Incep cu o mea culpa, greseala de debutant arhi incepator, executata cu hiperkineticii de a patra. Cum n-am apucat sa le dau teama in liniste colegilor dinaintea lor, ca sunase, am zis ca schimb metoda. Am facut un exercitiu (gap filling) si al doilea, cam la fel, era tema de casa. Dupa ce l-am corectat la tabla pe primul, m-o pur si simplu mancat in cur sa le zic ca al doilea e tema pentru data viitoare. Beeeeei, incep astia micii sa se bage pe sub banci, sa scormoneasca in ghiozdane, sa caute, sa caute, sa cada penare pe jos, pixuri, etichete cu nume, toooot: cotrobaiau dupa agende sa-si noteze tema. Am pierdut cel putin 5 minute cu miscarea asta, ca dupa aia au inceput sa povesteasca, evident, ca dupa orice cacat care ii scoate din "atmosfera de lucru", ca vad ceva pe geam sau cate un coleg nu pronunta bine.
A doua chestie interesanta e ca mi-au dat un englez in clasa de non francofoni, debutanti in engleza. Colegii ma linistesc, ca nu o sa ramana la mine: sper din tot sufletul ca nu, pentru binele lui, ca "what's your name" si "where do you live" le-a invatat acu fo unspe ani. Ma mir totusi ca nu l-au inscris la alta limba straina de la inceput, de ce sa il tot mute de la una la alta, ma rog, retoric ma intreb.
A treia chestie: vreau sa vad daca positive reinforcement functioneaza asa cum am auzit ca ar trebui sa faca. Ascult doua domnisoare din a sasea, pe cele despre care stiam ca o sa raspunda cum trebuie, si le iau caietele de corespondenta. Colegii sa uitau cu interes si nedumerire la ele cum sedeau frumos pe catedra pe timpul orei. La sfarsit le scriu ca ce fain au invatat lectia si felicitari, si le-am cerut sa fie semnata de parinti observatia. Noa, asa multumire si satisfactie nu am mai vazut de mult pe fata cuiva. Stiu ca circula vorba in scoala cu viteza luminii, sper sa povesteasca la unu' altu' ca Madame ii felicita daca invata si sa se puna pe treaba. Mai un an-doi, pana cand parerea parintilor conteaza pentru ei, ca dupa aia, potopul.
Inca mai simt fluturasi cand ma gandesc ca luni ma duc iar la scoala.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
3 commentaires:
Cred ca o sa functioneze metoda, in general functioneaza, cu mici si mari, dar la elevii francezi cred ca sunt sanse sa mearga si mai bine, pentru ca ai vazut si tu ca la multe materii notele se opresc la 15. Daca le dai note mari si in plus apreciezi eforturile lor, zic ca e o treaba :) P-acilea sunt zgarciti cu complimentele, cel putin din cate am vazut eu si din povestile colegilor, la sfarsitul liceului ai mai degraba dreptul la un "hahahaha ce sa cauti tu la facultatea cutare? hahahah" din partea profilor...
Deci da :)
Spor in continuare cu bibilii.
mai, de data asta nu a prea mers, in sensul ca aia pe care ii laudasem s-au apucat de povesti care mai de care, de mi-am pierdut de tot vocea, si asa cam subtirica si haraita. data viitaore trec la note, ca pe deasupra nici nu invata.
ce-am vazut eu, e ca din pacate amenintarile si notele proaste ii trezesc la realitate pe francejii astia mai bine decat laudele si notele bune. si se calmeaza de tot daca ii de-a dreptul jignesti :) am primit sfaturi de tipul "il faut les casser, tu les casses, hein". inca nu pot sa ii jignesc 100%, dar i-am zis unuia ca rasul in barba cu diferite ocazii deloc hilare e semn de "une maturité quasi inexistante" si s-o calmat pana la sfarsitul orei...
Ah, urat asa :( incepusei/incepusera cu dreptul, pacat ca nu i-a tinut.
Misto sfaturi ai primit, nimic de zis. Pacat de copii, zic... speram ca sunt mai breji decat genitorii lor, dar se pare ca nu. E trist, sincer.
Enregistrer un commentaire