Zice in wikipedia francezilor urmatoarele (ca in DEX online nu gasesc etimologia pana la capat): "Du latin respectus (« regard en arrière ; égard ; refuge »), dérivé de respicere (« regarder en arrière, derrière soi »). Ce dernier est formé sur le radical de specere (« regarder ») avec le préfixe re- exprimant le retour en arrière, la répétition."
De unde pana unde cuvantul asta a ajuns sinonim cu "teama"?! Sau cu tacutul din gura in fata unei persoane considerate mai sus cu o treapta pe scara sociala (sau oricare alta scara) decat noi? Sau cu executatul de ordine cand nu intelegi motivele? "Trebuie sa respecti pe [mama, tata, profesori, sef, directori] sa faci ce zice / sa nu comentezi / sa nu pui intrebari". 'te fleosc. Ce are a face "uitatul de doua ori" inainte de a deschide gura cu ne-exprimatul punctului de vedere in cazul in care ai o alta parere decat a interlocutorului?
Daca respectivul zice o tampenie cat Eurasia, eu sa dau din cap incurajator, doar ca sa ii "arat respect"? Si ala e multumit?
A nu se confunda cu politetea, un set de conventii sociale care fac viata in comun mai usoara. Daca intri intr-o incapere cu mai multi oameni, dai "buna ziua", daca cineva vorbeste, il asculti pana la capat, sau il intrerupi politicos. Daca nu esti de acord, poti sa o spui pe un ton normal, si daca nu ai chef de o discutie in contradictoriu, poti si sa te retragi, fara a jigni persoana respectiva. A nu se confunda cu "faci cutare si cutare pentru ca asa zic eu, care sunt unul din cei din paranteza dreapta de mai sus".
Pentru mine respect e respiratul de 10 ori inainte de a raspunde cuiva intr-o situatie sensibila, uitatul de doua ori la o persoana inainte de a o califica definitiv si irevocabil plus incercarea de a intelege ce-o face sa actioneze sau sa gandeasca in felul respectiv. Doar atata "respect" pot sa am: nu pot sa aprob "din respect" pe cineva, nu pot sa nu dau explicatii cand cer cuiva sa faca ceva (inclusiv progeniturilor si elevilor).
Asta ca am auzit prin sala profilor discutii despre respect, ca elevii nu indraznesc sa deschida gura in fata nu stiu carui profesor, era invidiat ca e "respectat". Ala nu-i respectat, ala le starneste teama elevilor. Elevi care o sa devina amploaiatii / cetatenii care nu indraznesc sa deschida gura in fata sefului / conducerii. Aia nu o sa faca greve. Din respect.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
5 commentaires:
Nu înţeleg franceză aproape deloc şi înţeleg latină fix deloc, aşa că nu comentez folosind definiţia oferită de tine.
Dar iată definiţia mea proprie: pricep respectul în sensul practic de "ştie mai bine". Un copil are a-i oferi respect unui adult în chestiuni care ţin de adulţi prin prisma faptului că adultul are mai multă experienţă de viaţă. Atât. Copilul nu te poate sfătui să te laşi de fumat, spre exemplu.
Da, e posibil să aibă copilul dreptate. Dar de obicei opiniile copiilor sunt neinformate, construite din frânturi obţinute de la alţii şi lipite cu guma magică de mestecat numită "imaginaţie". Când un copil ajunge să aibă constant opinii mai bune decât adulţii înseamnă că s-a maturizat şi el (şi deci nu le mai datorează nimic).
Şi da, drept e - în situaţiile familiale ar trebui invocată mai des autoritatea sau politeţea decât respectul. Poate pentru că primele două se impun de către adult, în timp ce ultimul cam trebuie câştigat.
Nici eu nu-s maestra in latina si imi pare rau ca in generala in loc sa o studiem ca lumea, faceam desen...ma duc insa inapoi pe firul lucrurilor ca sa vad de unde, ce si cum, mai ales cand e vorba de termeni din astia delicati. Daca nu, fiecare intelege ce vrea.
De acord cu "stie mai bine" cand astia micii se pregatesc sa faca prostii, doar nu o sa ii lasam sa isi rupa gatul. Nu-s de acord ca un copil nu te poate sfatui: de ce, daca are dreptate si e mai bine pentru tine ce zice el, cu toata lipsa lui de experienta? Un sfat bun e bun, indiferent de la cine vine.
Eu invoc autoritatea cu piciungaii cand e vorba de prostii, in rest le explic intotdeauna ce si cum, e un reflex, stiu ca nu inteleg pana la capat, dar ma pregatesc pentru mai tarziu. Nu inseamna ca daca creierul lor nu-i format 100% trebuie intervenit cu autoritatea, pe motiv ca "nu pricep inca". Asa invata sa gandeasca singuri si sa isi motiveze alegerile, nu sa accepte toate prostiile de la unu si altul, ca-i mai cu "autoritate". Hai ca am mai gasit un semn lingvistic arbitrar care inseamna totul si nimic :)
In wikipedia lor e clar. Da' în purtarea lor cum e? Mai ezact teoria merge, da' de ce simt ei nevoia sa faca emisiuni la TV cu tema clara: "De ce sunt francezii ipocriti?".
@Dan: cred ca am scapat momentul, ca nu stiu despre ce emisiune-i vorba
Au fost mai multe...
Enregistrer un commentaire