Io nu-s chitibusara (tare) de felul meu, da-mi place sa fac lucrurile bine (dupa puteri). Mai dau in bara cateodata, o mai iau de la capat, pana iese treaba. Treaba asta iese cu putin efort, cascat ochii sau urechile sau fiecare cu reteta lui. De exemplu, vorbitul corect, sau scrisul corect. Nu-i mare lucru sa faci greseli, ne intelegem oricum, "m-ai" bine sau mai putin bine, dar de ce sa nu fie bine din prima?
Avem o limba, destul de usoara zic eu (fata de franceza, de exemplu), ce naiba o maltratam asa, mai ales la televizor, mai ales la televiziunea nationala internationala?! Cum poti sa ii iei un interviu unui om si sa il intrebi "si tepe, ai luat?". In fata blocului la o bere si o samanta, merge, dar la ditamai televiziunea romana?! Si omul sa ii dea inainte cu "nevasta-mea care fara ea nu stiu ce m-as fi facut", "succesul care l-am avut" si "care"-le asta imprasiat asa in nestire, parca ar fi noul "deci". Dixit mama ca e saracu' de doispe ani in Spania si o fi uitat limba. Pai francezi care stau in nu stiu ce tari exotice de do'oj de ani vorbesc la fel de bine franceza si la fel de prost engleza, aia de ce pot sa nu uite limba lor?
Nu vreau sa o iau pe panta patrioto-limba noastra-i o comoara, da' asa-i de mangaietor la urechi cand auzi cate o persoana vorbind mai acatarii, parca are si gandurile asezate mai frumos si si pricepe mai repede ce-i zici. De asta imi place franceza, are un registru oral pe care il dibuiesti destul de repede si apoi vine greul, la scris, parca-i alta limba. Si sa scrii un mail oarecare iti cere un efort de gandire, alte prepozitii, alte locutiuni, alte timpuri, e ca si cand esti obisnuit sa mananci pe masa de cafea in sufragerie si dintr-o data treci in salon cu un serviciu complet, cu furculita de peste cu tot.
Nu-i musai, da-i tare fain.
mercredi 21 septembre 2011
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
-
Daca tot ma bucur de niscaiva liniste generata de descoperirea din partea juniorului a unei gropi cu nisip in curte si petrecerea dupa mesei...
-
Imi venea sa zic "imbatranire" in titlu, dar mi-a trecut repede. Stiu ca adun experienta asadar, cand constat ca ceva care a...
-
Azi bunica a fost dusa catre groapa, cu multe coroane zice mama, care i-ar fi placut foarte mult, semn ca oamenii se gandesc la ea. Desi ei ...
10 commentaires:
Am vrut sa te intreb daca esti sigura ca francezii plecati in tari exotice vorbesc la fel de bine limba lor ca inainte de a pleca si sa iti dau exemplu specimene multe pe care le am sub ochi si care nu au plecat nicaieri, dintr-un mediu relativ evoluat intelectualiceste, si care nu reusesc sa faca diferenta intre participiu trecut si infinitiv (printre multe altele). Numai ca mi-am dat seama ca la tine e vorba de vorbit iar exemplul meu e despre scris. Iar scrisul, cum zici, nu-i totuna cu vorbitul in limba asta.
Asa ca nu mai intreb nimic.
Nu sunt tocmai de acord cu tine. Romana mi se pare la fel de dificila (gramaticaliceste vorbind) ca franceza, daca nu si mai dificila. Nu e tocmai usor sa inveti romana, verbele sau cum articulezi. Dar nu sunt profa, nu am dat lectii de vreo limba anume, zic din proprie experienta.
Francezii nu vorbesc intotdeauna corect, auzisem exprimari si la ei, de ma durea capul. Si erau la televizor. Asta ca sa nu dau exemple de oameni "de rand".
Un francez plecat in Japonia de mai bine de 10 ani postase un video cu el, in legatura cu uzinele nucleare... vorbea corect, doar ca era foarte nervos si revoltat, deci o mai dadea in balbaieli.
Romani plecati care sa fi uitat limba? Au parintii mei un exemplu: o prietena de familie plecase in Italia vreo cateva luni si la intoarcere, le povesteste amuzata alor mei "am vrut sa dau numarul meu de telefon unei fete si hahahaha nu mai stiam cum se spun cifrele, imi veneau doar in italiana".
