orice cacat: ca se urca pe banca, se da nush cum pe tobogan, se ia la cearta cu altii (cand toti de la parc mai numa' asta fac, se cearta si-si iau jucariile). Asta zau ca numai la telefon ii, reuseste chiar sa-si loveasca baiatul fara sa coboare mobilul de la ureche.
- aia simpatici, care ma intreaba inainte sa ii dea ceva de mancare (de parca as putea spune "nu"), da' asta imi place, ca nu ii servit imediat de toti, desi are un fel de-a se uita in ochii lor si la mancare de parca il tin flamand cu saptamanile. Evident ca nu serveste decat chestiile dulci.

5. Philippe s-a obisnuit sa doarma in carucior dimineata si seara cand iesim, daca nu, doarme si in patul lui. Se mai smiorcaie cand se plictiseste in covorul de activitati, il mut in scaun si tot asa. E foarte usor amuzabil, ajunge sa il tin in cur pe genunchi si sa il scutur o tzarasica in sus si-n jos si rade cu gura pana la urechi. Ieri a ras de mine, asa pe sub suzeta, cand ii cantam ca sa-l adorm. Acu' nu-s io chiar Pavarotti, da' chiar tzangulica asta sa rada de mine...drept razbunare, am continuat sa ii cant. Iar a executat doua nopti de la un cap la altul fara o smiorcaiala, incet incet ajunge sa doarma cat de cat cursiv, eu la fel.

P-acisilea cand vine iarna, cand vine vara, ieri eram in flipflopsi, fusta si maieu, azi pantofi, tricou si pulover si imi pare rau ca azi dimineata nu mi-am pus si sosete ceva, ca imi inghetasera dejtele de la craci. In rest astept lunea sa vad unde ma trimite rectoratul la lucru incepand de joi.