Numai in Franta

Ma tot chinuiam eu pe la inceputul anului sa aflu ce si cum cu stage asta al meu, cate persoane intrebam, atatea raspunsuri primeam de la rectorat: ca il termin cu 8 ore pe saptamana ca asa l-am inceput, ba ca cu 18 ca asa-i acu legea, ba ca nu stiu, ca nu-i clar. Mai sun pe la sfarsitul lui iulie sa vad ca poate a patra persoana imi zice o a patra varianta, cand colo, gata, is in vacanta. Pana in 29 august. Pe 1 septembrie ii "rentrée des profs", adeca se strang dascalii si pun la cale una alta.

Trimit e mail, ca na, tehnologia: cutia de inbox a secretariatului e plina, nu mai poate primi mesaje. In 29 iau iar telefonul, constiincioasa de mine, sa mai intreb, ca poate poate. Nu ca nu se stie de profi care nu au fost afectati nicaieri dar au continuat sa fie platiti. Mie nu imi convenea sa ma intorc la liceul unde incepusem, plus ca am mai auzit si de unii care au schimbat "établissement"-ul ca le era omeneste imposibil sa ajunga la el in mai putin de 2 ani lumina.

Chestia e ca niciodata cand dai peste cineva la telefon, nu-i persoana de care ai tu nevoie. Acu' la engleza nu se mai ocupa de mine, ca is stagiara, deci ma trimite la aia care se ocupa de stagiari. Dau de ala de la stagiari, imi zice ca e "en cours", in 1 ii vine sefa si probabil se rezolva, si ca o sa primesc instiintare acasa. Pai cum sa stau sa astept hartie trimisa cu posta in 1 care sa imi zica unde sa ma duc in 1? Il intreb cu inocenta maxima in glas daca nu poate sa ma sune sa ma anunte. Umpicutz mirat si cu senzatia ca i-am cam strans dejtele la usa, zice ca da, daca vreaaau, ma suna.

Beeei, azi la 10 ma suna, opspce ore la colegiu (asta ii clasele 5-8 aici) la La Garenne Colombes. Dau din cap in semn ca da, ca ce rost avea sa il intreb unde-i aia, ca sa imi zica "langa aialalta" de care tot nu auzisem. Suna destul de cunoscut ca sa nu fie la mai mult de o ora jumate de la mine. Sun la collège asta, hop tzop, randevu azi la 2. Ai de capu' meu, fara consort acasa, ca sa imi zica unde e, tre' sa iau autobuz dupa tramvai, unde ma duc cand ma dau jos, unde ma duc sa il iau, cat stau in el, fara harta desenata de mine cu traseul pre- si dupa autobuz. RATP-ul zice ca ajung in 45 de minute de la mine, plec cu o ora jumate mai repede de acasa, ca nu se stie.

Transportul: impecabil, busul are capatul la La Défense, pacat ca intre capat si prima statie am facut 15 minute, lucra astia la drum. De la statie la collège: 3 minute, am gasit strada imediat, pleaca din intersectia unde opreste autobuzul. La collège, tzac pac, ma iau in gura cu secretara ca ce ii trebe copie de carte de asigurat (verde inchis cu numarul scris cu negru, nici un copiator nu o scoate cum trebe si deja notase numarul pe dosarul meu) daca tot nu se vede nimic pe ea, tzac pac ma vad cu coordonatoarea, o super tipa de o cunoscusem in 2009 cand faceam si eu cursuri de dat lectii, tzac pac cu directorul, iau orarul, vad ca am martea liber. Cica atunci ma duc eu la pregatire. Intreb ca ce si cum, toti dau din umeri, nu-i bai, imi iau cheia universala de la administratie si pe tramvai, ca m-am facut de un drum cu masina coordonatoarei in loc de autobuz.

Colegiul e de dimensiuni umane, nici vorba de Alcatrazul ala din 2009, au manuale facute pentru metoda pe care tre' sa o aplicam, deci nu mai stau eu sa scurm dupa texte si mai stiu eu ce. Am si o clasa de non francezi (pakistanezi, brazilieni, polonezi, un chinez, romanul a plecat anul trecut). Si mi-au promis ca nu am cele mai naspa clase, asa cum le dau de obicei stagiarilor. Ii normal ca la aia care nu au experienta sa le dea clasele cele mai dificile, ca doar nu o sa le ia profii care fac meserie de 15 ani, no?

Per total in mare e mai fain decat imi imaginam, astept sa ma dezumflu in cam fo doua saptamani.