Asta e fandoseala, dar un dos de laba tot i-as da. Am imediat 9 ani si vorbesc la fel de corect ca atunci cand am plecat si la scris... zic ca ma descurc :)
@Adi: nu vreau sa ma bag in metalimbaj, ala e pentru profesionisti :) Nu-s sigura ca toti francezii plecati aiurea vorbesc la fel de bine, cei pe care i-am cunoscut eu nu fac la un moment dat mai multe greseli decat inainte. M-am luat de astia de la televiziunea nationala, pentru care gigi ala din Spania e un model de conduita: de ce nu ar fi si de limbaj? Cu totii facem greseli la un moment dat, da' cand da-i si hais si cea cu schimonoseli din astea lingvistice peste tot, e altceva. Nu toti stiu sa foloseasca furculita de peste, dar chiar sa tai carnea cu lingura cand ai si spectatori, parca ceva ceva nu merge...
@naru: consortul zice ca romana e mai usoara, cel putin nu ai atatea variante si exceptii: cum scrii, asa citesti (ma rog, in 90% din cazuri). Cu verbele e mai greu, ca daca nu pune subiectul, dibuieste mai greu conjugarea si nu inteleg despre cine vorbeste.
Sunt si la ei, si la toate natiile, exprimari colorate, neluate din gramatica academiei respective. Ca nu reusesti sa legi doua propozitii intr-o fraza fara "deci", ca peste tot e "care", ca vorbesc ca niste cocalari si se vor inteligenti, e la fel de urat ca atunci cand francezii zic "ce que je te parle" in loc de "ce dont je te parle" = varza.
Si nu-mi zi de aia care uita subit sa vorbeasca dupa cateva luni in strainatate, ca mor.
Da, exceptiile sunt pacatoase la ei... Tot nu mi se pare chiar atat de grea franceza, dar na, asta e parerea personala. Si-apoi eu nu stiu gramatica in teorie, stiu sa o folosesc, dar nu stiu sa spun ce verbe folosesc, ce timpuri. De-aia nici nu am dat la Litere :D
Pe langa "ce que je te parle" (cat de sucit suna), mai au si "de quoi?" atunci cand le spui ceva, orice... si asa ti se raspunde. Mi se ridica parul in varful capului.
Mai e si ca la englezi "genre" (="like"). Cred ca mai mult tinerii il folosesc, dar suna foarte handicapati cand baga un "genre" ca aia mici ce folosesc "voilà/tu vois" cam la orice. Bagatul "mdr"/"ptdr" in limba vorbita ma zgarie la fel de tare pe timpan.
Vad ca avem aceleasi sensibilitati lingvistice :D
Astia micii cu limbajul lor de esemesuri sunt o subcultura in toata regula :) E ca si cum stai de vorba cu cineva linistit si dintr-o data isi baga degetu-n nas si dupa aia admira recolta.
Anjeniorul are o nepoata (desteapta, nu-i vorba) care-i toata ziua pe facebook si numai porcarii din alea scrie, is curioasa la scoala cum face ca de la keske C la cum le zice madame de franceza ii cale lunga...
Părerea mea e că ăia care zic că au uitat limba după ce au plecat, pe motiv că n-au mai vorbit-o, mănâncă rahat. În realitate ei n-au știu să vorbească românește corect nici înainte de plecare. Cum spuneai și tu, cine nu vorbește corect, nici gândurile nu le are în ordine, ca să nu zicem altfel, deci iaca ajungem și la categoria plecată. Nu sunt ăia din laboratoare, sunt ăilalți ;)
Ioi, limbaju' sms ma omoara. Am colegi care scriu asa si chiar si la lucruri serioase, scriu infect. Mi-ar fi rusine sa scriu asa de rau, dar pe ei nu ii deranjeaza, se pare.
Un prof ne zicea amuzat ca un student i-a scris "koi" in loc de "quoi". Eu nu as fi amuzata, mi-as pune mainile in cap...
@dollo: chestia e ca daca vorbeau prost inainte sa plece din tara, dupa o vreme o stalcesc si mai tare. Deh, e "doar" o limba, ce importanta are deci?
@naru: am corectat niste controale saptamana trecuta, le-am cerut sa scrie o definitie in franceza si au avut mai multe greseli in alea doua randuri in franceza decat in rest, in engleza. Si mai zic nush care ca francezii nu-s buni la engleza:)
Enregistrer un commentaire