O ora de socializare

Azi a inceput Victoriosul adaptarea la cresa, ca il trimit sa vada cum ii in lume o zi pe saptamana. Previziune, si a mea si a consortului: ca nu o sa vrea sa mai plece de acolo.

Nici nu am intrat bine in sala, ca incepe "uaaaaaa, vaaaaai", si tot asa, caci:
- exista un tobogan pe hol
- au un colt bucatarie, cu masina de spalat, aragaz, cuptor, farfurii si tot ce trebe
- au o masa de coafor, cu oglinda, scaun, uscator de par, piepteni etc
- au o sala unde picteaza si deseneaza
- au un garaj de 10 ori mai mare decat asta al lui de acasa
- au o sala cu piscina cu mingi de plastic si al doilea tobogan cu tot felul de labirinturi prin care sa circule
- au o sala de lectura cu o tona de carti, covorase moi pe jos, masute cu catei si pisici
- au o sala de relaxare, cu chestii pe care ii antreneaza un nush cum ii zice ala de-i relaxator de profesie
- au un balcon cu un al treilea tobogan si plastice pe care sa se catere
- au niste cel putin 10 rafturi cu cutii de tot felul de lego-uri, nu stia pe care sa puna mana
- au trei mesdames care sa le sufle un kil de pene peste tot
- sunt acolo cel putin 5 bibili de varsta lui lunea, la toti le fura jucariile ca-i cel mai inalt de pe-acolo

Nici nu pot sa zic ca m-am simtit nush cum la gandul ca incepe sa "plece de-acasa", ii atat de fericit ca ma simt la fel cand il vad, si ma bucur mai mult decat el (banuiesc) ca se simte bine fara mine si ca isi gaseste locul mintenash.

Implinirea previziunii: a trebuit sa il iau pe sus sa ne intoarcem...